Brazil (1985)

Inventiv, șiret filmul te duce cu gândul la o satira a lumii postbelice. Gilliam se joaca cu mintea privitorului; alternanta intre ambigu, mister, comedie asezonat cu utopie, anti-eroii hazlii, o ciorba foarte buna de revăzut. E genul ala de film smart care nu e pentru publicul obișnuit cu marvel. Cui i-au plăcut zona carnavalească din filmele lui Fellini o sa-i placa acest film.

Mie mi-a placut , trebuie urmarit cu atentie.Coloana sonora, interpretarea, efectele speciale.

Este un film care cu siguranta nu este pentru toate gusturile,pe al meu cu siguranta nu este ,mult prea fantasmagoric,te introduce intr o lume ireala,si mult prea lung ! La acea vreme,poate a fost considerat bun spre foarte bun,insa vazut in zilele noastre,mi se pare extrem de plictisitor,si cu greu l-am urmarit pana la final !

Well done Terry Gilliam! Nu mi-a venit sa cred ca ma uit la un film care are peste 30 de ani!!!

　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　

În acei ani '80 s-au făcut căteva filme SF remarcabile, dar două, Blade Runner şi Brazil domină prin profunzimea provocărilor care sunt aruncate în spaţiul public. Azi, la cele trei decenii trecute, mai pare viitorul din Brazil tocmai utopic? N-am să plictisesc filozofând, vreau doar să reamintesc doar că scriptul care a stat la baza scenariului, a primit cele mai prestigioase premii din lumea literaturii de anticipaţie, Nebula şi Hugo. Dacă veţi cerceta istoricul premiilor vă veţi convinge de importanţa lui Brazil. Binenînţeles odată cu lecturarea romanului ŞI vizionarea (obligatorie) a peliculei.

un film dificil de inteles. greu de digerat. haotic uneori. filmul arata riscurile super tehnologizarii si defectele birocratiei duse la extrem.

În 1985, când apărea Brazil, tehnologia mocnea de idei ce urmau să fie aplicate. Terry Gilliam exploatează un posibil viitor unde mașinile și birocrația vor înlocui ingeniozitatea omului la locul de muncă și nu numai. Subiectul a mai fost atacat și de alții (primul exemplu care-mi vine în minte este Odiseea Spațială a lui Kubrick, unde se pleacă de la o idee și se duce până la extrema ei) însă Brazil este presărat cu satiră și umor, în stilul lui Gilliam (vezi seria Monty Python).

Personajul principal, Sam (interpretat de actorul englez Johnatan Pryce) trăiește undeva la granița dintre realitate și ficțiune. Este un om organizat, încorsetat de societate și regulile ei. Asta nu-l împiedică să aibă sclipiri de geniu, reacții firești oricărui individ care-și pune mintea la contribuție și nu consumă ideile pe tavă, servite de X sau Y.

Sam are un vis care nu-i dă pace: se vede salvatorul unei prințese blonde. Într-o zi își întâlnește visul: prințesa era îmbrăcată în salopetă, tunsă băiețește, avea o țigară în colțul gurii și conducea un camion. De aici nu mai are stare, vrea să o convingă de sentimentele nobile care-i cresc în inimă ca niște rădăcini de flori nemuritoare.

Filmul abundă în scene sarcastice (cabluri care se umflă, mașinării care-și bagă nasul peste tot, instalatori care apar din senin – hop și un Robert de Niro, așa cum nu l-ai mai văzut până acum) dar nu uită să te introducă în lumea fanteziei, acolo unde totul este posibil. Aproape totul! Până și-n basme apar balauri cu care trebuie să te lupți pentru a obține premiul cel mare.

Pentru cei care vor un film imprevizibil, care te face să râzi în hohote, Brazil este alegerea perfectă. Nu spun că te va binedispune într-un hal fără de hal. Pe ici, pe colo, poate să pară o șaradă incompletă, avangardistă, cu pretenții de film de geniu neînțeles. Dar, depinde de gusturi și de așteptări.

Aiurea ! Sa nu va uitati la asta, e numai pierdere de vreme, sincer :P

Regizorul acestui film rămâne un creator insolit, iar De Niro joacă un terorist haios...

un film bun , dar s-ar putea sa nu fie pentru toata lumea .

La prima vedere, un film lipsit de logica, chiar absurd, precum lumea in care traim. Daca stam sa facem o analiza mai profunda insa, incepem sa intelegem ce si-a propus Terry Gillian cu "Brazil". Problema aceasta a tehnologizarii prea rapide, faptul ca aproapele nostru nu mai are timp sa ne asculte, frica de a imbatrani si noile ei remedii etc. sunt toate subiecte abordate in aceasta capodopera. Un film manifest, putem chiar spune, care se revolta, cu finete, fata de lumea inconjuratoare, o lume intr-o schimbare radicala.

Iubesc muzica din film .. scenariul .. costumele .. totul mi se pare un deliciu
Nota 10

este un film foarte bun si chiar mia placut.........

