Ceea ce au în comun toate filmele cu arte marţiale este tonul grav şi sobru. Aşa sunt filmele cu Bruce Lee şi Jackie Chan, sau seria Rocky, sau oricare alte filme ce se încadrează genului.
Boy Kills World, în premieră pe marile noastre ecrane, readuce în atenție rețeta filmului traditional cu arte marţiale, în care un erou porneşte de la zero pentru a-şi răzbuna familia, ajutat de un maestru (aici un şaman), având ca oponent un erou negativ (în cazul de față, o întreagă familie de eroi negativi). Până aici este totul admirabil, mai ales că - în postura de luptător de arte marțiale - Bill Skarsgård seamănă cu Jean Claude van Damme tânăr.
După primul sfert al filmului înțelegem, însă, că ambițiile realizatorilor sunt copleșitoare - filmul evoluează într-o lume distopică, în linia Jocurilor foamei și a Squid Game, doar că - până şi lumea aceasta - nu se ia în serios până la capat. Brusc tonul filmului se schimbă și scenele de luptă cu gravitate (avem parte din plin de membre retezate, împuşcături, motiv pentru care filmul este interzis minorilor) devin scene de umor negru, grotesc-amuzante. Schimbarea de ton decuplează spectatorul.
Eroul filmului, („băiatul”/„boy”), riguros antrenat de către maestru, va porni o luptă contra forţelor
răului. Interesant este că ni se prezintă, peste ce oferă în general filmele cu arte marțiale, o imagine asupra vieții interioare a eroului. Bill Skarsgård portretizează un luptător letal, dar cu inimă și minte de copil. Pe cât e de îndemânatic la doborât adversari, pe atât
are o imaginaţie de bogată, care îl face să aibă un dialog imaginar cu sora mai mică de care a fost brutal rupt în copilărie.
Băiatul va avea un destin interesant, cu o adevărată răsturnare de situaţii, iar eroina negativă s-ar
putea să nu fie cine credeam noi că este.
În rolul protagonistului, Bill Skarskard are - așa cum spuneam la început - aerul unui Jean Claude van Damme tânăr, însă unul care - chiar dacă e tăcut - e foarte imaginativ şi critic. În alte roluri o vom regăsi pe Famke Janssen, una dintre fetele Bond de acum treizeci de ani, pe Jessica Rothe – greu de ghicit până la finalul filmului sub displayul unei căşti de motociclist, plus Sharlto Copley (District 9) – actor sud-african – în rolul unei figuri de televiziune excentrice şi stridente.
R_Afc
pe 06 Mai 2024 10:20
„Boy Kills World” este produsul generațiilor tinere cu deficit de atenție, care au nevoie de un stimulent constant pentru a-și ține ochii-n ecran. Cultura cedează tot mai mult în fața capriciilor tehnologiei, dar îmi place să cred că totuși o astfel de varză centrifugată este prea grosolană, chiar și pentru publicul în trening.
La început totul este amuzant, dar în ciuda cadrului fantasmagoric, povestea este repetitivă și previzibilă, pînă la o întorsătură de situație care face să deraieze atît tonul, cît și narațiunea. Acțiune de tipul mușchii mei, minte nu are. Atît de multe bătăi, omoruri și distrugeri, încît oboseala se instalează cu mult timp înainte de concluzia scontată. Deși scenariul are una sau două răsturnări de situație, nimic nu-l ridică suficient de mult pentru a deveni memorabil în lumea peliculelor cu arte marțiale.
Totul are defășurarea unui linșaj mediatic. Regizorul nu are deloc simțul moderației, este adevărat că nici nu ar trebui să fie o problemă într-un film care se bazează pe acțiune excesivă, doar că o abordare entuziastă, fără buton de stop, subminează chiar aspectele care ar trebui să facă din „Boy Kills World” o bucurie. Mohr începe să folosească sînge CGI pentru a umple golul dintre bugetul de efecte și ambiția sa, totul culminînd cu niște stropi de ketchup. Nu există un întreg coerent în mintea neamțului dirijor.
