Prima oară când am dat peste povestea lui Bridget Jones a fost în perioada adolescenței, și am început să admir acest personaj.
După, am revăzut-o cu plăcere de fiecare dată, când în viață o femeie - are slăbiciuni.
O ador și o apreciez - Așa cum este ea - precum afirmă Mr. Darcy.
Femeia poate face orice dacă-și impune. Nu trebuie să se mărite cu cineva, pentru a fi văzută, pentru a exista.
anonymous.618949fb55833
pe 17 Februarie 2019 23:47
Comentariu șters
Kuba
pe 26 Ianuarie 2019 13:40
O serie f f placuta , relaxanta . Din cind in cind doresti sa o REvezi . Bridget e dulce si desi un pic plinuta totusi ai vrea sa o imbratisezi .
AmphitriteMermaid
pe 06 Ianuarie 2018 17:04
Bridget Jones's Diary este o comedie relaxanta si foarte draguta. Merita vizionat.
Iulidesprefilme
pe 09 Ianuarie 2017 20:34
Mi-a păcut și subiectul, deși este din categoria...am mai văzut...dar mai ales, actorii mi-au plăcut...în primul rând, Colin Firth, care joacă ireproșabil...
cezarika21
pe 11 Noiembrie 2016 10:32
”Bridget Jones's Diary” este povestea tipică a femeii singure de 30 și ceva de ani, blazată, plafonată în carieră, dezamăgită de relațiile sentimentale, un plic plinuță și care-și manifestă vocal propriile nemulțumiri, învinuindu-i mereu pe ceilalți. Sub carapacea ei dură se ascunde însă un suflet sensibil care tânjește după iubire și speră de fiecare dată ca alegerea prezentă să fie cea potrivită, cea pe care o visase din anii adolescenței. Iluziile rămân mai mereu iluzii, iar speranța pâlpâie tot mai firav.
Filmul se desfășoară mai mult pe planul interior, canalizând emoțiile, sentimentele, dezamăgirile personajului, precum și o disperare mută care caută să spargă bariera tăcerii, dar, cu toate acestea, planul exterior este interesant și savuros. Renée Zellweger reușește să capitalizeze în mare măsură farmecul personajului ascuns în plan exterior sub un strat de îmbrăcăminte demodată și în plan interior de un sarcasm contondent, dar dureros. Tendința de a raționa excesiv și o prea mare sinceritate par să constituie principalele defecte ale lui Bridget Jones, dispusă să investească sentimental prea mult în fiecare relație decât să se mulțumească să trăiască clipa.
Trăgând linia, ”Bridget Jones's Diary” este genul de comedie romantică spumoasă, cam melodramatică, dar care provoacă întotdeauna un zâmbet și îndeamnă la meditație. Emoția tinde să te cuprindă și simți nevoia să empatizezi cu personajul, sperând să-și dobândească stropul de fericire de care au nevoie toți oamenii.
Helensie
pe 18 August 2014 16:01
Un film foarte plăcut! Colin Firth a jucat impecabil.
cosmin_kedii
pe 17 Ianuarie 2013 13:24
Adaptarea cinematografica a Jurnalul lui Bridget Jones este dulce, cinstit, hilar si are o distributie mare britanică (și Renee Zellweger, a cărui accent este extrem de convingătoare din fericire). Bridget Jones face o eroina convingătoare
Yasmina001
pe 03 Decembrie 2012 17:08
O comedie romantica f buna mai ales pentru serile geroase de iarna. Are un punct in plus pentru originalitate si imprevizibil. Rene Zellweger este pur si simplu savuroasa!
karenin08
pe 21 Noiembrie 2012 23:05
O comedie romantica cu unul dintre actorii mei preferati,Colin Firth.Filmul este inspirat din cartea cu acelasi nume,scrisa de Helen Fielding!
lili22
pe 29 Octombrie 2012 20:42
Ma mir ca a acceptat Colin Firth sa se prosteasca in rolul de fante, cu pulovarul acela caraghios.Cartea era cel putin amuzanta.Proasta, dar amuzanta.
xerses
pe 26 Aprilie 2012 12:10
Un film usurel, amuzant, care numai bine iti asigura doza de confort si relaxare necesare.
