Părerea criticului
Este complet de neînţeles valul de hate abătut asupra lui Bride Hard/Greu de măritat, pentru că rareori se întâmplă ca un film să fie mai sincer cu ce are de oferit publicului: sinopsisul şi trailerele spun foarte clar că vei petrece vreo 100 de minute văzând-o pe Rebel Wilson kicking ass în dreapta şi-n stânga, în timp ce în jurul ei totul explodează la propriu. Este verosimil? Nu. Este amuzant? Uneori. La final, vei avea satisfacţia de a fi văzut o prostioară cu totul uitabilă în răcoarea binecuvântată a unei săli de cinema când afară poţi prăji ouă pe asfalt...
După ce a slăbit vreo 40 de kilograme, australianca Rebel Wilson o interpretează pe Sam, o agentă secretă care nu e în stare să asculte ordinele superiorilor şi reuşeşte cumva să lase în urmă un şir de cadavre la fiecare misiune. Dar cea mai grea misiune a ei abia acum începe, căci trebuie să organizeze nunta celei mai bune prietene din copilărie, Betsy (Anna Camp). Sam eşuează lamentabil şi este înlocuită cu viitoarea cumnată a lui Betsy, manipulatoarea Virginia (Anna Chlumsky), doar că Sam are o gigantică ocazie să întoarcă sorţii în favoarea ei când somptuosul conac al familiei mirelui este atacat de mercenarii conduşi de Kurt (un Stephen Dorff perfect ales pentru rol), care are ceva de luat din inexpugnabilul seif al familiei.
Sigur, totul sună ca o şaorma cu de toate şi aşa este, dar Bride Hard are ritm şi energie şi nu se ia absolut deloc în serios. Se ia atât de puţin în serios, că uneori trece cu imensă dezinvoltură de probleme grave de continuitate, precum cea când "malefica" Virginia pică cu decolteul într-o mare de trandafiri, pentru ca zgârieturile evidente atunci să nu se mai vadă deloc în scenele următoare. Este amuzant şi faptul că cel puţin jumătate din scenele de acţiune ale lui Wilson au fost filmate cu o cascadoare, motiv pentru care eroina ţine mereu faţa în jos. Este, evident, foarte, foarte greu să te joci de-a jiu-jitsu cu faţa în jos, prin urmare să trecem aceste scene la capitolul comedie peltică şi nu la acţiune memorabilă.
Un plus indiscutabil al comediei este Da'Vine Joy Randolph, actriţa recompensată cu Oscar pentru excelentul film de Crăciun The Holdovers şi care în Bride Hard se vrea un echivalent al Melissei McCarthy din Bridesmaids. Şi Justin Hartley, actorul din This Is Us şi cel mai popular (în opinia mea fără să şi merite) serial american din 2023, Tracker, are câteva scene foarte bune în care dovedeşte că se poate plia şi pe un gen de care nu prea s-a apropiat în cele aproape trei decenii din cariera începută cu popularul serial Smallville.
Şi da, este un lucru bun că în film nu apare Awkwafina, pentru că Bride Hard este genul acela de producţie hollywoodiană care insistă ca toate rasele să fie reprezentate. Awkwafina, pe care unii o consideră una dintre cele mai antipatice şi în acelaşi timp cumva necalificate personalităţi ale momentului şi care ne-a zgâriat urechile cu cel mai nefericit nou cântec din remake-ul Mica sirenă, s-ar fi potrivit mănuşă în acest haos colorat şi exploziv unde eroina fără faţă omoară răufăcători cu plăci de îndreptat părul, şurubelniţe, tulumbe, trage cu tunul, iar lingourile de aur sunt transportate cu... aspiratorul, de parcă ar fi puf de păpădie.
Dacă eşti genul care se supără de fiecare dată când astfel de filme fentează legile fizicii, poate că Bride Hard nu e pentru tine. Totuşi, în comparaţie cu o mulţime de filme proaste cu acţiune complet neverosimilă, premiera de vineri îşi asumă neverosimilul, ba chiar îl întoarce şi pe faţă şi pe dos, ca un copil care face o boroboaţă şi vine imediat mândru nevoie mare să o arate părinţilor. Prefer oricând o trăsnaie inofensivă ca Bride Hard unei producţii ca Heart of Stone, care se ia prea în serios şi are pretenţia să ne arate că Gal Gadot poate salva întreaga lume cu o mână legată la spate...
