Părerea criticului
Podul spionilor este povestea lui James Donovan (Tom Hanks), un avocat specializat în asigurări din Brooklyn care se trezeşte aruncat în vâltoarea Războiului Rece când CIA îi solicită sprijinul pentru a negocia eliberarea pilotului american al unui avion U-2, capturat de sovietici.

Un amestec între o dramă cu avocați și un thriller politic plasat în timpul Războiul Rece, filmul Podul spionilor acoperă ambele genuri. În prima parte, Bridge of Spies se află pe marginea unui film noir, în opulentul New York al anilor '50. În cealaltă, intră în genul dramei politice, și al thriller-ului de spionaj din perioada Războiului Rece.

Protagonistul (personajul este unul real, avocatul James Donovan) pune cu succes corectitudinea mai presus de orice, plecând din lumea lovită de cultura fricii nucleare din Statele Unite, în timpul Războiului Rece și ajungând pe teritoriul inamic, în întunecata Germanie de Est, aflată sub dominație sovietică.

Putem să vedem filmul ca pe o lecție de principii morale, mai ales că vine într-o conjunctură internațională dificilă. Ne bucură să vedem în personajul lui Tom Hanks un mediator veritabil, o minte lucidă care are curajul să acționeze corect între două tabere nu doar adverse, ci și înfuriate (și care e amenințat de către amândouă).

Donovan este un personaj neînregimentat, dar totuși nu un anonim. Este un erou pozitiv care nu se regăsește într-un clișeu. Nu este parte din sistem, deși îl respectă, dar nu fără discernământ. Cea mai la îndemână filiație a personajului, atât prin trăsăturile morale cât și prin carismă, o vedem în figura, la fel de reală, a lui Oskar Schindler din celebrul film din 1993 al aceluiași regizor, un personaj care a acționat, schimbând proporțiile, locul și momentul, la fel de benefic.

Dacă ne-a dezamăgit ceva este cât de previzibil e personajul lui Tom Hanks. Filmul reușește să fie didactic și să sublinieze importanța moderației într-o situație de criză. Personajul lui Tom Hanks dovedește din prima clipă o rigoare morală de fier, și într-adevăr, reușește să fie consecvent până la capăt. Nu e surprinzător, dar parcă așteptam să sesizăm la un moment dat și vreo latură întunecată, o turnură neașteptată, vreun pic de slăbiciune într-un portret altfel perfect.