Krystyne
pe 28 Ianuarie 2012 11:23
Un film ce contine ingredientele genului pe care il ador,dragoste amestecata cu comedie,comedie romantica,cu firul povestii uimitor,pana in ultima clipa poti crede orice ! Personajul feminin impecabil ales ,nici ca se potrivea cineva mai bun ! Film de nota 10 !
mihaelabr
pe 31 Octombrie 2011 22:50
O comedie delicioasa care il are drept protagonist pe uimitorul Colin Firth. Ca de obicei Colin isi joaca rolul foarte bine iar despre Renee Zellweger nu am decat cuvinte de bine :)
AnAndreea
pe 21 Iulie 2011 17:59
Bun... si atat. Mi-a placut firea lui Bridget: spontana, mereu sincera, nepasandu-i de consecinte. Comedie.. doar cateva momente funny. Povestea: draguta, nu impresionanta, nu exceptionala. Pentru o dupamiaza ploioasa e filmul ideal.
White.Lily
pe 09 Mai 2011 13:22
Bridget Jone's Diary se numara printre acele putine filme care la cat de buna a fost prima parte, la fel de reusita este si cea de-a doua parte.
Renée Zellweger este pur si simplu perfecta in rolul lui Bridget si alaturi de Colin Firth si Hugh Grant, fac un trio spumos.
O poveste realista din care ai ce invata si care merita vazuta neaparat!
Dorotheea
pe 23 Aprilie 2011 19:56
Clar cea mai bună comedie romantică pe care am văzut-o. M-a binedispus extrem de mult. Colin Firth absolut delicios de fermecător, dar nici Hugh Grant nu e mai prejos.
margott
pe 09 Aprilie 2011 19:33
Nu prea mi-a placut Renée Zellweger in filmul asta, care oricum e mai mult un film de dragoste decat comedie. Hugh Grant arata super in film, si s-a potrivit foarte bine in rolul afemeiatului si cinicului Daniel Cleaver, la fel si Colin Firth, pe care-l prind rolurile serioase.
matew10
pe 07 Martie 2011 12:05
Un triunghi amoros foarte haios, oameni plini de prejudecati si speranta iubirii absolute. Prestatii actoricesti cu o naturalete debordanta din partea celor trei. Un soap opera modern si dragalas perfect pentru o seara romantica.
mtraianc
pe 04 Decembrie 2010 11:46
exista o secventa in film , cand B J sta in geam singura si fumeaza , imaginea se indeparteaza si la fiecare fereastra se vad perechi perechi , muzica este buna , dar filmul in ansamblu e doar bunicel
mihaelatb
pe 03 Octombrie 2010 20:30
un film care prezinta viata unei femei obisnuite , uratica, dolofana , fumatoare , bautoare -de ocazie, cam inculta, big mouth, singura si mai ales...trecuta de 30 de ani !
Actrita este deosebita in rol. Hugh Grant ca deobicei acelasi cuceritor, ruda cu personajul din Two Weeks Notice, iar mr Darcy, aceelasi baiat bun pe care-l parasesc fetele. Si totusi ... Nu se poate, baietii buni nu saruta asa !
Filmul trebuie vazut caci scena finala este cotata ca printre cele mai bune 10 scene de acest gen, iar replica lui din finalul filmului merita toti banii si credeti-ma, sunt destule femei care ar risca sa vada daca cele spuse de el sunt adevarate !
edy21
pe 08 Septembrie 2010 12:28
Super comedie imi amintesc si acum cat de mult am ras la el, foarte reusit film,mi-a placut foarte mult cu faze foarte amuzante si nu in ultimul rand foarte bine jucat !!!
carlyta
pe 03 August 2010 14:25
Dupa ce citesti cartea...filmul nu prea are farmec, totusi bunicel.
fanfirth
pe 03 August 2010 13:06
O comedie romantica moderna .Actorii principali arata talente nebanuite; astfel Renee foloseste accent britanic, Hugh Grant e delicios in rolul de bad boy iar Colin e Mr. Perfect...Un film care incarca pozitiv si te face sa te impaci cu tine "just as you are"
someone_who_dares
pe 22 Iulie 2010 17:01
Mi-a placut filmul. Hugh Grant este un actor extraordinar!
aripidezapada
pe 23 Iunie 2010 13:48
vreau si eu sa-l vad :D imi place Renee Zellweger am observat :D cel putin din "Miss Potter". Dar era draguta si in Cold mountain :D
gata, am vazut filmul!
Ce roluri tari are actrita asta, adica o definesc, e asa naturala si complexa.
