Părerea criticului
Asa canta fetele thailandeze, la zdup, slagarul Madonnei “Like a Virgin”: Bridget Jones, intrata 28 de ore alaturi de ele la mititica, incearca sa le convinga ca titlul corect e ala stiut de toata lumea – thailandezele nu si nu, o tin langa cu “Like a Version”!
Si totusi nu le lovise, saracele, nici-un tsunami, dar probabil ca (majoritatea fiind prostituate) chestia cu virginitatea era cam obscura pentru ele; scena descrisa (mortala!) e din “Bridget Jones: La limita ratiunii”, care vine ca o versiune ceva mai pe sleau a primului volum al “Jurnalului lui B.J.” – tot cu Renee Zellweger, Colin Firth & Hugh Grant.
Multi cronicari au strambat din nas la volumul doi, gasindu-l prea tras de par, pe Bridget prea grasa, intamplarile prea groase si, una peste alta, sub primul “B.J.”. Din fericire, nu sunt unul din acei “multi cronicari”, ca atare m-am stricat de ras la “La limita ratiunii”!
E adevarat, filmul nu avanseaza prea mult cu povestea – iar izmene uriase, iar “ma iubeste/nu ma iubeste”, iar caftul dintre Mark Darcy si Daniel Cleaver… Dar umorul e mult mai spumos si cel putin cateva scene – Bridget dandu-se cu parasuta, Bridget dandu-se cu schiurile, Bridget scufundandu-se in marea/starea de bine dupa consumarea unor ciuperci (da, e vorba de “acele” ciuperci…) – fac toti banii.
Chiar si caftul de care aminteam – si care a fost considerat un simplu “copy & paste” dupa cel de la sfarsitul Vol. 1 – este mai savuros aici: Darcy & Cleaver au, si n-au motive serioase sa se paruiasca (oricum, nu mai conteaza), asa ca joaca scena ca o parodie la primul caft, cu apa unui havuz in loc de ploaie. Care ploaie nu lipseste nici ea: la final, Bridget alearga dupa Darcy al ei prin „subiectul nr. 1 de conversatie al britanicilor”, se strecoara, cum-necum, printre picaturi si, tocmai cand ziceai c-a scapat basma uscata, se trezeste improscata de sus pana jos de apa dintr-o balta... De doua ori!!
La capitolul interpretari, apa de ploaie: Zellweger isi boteste mutrita nostima, Firth e ca un „Mr. Perfect” cu morcov in fund, iar Grant fura toate scenele de la una si de la celalalt cu ironia lui cinica si replicile brici. „Go, Bridget, Go!”
Si totusi nu le lovise, saracele, nici-un tsunami, dar probabil ca (majoritatea fiind prostituate) chestia cu virginitatea era cam obscura pentru ele; scena descrisa (mortala!) e din “Bridget Jones: La limita ratiunii”, care vine ca o versiune ceva mai pe sleau a primului volum al “Jurnalului lui B.J.” – tot cu Renee Zellweger, Colin Firth & Hugh Grant.
Multi cronicari au strambat din nas la volumul doi, gasindu-l prea tras de par, pe Bridget prea grasa, intamplarile prea groase si, una peste alta, sub primul “B.J.”. Din fericire, nu sunt unul din acei “multi cronicari”, ca atare m-am stricat de ras la “La limita ratiunii”!
E adevarat, filmul nu avanseaza prea mult cu povestea – iar izmene uriase, iar “ma iubeste/nu ma iubeste”, iar caftul dintre Mark Darcy si Daniel Cleaver… Dar umorul e mult mai spumos si cel putin cateva scene – Bridget dandu-se cu parasuta, Bridget dandu-se cu schiurile, Bridget scufundandu-se in marea/starea de bine dupa consumarea unor ciuperci (da, e vorba de “acele” ciuperci…) – fac toti banii.
Chiar si caftul de care aminteam – si care a fost considerat un simplu “copy & paste” dupa cel de la sfarsitul Vol. 1 – este mai savuros aici: Darcy & Cleaver au, si n-au motive serioase sa se paruiasca (oricum, nu mai conteaza), asa ca joaca scena ca o parodie la primul caft, cu apa unui havuz in loc de ploaie. Care ploaie nu lipseste nici ea: la final, Bridget alearga dupa Darcy al ei prin „subiectul nr. 1 de conversatie al britanicilor”, se strecoara, cum-necum, printre picaturi si, tocmai cand ziceai c-a scapat basma uscata, se trezeste improscata de sus pana jos de apa dintr-o balta... De doua ori!!
La capitolul interpretari, apa de ploaie: Zellweger isi boteste mutrita nostima, Firth e ca un „Mr. Perfect” cu morcov in fund, iar Grant fura toate scenele de la una si de la celalalt cu ironia lui cinica si replicile brici. „Go, Bridget, Go!”