Rar am avut ocazia sa ma lovesc de atata haos in aproape doua ore si jumatate. Fiecare minut e plin de actiune, suspans, stari emotionale. Ilustreaza foarte bine lumea in care traim.

Bine-cunoscuta istorie a conflictului dintre regizorul Terry Gilliam si distribuitorul filmului “Brazil”, compania Universal, in care cineastul s-a opus lansarii pe piata a unei versiuni mult trunchiate, reusind in cele din urma sa-si promoveze propria versiune, tinde sa absoarba tot interesul pentru acest film, care are propriile calitati (si defecte), dincolo de statutul de eveniment aproape politic. Realizat, in mod semnificativ, in 1984, in paralel cu adaptarea de catre Michael Radford a romanului lui George Orwell, “Brazil” isi plaseaza actiunea “undeva in secolul at XX-lea”, intr-un stat opresiv imaginar, dar verosimil, care imbina cele mai rele trasaturi ale birocratiei britanice a deceniului al cincileaparanoia americana a anilor 1950, cu totalitarismul stalinist sau fascist si cu relele deceniului al noualea (de pilda obsesia pentru chirurgia plastica). In timp ce masinaria statala a lui Orwell se bazeaza pe un sistem oribil si imposibil de supraveghere, cel mai groaznic aspect at societatii antiutopice imaginate de Gilliam este faptul ca ea nici macar nu functioneaza: povestea incepe cu o farsa – un gandac strivit cade in interiorul unei imprimante, asa incat un mandat de arestare ce se voia pentru inginerul terorist Tuttle (Robert De Niro) este emis pe numele nevinovatu-lui domn Buttle (Brian Miller), iar orasul profund utilitarist se descompune chiar si fara bombele teroriste – sponsorizate, poate, de stat – care fac, periodic, ravagii inspaimantatoare.

Ca si Winston Smith din “1984”, Sam Lowry (Jonathan Pryce) este un functionar de stat care, datorita unei povesti de dragoste, se alatura rebelilor si sfarseste prin a fi strivit de catre un caIau prietenos. Gilliam este insa preocupat mult mai mult de imaginardecat Orwell si creeaza pentru evenimentele sale un decor fantastic din care protagonistii nu pot scapa decat dand dovada de si mai multa fantezie. Sam isi imaginean (pe muzica cu inflexiuni latino-americane ce da titlul filmului) ca este un erou-cavaler angelic care se lupta cu creaturi asemanatoare unor ramasite a la “Monty Python” ale filmelor japoneze cu monstri uriasi, pentru a salva o printesa (Kim Greist), al carel dublu in viata reala este un sofer de camion hotarat sa faca tot posibilul pentru a razbuna raul facut lui Buttle si familiei sale.

Poate datorita contributiei la scenariu a scriitorului Tom Stoppard, Brazil este un film mult mai captivant decat majoritatea creatiilor cam simpliste ale lui Gilliam. Umorul negru sinistru si imaginile bizare (Katherine Helmond, de pilda in rolul unei matroane obsedate de ideea unei operatii de chirurgie plastica, cu o serie de palarii in forma de pantof pe cap) se alatura descrierii credibile – si, din pacate, bazate pe fapte reale – a unui regim care isi pune victimele sa plateasca pentru electricitatea si forta de munca utilizate pentru a le tortura, asa cum se intampla in cazul specialistului tata de familie de la sectia de “Cautare de informatii” (Michael Patin) sau al hartogarului disperat (Ian Holm). Intr-o privinta, cel putin, studiourile aveau dreptate – filmul este putin cam prea lung, cu ceva prea multe scene de farsa care il transforma aproape intr-un spectacol cam ieftin. Scena finala include o oribila procesiune funerara care trimite la mai multe intrigi secundare desfasurate in lumea “reala a filmului, inainte sa aflam ca este numai fantezia lui Sam in momentul in care mintea sa cedeaza definitiv sub tortura.

Daca reusesti sa intri in mintea lui Gilliam pentru doua ore atunci poti spune ca e un film bun. Altfel nu ai decat sa continui rolul pe care îl joci in cotidianul film al realitatii inconjuratoare.

eu vazusem o ecranizare la 84 si dupa aia brazil.primul ma stanjenise aproape pt ca citisem cartea cu mult inainte si probabil mai aveam in cap exact imaginile noncinematice(alea foarte personale care de fapt n-au echivalent pur vizual) iar pe al doilea desi nu-i stiam legatura cu orwell ma gandeam ca asa ar trebui facut 84.nimic original ..am aflat ca la asta se gandise si gilliam( mai adaugase si fellini-cea mai logica legatura de fapt).am zile cand ascult obsesiv brazil desi asta nu poate deveni film-obsesie fiindca de fapt nu curge ci e foarte scenografic.

filmul asta nu poti decit sa-l adori sau sa-l urasti. eu am trecut prin ambele stari. terru gilliam nu se dezminte (vezi 12 monkeys), iar de niro demonstreaza ca poate sa joace cam orice.

TOTUSI, comparativ cu 1984, este o palida copie...