Si mi-a placut mult si de "Mark". Inca un film din care poti sa inveti..
trancegirl
pe 28 Aprilie 2010 10:48
o comedie foarte reusita. mi-au placut actorii, muzica, povestea. hugh grant ramane cu siguranta unul dintre cei mai sarmanti actori
ciobotaru
pe 12 Aprilie 2010 22:01
e destul de simpatic , cu toate ca la inceput mi s-a parut scarbos , mai ales cand am vazut pe Renée Zellweger cum s-a imbracat cu GOGOSARII aia ,
o sa vad negresit continuarile
andils
pe 30 Ianuarie 2010 22:15
un film bun de o dupamiaza ploioasa. e un film la care chiar razi nu ca la "comediile" de acum care sunt comerciale si atat. comedie cu volanul pe dreapta pt. cunoscatori.
MiReLaa
pe 17 Ianuarie 2010 19:24
Fumos! Imi place Renee :) are 10 de la mine! este o comedie romantica care merita vazuta ;) Vi`l recomand!
Tim3a12
pe 10 Ianuarie 2010 16:44
nu e cine stie ce dar e simpatic.imi place faza cand vine costumata in iepuras l asa zisul bal mascat.:)
pe 28 Octombrie 2008 11:12
mijto filmu de nota 10
regedit
pe 30 Septembrie 2003 09:57
prietene ... da stiu ca nu ai ce face .... mai pe scurt, un film englezesc tipic, reconfortant si bine facut. pentru a avea o parere buna despre film trebuie sa iti placa HG. mie imi place.
MariusDobrin
pe 27 Septembrie 2003 17:08
Exact asa cum esti
Cronica de carte si film***
Noi, cei care nu mai suntem copii, nu mai credem in basme. Sau cel putin asa lasam sa se inteleaga. Doar este unul din semnele acreditate de maturizare. Si atunci povestile cu final fericit, in care visul personajelor se implineste, le consideram imposibile pentru ca noi "stim" ca asa ceva nu se poate intampla in viata reala. Excludem din discutie pe scepticii cronici. Dincolo de doza de realism, supravietuirea include in reteta, mai bine zis in secretul acestei retete, speranta ascunsa a implinirii unui vis. "Pretty Women" este un basm modern, care la final, atunci cand revenim cu picioarele pe pamant,, aceset cuvinte rostite de un personaj nevazut, magic:
"Bine ati venit la Hollywood! Care este visul tau? Fiecare ajungem aici, acesta este taramul visului. anumite vise se implinesc, altele nu- dar continua sa visezi! acesta este Hollywood, oricand e timpul sa visezi, deci tine-o tot asa!"
Sa speri, Sa iti poti pastra zambetul si bucuria de a redescoperi fiecare zi. Chiar o anume inocenta. Dar poti? Cat sta in puterea ta si cat in destin? De pilda poti sa fi atins varsta de 30 de ani si sa fii singura. Cand singuratata din zilele de sarbatoare te apasa si te intrebi ca Bridget Jones in noptile de insomnie de la inceput de an:
"O, Doamne, de ce nu sunt eu atat de atragatoare?" [p.34]
Prima zi din an este tare grea. "Nu pot sa cred ca incep din nou anul in patul meu ingust din casa parintililor. E prea umilitor la varsta mea."[p.16]
Sa tanjesti dupa o relatie fireasca de cuplu, sa speri la o intalnire cu un barbat pe care ti-l doresti, dar sa te framante intrebari fara raspuns:
"De ce nu a sunat? De ce? Ce e in neregula cu mine? De ce a cerut numarul meu de telefon daca nu avea de gand sa ma sune?"[p.34]
Si de aici autonemultumirea: ca e prea grasa! cea mai apasatoare angoasa. Eternul sablon al etalonului feminin ce ar presupune o silueta din cele mai subtiri, spaima de orice adaos de greutate care tulbura formele. De aici tot complexul de retete pentru slabire, exercitii de intretinere, nesfarsitele confruntari cu ne rutatorul cantar si matematica simpla dar dura a caloriilor. Bridget pare doar un nume conventional pentru fiecare urmasa a Evei. Este delicioasa oscilatia ei intre bucuria de a-si satisface micile bucurii pe baza de ciocolata sau alcool, pe de-o parte, si stari psihice sau gesturi cauzate de victorii sau infrangeri in lupta cu caloriile si gramele. Jurnalul Bridget Jones este o derulare riguroasa de notatii de acest gen:
"Cincizeci si sase de kilograme si opt grame (greutatea interna masiva a disparut – mister), unitati de alcool: 1 (f.b), tigari: 9 (f.b.), calorii: 1800(b.)."[p.56]