Luptele corp la corp sînt o amestecătură de pere cu lapte, unele scene avînd o coregrafie lungă și neîntreruptă, iar altele fiind filmate atît de penibil, încât este imposibil să vezi ce se întîmplă. Filmul este un adolescent preocupat să pară grozav pe moment, un animăluț care urcă femeile pe cîntar și le fluieră pe stradă. Producția este dopată cu o calitate insuportabilă de tipul „uite cît de șmecheră e chestia asta”, totul fiind redus la un nivel dureros de pretențios și prostesc. În afară de faptul că încurcă energia cu entuziasmul, întîlnim o tocăniță necondimentată unde dăm peste sentimentalisme de benzi desenate și lupte sîngeroase. Estetica este și ea banală, adică specifică jocurilor video.
dany6960
pe 28 Aprilie 2024 17:28
O shaworma cu de toate, un amestec de Karate Kid, The Hunger Games si John Wick la un loc. Un baiat mut e invatat inca de mic de un maestru shaolin arte martiale in ideea de a-si razbuna familia ucisa miseleste. Daca era doar atat ar fi fost un film slab, dar exista si un twist. Asta il salveaza si ii da nota de trecere. Oricum ar fi, violenta este peste tot de ma gandeam c-au prins astia reducere la vopsea rosie acum de Paste la Brico.
FilmAddict79
pe 15 Martie 2024 23:23
Clar nu e un film pentru toata lumea. Ori iti place ori nu.
Mie mi-a placut foarte mult si e genul de film care te ajuta sa evadezi de realitate, are umor negru si scene de actiune bine realizate.
Intr-adevar sunt si momente previzibile dar injectate cu o energie aparte ceea ce contribuie la upgradarea firului narativ.
Mi-a placut mult dinamica pe care o are personajul principal cu sora sa, care e si inima poveștii.
De admirat e si dedicarea actorului, Bill Skarsgard pt rol. S-a pregatit 6 luni pentru a avea fizicul necesar si a invatat si tehnici de luptă pentru ca scenele sa arate bine.
Si nu numai conditia fizica a fost impresionanta, dar mi s-a parut de excepție interpretarea personajului sau. Boy nu poate vorbi sau auzi, dar expresiile faciale ale lui Bill Skarsgard spun extrem de mult si imi imaginez ca nu au fost foarte usor de potrivit cu fiecare scena si vocea sa interioară.
Si unele aspecte mi s-au parut originale fata de ce s-a mai facut in alte filme.
Daca mergi fara așteptări si vrei ceva ușor si distractiv, eu zic ca e o alegere buna. Eu plănuiesc sa il mai vad cel putin inca o data la cinema.
Boy Kills World, în premieră pe marile noastre ecrane, readuce în atenție rețeta filmului traditional cu arte marţiale, în care un erou porneşte de la zero pentru a-şi răzbuna familia, ajutat de un maestru (aici un şaman), având ca oponent un erou negativ (în cazul de față, o întreagă familie de eroi negativi). Până aici este totul admirabil, mai ales că - în postura de luptător de arte marțiale - Bill Skarsgård seamănă cu Jean Claude van Damme tânăr.
După primul sfert al filmului înțelegem, însă, că ambițiile realizatorilor sunt copleșitoare - filmul evoluează într-o lume distopică, în linia Jocurilor foamei și a Squid Game, doar că - până şi lumea aceasta - nu se ia în serios până la capat. Brusc tonul filmului se schimbă și scenele de luptă cu gravitate (avem parte din plin de membre retezate, împuşcături, motiv pentru care filmul este interzis minorilor) devin scene de umor negru, grotesc-amuzante. Schimbarea de ton decuplează spectatorul.
Eroul filmului, („băiatul”/„boy”), riguros antrenat de către maestru, va porni o luptă contra forţelor
răului. Interesant este că ni se prezintă, peste ce oferă în general filmele cu arte marțiale, o imagine asupra vieții interioare a eroului. Bill Skarsgård portretizează un luptător letal, dar cu inimă și minte de copil. Pe cât e de îndemânatic la doborât adversari, pe atât
are o imaginaţie de bogată, care îl face să aibă un dialog imaginar cu sora mai mică de care a fost brutal rupt în copilărie.
