Borderlands (2024)

Doar lista de actori atrage la acest film. Una din cele mai proaste ecranizari dupa un joc.

M-a atras cast-ul, acum vă spun sincer.
A fost un film ok, dar doar cam atât, din păcate.

Pentru cei care nu știu, versiunea inițială a lui Eli Roth, finalizată la începutul lui 2022 avea un rating R ca și jocul. Studioului nu i-a plăcut, l-au adus pe Tim Miller și timp de 2 ani l-au reeditat, l-au rescris, au refilmat o mare parte din scene, chiar au schimbat compozitorul pentru că muzica nu se mai potrivea cu tonul filmului, l-au cioparțit până au ajuns la un PG-13. L-au lansat în august 2024 și rezultatul e pe măsura prostiei și incompetenței studioului. Ca bărbat poți sa-l duci până la capăt doar pentru Cate Blanchett:)))).

Un film pe care l-am vazut cu mare placere. Nostim, actori buni. Adolescentii s-au distrat la maxim.

O altă încercare eșuată de a transpune un joc video aclamat pe marele ecran. Și este, de asemenea, o mostră a efectelor nocive pe care, atunci cînd totul funcționează atît de prost ca în acest caz, o mașinărie de producție precum cea de la Hollywood, hrănită cu atît de multe anabolizante și stresată de atîtea contradicții, te lasă cu un gust amar. Ca în cazul adaptărilor jocurilor video la cinema, scenariul este o mizerie inexplicabilă. Producția este clasificat drept PG-13, probabil pentru a-i ajuta pe spectatorii mai tineri să crească încasările la box-office în weekendul de deschidere. În serviciul acestei ambiții comerciale, distribuitorii de la Lionsgate s-au asigurat că filmul lor nu se simte niciodată ca făcînd parte din lumea post-apocaliptică extraterestră dezordonată a jocului.

„Borderlands” este o rușine absolută, a și avut o producție cu probleme, cu scenariști care au renunțat sau au cerut să fie eliminați de pe generic, două săptămîni suplimentare de filmare de către Tim Miller la aproape doi ani după filmările inițiale din cauza rezultatelor slabe ale testelor, dar echilibrul general este atît de slab, narațiunea atît de șubredă, încît sentimentul de derivă nesubstanțială și acumularea de citate caraghioase și capricioase depășesc chiar și cele mai pesimiste previziuni.

Un scurt preambul oferă cîteva informații de bază și este prima dintre multele sforțări de a adopta o narațiune sarcastică, care ne face cu ochiul, pentru a genera umor în jurul ideii că povestea este foarte familiară. În esență, avem un viitor cu mulți oameni care și-au găsit drumul spre planeta Pandora, o pustietate plină de gunoieri, vînători de recompense și multe beizadele.

Totul este un ghiveci de elemente din science fiction, fantasy, western futurist și estetica benzilor desenate, un film făcut în grabă, cu orice preț și cîrpit cu elemente din „Războiul stelelor”, „Mad Max”.

Cu o regie ratată, toată lumea funcționează ca și cum ar fi în filme complet separate, cu tonuri diferite. Blanchett, fără nicio surpriză, poate fi o dură absolută în rolul lui Lilith, chiar și în costumul ei ridicol și peruca roșie aprinsă, care, în mod corect, funcționează în lumea hiper-stilizată care ne este prezentată. Ori de cîte ori are ocazia să-și etaleze mișcările de pistolar, Blanchett o face cu o aroganță excepțională. Aproape că salvează filmul catastrofă, dar nu poate, fiindcă totul este făcut în bătaie de joc. Kevin Hart este prost distribuit în rolul nobilului Roland. Scenariul încearcă de multe ori să-l împingă în rolul de număr doi, iar comediantul pur și simplu nu poate rezista alături de o actriță precum Cate Blanchett. Îl face și mai scund decît în realitate.

Nu contează prea mult dacă premisa are vreo logică sau este plauzibilă, pentru că ceea ce contează în acest gen de propunere este intensitatea scenelor de acțiune, empatia personajelor, umorul negru și gagurile. Ei bine, nimic din toate acestea nu iese la suprafață în cadrul unei povești mecanice, rutinate, care nu atinge niciodată un minim de fluiditate și nici nu oferă o experiență amuzantă sau minimal distractivă