De altfel , pe parcursul unui an, jurnalul pleaca de la "cincizeci si opt de kilograme si treizeci si trei de grame (fiindca e dupa Craciun)" [p.13] si ajunge la "cincizeci si opt de kilograme si saptezeci si opt de grame" in seara de ajun, asta ca sa nu citam chiar ultima mentiune, din dimineata de Craciun, "cincizeci si noua de kilograme si douazeci si patru de grame (O, Doamne, m-am transformat intr-un Mos Craciun sau intr-o budinca sau asa ceva)"[p.325-327]
apoi, la tot pasul, spaima de vreo remarca dureroasa, vreo aluzie rautacioasa, venita uneori fara voie de la prieteni. Ce poate fi mai rau? Iata ce: "Nu mai intru in veci in cabinele comune de proba din magazine. La Warehouse m-am ales cu o rochie prinsa la subrat in timp ce incercam sa o scot si am sfarsit prin a ma contorsiona cu materialul intors pe dos si rasucit pe cap, tragand de rochie, cu bratele fluturandu-mi prin aer, cu burta si pulpele grasute expuse liber, spre deliciul grupului de fetiscane de cincisprezece ani care chicoteau.... Urasc cabinele de proba. Toate femeile trag cu ochiul una la corpul celeilalte si nimeni nu se priveste in ochi. Exista intotdeauna fete care stiu ca arata fantastic in orice rochie si care se fataie prin tot spatiul de proba stralucind de incantare, aruncandu-si parul pe spate... si intreband: <asta ma face cumva sa par grasa?>, intrebre adresata prietenelor neaparat obeze, care arata ca niste bizoni de apa dulce in orice rochie." [p.136-137]
Umilinta este sporita de referinta la varsta. Bridget se blocheaza in plin episod romantic atunci cand discutand despre printesa Diana partenerul ii declara cu simplitate ca la momentul evocarilor ei abia avea 6-7 ani.
"Daca la peste treizeci de ani nu ai un partener, plictiseala generata de lipsa unei relatii – nu tu sex, nu tu un om cu care sa iesi in oras duminica, nu tu un om cu care sa te intorci de la petreceri- se amesteca si cu paranoica idee ca motivul pentru care nu ai un partener este varsta ta, ca ai terminat ultim arelatie si ultima experienta sexuala din viata ta, ca este vina ta, ca ai fost prea salbatica si prea capoasa si nu te-ai capatuit inca din floarea tineretii. Uiti cu desavarsire ca, atunci cand aveai douazeci si doi de ani si timp de douazeci si trei de luni nu ai avut nici un prieten si nu ai facut cunostinta cu nimeni cat de cat acceptabil, ti-ai inchipuit ca asta nu e decat o scurta amanare. Ulterior fenomenul capata proportii, asa incat a-ti gasi un prieten devine un tel de neatins, iar atunci cand totusi incepi din nou o existenta in doi, ea nu se poate ridica in nici un caz la nivelul asteptarilor."[p.160]
Si am ajuns astfel la esenta problemei: aceste angoase dor atat de tare pentru ca insotesc starea de singuratate afectiva. Starea de ‘singleton’, termen de succes inventat spre a descrie unic persoanele de ambe sexe care nu isi gasesc un partener pentru o relatie stabila, de durata, de viata.
Cat de greu sa gasesti pe acel suflet pereche... Pentru ca el exista totusi. Cu siguranta. Poate chiar mai multe suflete potrivite. Ramane doar sa cauti. Sa iesi in calea intamplarii.
Bridget Jones a fost vazuta si ca un personaj opus tipului ally Mc Beal, reflectand cealalta extrema, avand ca axa de referinta singuratatea. Social vorbind, esti cu prietenii. De la sine se regrupeaza cei de acelasi fel. Bridget citeste cu furie crescanda un articol insolent dintr-un ziar, o mostra de superficialitate, intitulat "Bucuriile vietii de celibatar":
"Sunt tineri, sunt ambitiosi si bogati, dar vietile lor ascund o dureroasa singuratate... Cand pleaca de la serviciu, un vid afectiv se casca in fata lor... Oameni solitari, obsedati de moda, isi cauta consolarea in semipreparate culinare care sa semene cu mancarea gatita de mama."[p.269] De aici aversiunea ei in replica pentru asa numitii "casatoriti ingamfati".