Băiatul va avea un destin interesant, cu o adevărată răsturnare de situaţii, iar eroina negativă s-ar
putea să nu fie cine credeam noi că este.
În rolul protagonistului, Bill Skarskard are - așa cum spuneam la început - aerul unui Jean Claude van Damme tânăr, însă unul care - chiar dacă e tăcut - e foarte imaginativ şi critic. În alte roluri o vom regăsi pe Famke Janssen, una dintre fetele Bond de acum treizeci de ani, pe Jessica Rothe – greu de ghicit până la finalul filmului sub displayul unei căşti de motociclist, plus Sharlto Copley (District 9) – actor sud-african – în rolul unei figuri de televiziune excentrice şi stridente.
La început totul este amuzant, dar în ciuda cadrului fantasmagoric, povestea este repetitivă și previzibilă, pînă la o întorsătură de situație care face să deraieze atît tonul, cît și narațiunea. Acțiune de tipul mușchii mei, minte nu are. Atît de multe bătăi, omoruri și distrugeri, încît oboseala se instalează cu mult timp înainte de concluzia scontată. Deși scenariul are una sau două răsturnări de situație, nimic nu-l ridică suficient de mult pentru a deveni memorabil în lumea peliculelor cu arte marțiale.
Totul are defășurarea unui linșaj mediatic. Regizorul nu are deloc simțul moderației, este adevărat că nici nu ar trebui să fie o problemă într-un film care se bazează pe acțiune excesivă, doar că o abordare entuziastă, fără buton de stop, subminează chiar aspectele care ar trebui să facă din „Boy Kills World” o bucurie. Mohr începe să folosească sînge CGI pentru a umple golul dintre bugetul de efecte și ambiția sa, totul culminînd cu niște stropi de ketchup. Nu există un întreg coerent în mintea neamțului dirijor.
Luptele corp la corp sînt o amestecătură de pere cu lapte, unele scene avînd o coregrafie lungă și neîntreruptă, iar altele fiind filmate atît de penibil, încât este imposibil să vezi ce se întîmplă. Filmul este un adolescent preocupat să pară grozav pe moment, un animăluț care urcă femeile pe cîntar și le fluieră pe stradă. Producția este dopată cu o calitate insuportabilă de tipul „uite cît de șmecheră e chestia asta”, totul fiind redus la un nivel dureros de pretențios și prostesc. În afară de faptul că încurcă energia cu entuziasmul, întîlnim o tocăniță necondimentată unde dăm peste sentimentalisme de benzi desenate și lupte sîngeroase. Estetica este și ea banală, adică specifică jocurilor video.
Mie mi-a placut foarte mult si e genul de film care te ajuta sa evadezi de realitate, are umor negru si scene de actiune bine realizate.
Intr-adevar sunt si momente previzibile dar injectate cu o energie aparte ceea ce contribuie la upgradarea firului narativ.
Mi-a placut mult dinamica pe care o are personajul principal cu sora sa, care e si inima poveștii.
De admirat e si dedicarea actorului, Bill Skarsgard pt rol. S-a pregatit 6 luni pentru a avea fizicul necesar si a invatat si tehnici de luptă pentru ca scenele sa arate bine.
Si nu numai conditia fizica a fost impresionanta, dar mi s-a parut de excepție interpretarea personajului sau. Boy nu poate vorbi sau auzi, dar expresiile faciale ale lui Bill Skarsgard spun extrem de mult si imi imaginez ca nu au fost foarte usor de potrivit cu fiecare scena si vocea sa interioară.
Si unele aspecte mi s-au parut originale fata de ce s-a mai facut in alte filme.
Daca mergi fara așteptări si vrei ceva ușor si distractiv, eu zic ca e o alegere buna. Eu plănuiesc sa il mai vad cel putin inca o data la cinema.