Sinopsis
Filmul are o distributie excelenta: aceste intrigante figuri istorice sunt aduse la viata de actori care seamana frapant cu ele.
In aceasta poveste semi-biografica a Almei Schindler (Sarah Wynter), devenita Alma Mahler dupa ce s-a casatorit cu faimosul compositor Gustav Mahler (Jonathan Pryce), regizorul Bruce Beresford ne transporta in Viena de la sfarsitul secolului XX. Filmul exploreaza nu numai relatia Almei cu Mahler, primul ei sot, dar si cu arhitectul Walter Gropius (Simon Verhoeven), pictorul Oskar Kokoschka (Vincent Perez) si cu barbatul cu care se va recasatori, scriitorul Franz Werfel. Gustav Mahler, exuberant dar incapabil de dragoste, e expert interpretat de Jonathan Pryce si isi mentine un rol semnificativ chiar si dupa moartea sa, gratie muzicii si a bustului din bronz pe care Alma il expune la vedere, in casa ei. Beresford se joaca cu frumusetea Almei si cu replicile ei spumoase, ilustrand elocvent fiecare miscare pe care o face atunci cand incearca sa atraga, sa farmece si sa subjuge barbatii carora le serveste drept muza.
Si totusi, de-a lungul povestilor sale de dragoste, Alma isi mentine individualitatea si interesul pentru compozitiile sale muzicale, pe care le produce, victorioasa, intr-un mare performance in finalul filmului. Prin acest lucru, "Bride of the Wind" se distanteaza de banalele biografii, pozitionandu-si eroina in avangarda luptei pentru drepturile, convingerile si creativitatea femeilor.
In aceasta poveste semi-biografica a Almei Schindler (Sarah Wynter), devenita Alma Mahler dupa ce s-a casatorit cu faimosul compositor Gustav Mahler (Jonathan Pryce), regizorul Bruce Beresford ne transporta in Viena de la sfarsitul secolului XX. Filmul exploreaza nu numai relatia Almei cu Mahler, primul ei sot, dar si cu arhitectul Walter Gropius (Simon Verhoeven), pictorul Oskar Kokoschka (Vincent Perez) si cu barbatul cu care se va recasatori, scriitorul Franz Werfel. Gustav Mahler, exuberant dar incapabil de dragoste, e expert interpretat de Jonathan Pryce si isi mentine un rol semnificativ chiar si dupa moartea sa, gratie muzicii si a bustului din bronz pe care Alma il expune la vedere, in casa ei. Beresford se joaca cu frumusetea Almei si cu replicile ei spumoase, ilustrand elocvent fiecare miscare pe care o face atunci cand incearca sa atraga, sa farmece si sa subjuge barbatii carora le serveste drept muza.
Si totusi, de-a lungul povestilor sale de dragoste, Alma isi mentine individualitatea si interesul pentru compozitiile sale muzicale, pe care le produce, victorioasa, intr-un mare performance in finalul filmului. Prin acest lucru, "Bride of the Wind" se distanteaza de banalele biografii, pozitionandu-si eroina in avangarda luptei pentru drepturile, convingerile si creativitatea femeilor.