Desigur ca lucrurile nu stau chiar asa, nu cariera a impiedicat-o pe Bridget sa fie intr-un cuplu. Ci pur si simplu asa s-a croit destinul ei. Ca in orice societate, imediat se gasesc binevoitori care sar sa te salveze: de la propria mama si continuand cu matusi, rude mai departe sau altii care isi iau in serios rolul de agentie matrimoniala. Este plin de umor tot jocul in care este angrenata protagonista noastra care se trezeste astfel fata in fata cu Mark, indemnat si el discret de a-i lui spre a-si reface viata dupa o experienta maritala nefericita. Cat de usor ne pacalim singuri lasandu-ne prada sabloanelor... Cat de false pot fi uneori primele impresii si cat de tare ne folosim de ele mai ales in tendinta de a respinge. abia la finalul povestii, dupa o serie de de peripetii care mai de care mai amuzante, singura portiune unde se simte fictiunea, fata de tot restul unde este atat de pregnanta senzatia de veridic, abia atunci Bridegt si Mark descopera ca fiecare s-a inselat in etichetarile initiale.
Jurnalul Bridget Jones este ca un basm. Fata ramane cu baiatul cel bun si care, pe deasupra este si cu o cariera de succes. Si totusi nu este un basm. Pentru ca mai intai ea traieste policromia unei relatii aparte cu Daniel Cleaver si asa descopera ca exista semnale ale soartei cum ca nu iti este sortit un Fat Frumos. El exista, nu este o himera, poti sa-l si intalnesti, ba chiar sa te bucuri un timp de el, dar nu iti este tie rezervat. Ca trebuie sa vezi mai departe, sa-ti regandesti grila de asteptari. Bridget este o femeie obisnuita, un personaj decupat din realitatea imediata, prilejuind celei care a creat-o, Helen Fielding, sa propuna atentiei o serie de subiecte la ordinea zilei: de la snobismul cultural pana la subtirimea pe alocuri pe care o dovedeste mass-media, de al universul self-book pana la fenomenul homosexualitatii. Nu avem neaparat un happy-end. Pentru ca nu stim daca va dura relatia dintre Bridget si Mark. abia continuarea ne-o va dovedi.
Cartea a fost un best-seller. a pornit de la o rubrica de ziar si a ajuns o carte de impact in problematica vietii afective a acestor ani. Pare a fi o buna exemplificare despre cum gandesc femeile. Succesul cartii s-a impletit cu succesul filmului iar Renee Zellweger are un rol de referinta pentru care a acceptat sa se adapteze la imaginea personajului incat cu greu am recunoscut-o fata de suavitatea cu care aparea in "Jerry McGuire". Filmul nu preia totul din carte, pierde din farmecul unor episoade si chiar renunta la finalul rocambolesc al povestii cu Julian, un latin-lover de care se amorezeaza doamna Jones. Dar filmul cucereste si prin farmecul de neegalat al actorilor, in special al celor doi barbati din viata eroinei. Hugh Grant si Colin Firth. Ei sunt nu doar potriviti in rol dar si interfereaza cu cartea: primul este amintit cu episodul de cancan privind surprinderea sa cu o protistuata pe vremea cand era logodit cu cfelebra frumusete Elizabeth Hurley, iar al doilea este amintit ca protagonist al unei ecranizari ce reprezinta o referinta culturala majora a cartii, ‘Mandrie si prejudecata’. apoi, intr-o secventa a filmului, in episodul lansarii unei carti de catre editura la care lucreaza Bridget, apare chiar si Salman Rushdie in propriul rol. Este incantator sa vezi cum prind viata personaje despre care citesti intr-o carte, cum regasesti gesturi si expresii ale personajelor, cum povestea din carte se animeaza in film, intr-o incitanta intrepatrundere de idei. Se completeaza si se cer una pe alta, cartea si filmul. Haideti sa vedem declaratia de dragoste a lui Mark in fiecare din cele doua medii.
"-...Si apoi nici nu credeam ca ma placi asa de mult.
-Ce?
-Pai, intelegi tu. M-ai lasat cu buzele umflate pentru ca iti uscai parul? Si prima oara cand m-ai vazut, purtam pulovarul acela tampit in carouri si ciorapii cu bulinase galbene de la matusa mea si m-am purtat ca un tantalau. Ma gandeam ca tu ma crezi un papa-lapte.