După ce a slăbit vreo 40 de kilograme, australianca Rebel Wilson o interpretează pe Sam, o agentă secretă care nu e în stare să asculte ordinele superiorilor şi reuşeşte cumva să lase în urmă un şir de cadavre la fiecare misiune. Dar cea mai grea misiune a ei abia acum începe, căci trebuie să organizeze nunta celei mai bune prietene din copilărie, Betsy (Anna Camp). Sam eşuează lamentabil şi este înlocuită cu viitoarea cumnată a lui Betsy, manipulatoarea Virginia (Anna Chlumsky), doar că Sam are o gigantică ocazie să întoarcă sorţii în favoarea ei când somptuosul conac al familiei mirelui este atacat de mercenarii conduşi de Kurt (un Stephen Dorff perfect ales pentru rol), care are ceva de luat din inexpugnabilul seif al familiei.
Sigur, totul sună ca o şaorma cu de toate şi aşa este, dar Bride Hard are ritm şi energie şi nu se ia absolut deloc în serios. Se ia atât de puţin în serios, că uneori trece cu imensă dezinvoltură de probleme grave de continuitate, precum cea când "malefica" Virginia pică cu decolteul într-o mare de trandafiri, pentru ca zgârieturile evidente atunci să nu se mai vadă deloc în scenele următoare. Este amuzant şi faptul că cel puţin jumătate din scenele de acţiune ale lui Wilson au fost filmate cu o cascadoare, motiv pentru care eroina ţine mereu faţa în jos. Este, evident, foarte, foarte greu să te joci de-a jiu-jitsu cu faţa în jos, prin urmare să trecem aceste scene la capitolul comedie peltică şi nu la acţiune memorabilă.
Un plus indiscutabil al comediei este Da'Vine Joy Randolph, actriţa recompensată cu Oscar pentru excelentul film de Crăciun The Holdovers şi care în Bride Hard se vrea un echivalent al Melissei McCarthy din Bridesmaids. Şi Justin Hartley, actorul din This Is Us şi cel mai popular (în opinia mea fără să şi merite) serial american din 2023, Tracker, are câteva scene foarte bune în care dovedeşte că se poate plia şi pe un gen de care nu prea s-a apropiat în cele aproape trei decenii din cariera începută cu popularul serial Smallville.
Şi da, este un lucru bun că în film nu apare Awkwafina, pentru că Bride Hard este genul acela de producţie hollywoodiană care insistă ca toate rasele să fie reprezentate. Awkwafina, pe care unii o consideră una dintre cele mai antipatice şi în acelaşi timp cumva necalificate personalităţi ale momentului şi care ne-a zgâriat urechile cu cel mai nefericit nou cântec din remake-ul Mica sirenă, s-ar fi potrivit mănuşă în acest haos colorat şi exploziv unde eroina fără faţă omoară răufăcători cu plăci de îndreptat părul, şurubelniţe, tulumbe, trage cu tunul, iar lingourile de aur sunt transportate cu... aspiratorul, de parcă ar fi puf de păpădie.
Dacă eşti genul care se supără de fiecare dată când astfel de filme fentează legile fizicii, poate că Bride Hard nu e pentru tine. Totuşi, în comparaţie cu o mulţime de filme proaste cu acţiune complet neverosimilă, premiera de vineri îşi asumă neverosimilul, ba chiar îl întoarce şi pe faţă şi pe dos, ca un copil care face o boroboaţă şi vine imediat mândru nevoie mare să o arate părinţilor. Prefer oricând o trăsnaie inofensivă ca Bride Hard unei producţii ca Heart of Stone, care se ia prea în serios şi are pretenţia să ne arate că Gal Gadot poate salva întreaga lume cu o mână legată la spate...