-Pai chiar asa te-am crezut, oarecum am zis eu. Dar...
-Dar ce?
-Nu cumva ar trebui sa spui: 'Dar, poftim?' ...
Pe urma mi-a luat paharul de sampanie din mana, m-a sarutat si mi-a spus: 'Foarte bine, Bridget Jones, iti dau eu un poftim sa nu-l poti duce', m-a luat in brate, m-a dus in dormitor (cu pat din acela mare, cu baldachin!) si a facut acolo tot felul de lucruri, ceea ce inseamna ca, pe viitor, ori de cate ori voi vedea un pulovar en-coeur in carouri, voi exploda instantaneu de rusine." [p.333-334]
Era acolo vesnica preocupare a ei de a nu uita sa se exprime in termenii jocului social politicos, asa cum insistent o certa mama ei. "am aflat, in sfarsit, care este secretul fericirii alaturi de un barbat...: 'Nu spune Ce, spune Poftim, draga, si fa ce-ti spune maica-ta".
In film, finalul este un sarut sub fulgii de zapada, dar declaratia lui vine Inca dupa episodul lansarii de carte.
"-Uite, a...Imi pare rau ca am fost...
-Cum?
-...adica, sunt unele elemente de ridicol.... Si tu chiar esti...
-O Inspaimantator de proasta vorbitoare In public.
-Si ai tendinta sa spui...tot ceea ce gandesti...fara sa te gandesti prea mult la consecinte.Imi dau seama ca atunci cand te-am Intalnit prima oara...am fost nepoliticos si purtam pulovarul cu ren...pe care mi-l daduse mama cu o zi Inainte. Dar chestia e...ce Incerc sa spun foarte dezarticulat este...ca...de fapt...poate, contrar aparentelor...Imi placi foarte mult.
-Mai putin fumatul si bautul...
-Nu. Imi placi foarte mult--asa cum esti."
Este prima data cand Bridget simte ca este apreciata pentru ceea ce este ea cu adevarat. Se grabeste sa destainuiasca prietenei sale uimitoarea Intamplare. Nu mai mare este uimirea acesteia:
"-asa cum esti? Nu mai slaba? Nu mai desteapta? Nu cu sani putin mai mari si un nas putin mai mic?
-Ei bine..."
Ei bine, da... Exact asa cum esti. Daca placi asa, acelui suflet care Iti place si tie, exact asa cum este, apoi aceea este clipa. Stop.
***
Cartea:
Helen Fielding, "Jurnalul lui Bridget Jones", Editura Polirom 2003, Traducere si note de Dora Fejes, Postfata de Maria-Sabina Draga
După, am revăzut-o cu plăcere de fiecare dată, când în viață o femeie - are slăbiciuni.
O ador și o apreciez - Așa cum este ea - precum afirmă Mr. Darcy.
Femeia poate face orice dacă-și impune. Nu trebuie să se mărite cu cineva, pentru a fi văzută, pentru a exista.
Filmul se desfășoară mai mult pe planul interior, canalizând emoțiile, sentimentele, dezamăgirile personajului, precum și o disperare mută care caută să spargă bariera tăcerii, dar, cu toate acestea, planul exterior este interesant și savuros. Renée Zellweger reușește să capitalizeze în mare măsură farmecul personajului ascuns în plan exterior sub un strat de îmbrăcăminte demodată și în plan interior de un sarcasm contondent, dar dureros. Tendința de a raționa excesiv și o prea mare sinceritate par să constituie principalele defecte ale lui Bridget Jones, dispusă să investească sentimental prea mult în fiecare relație decât să se mulțumească să trăiască clipa.
Trăgând linia, ”Bridget Jones's Diary” este genul de comedie romantică spumoasă, cam melodramatică, dar care provoacă întotdeauna un zâmbet și îndeamnă la meditație. Emoția tinde să te cuprindă și simți nevoia să empatizezi cu personajul, sperând să-și dobândească stropul de fericire de care au nevoie toți oamenii.
Renée Zellweger este pur si simplu perfecta in rolul lui Bridget si alaturi de Colin Firth si Hugh Grant, fac un trio spumos.
O poveste realista din care ai ce invata si care merita vazuta neaparat!
Actrita este deosebita in rol. Hugh Grant ca deobicei acelasi cuceritor, ruda cu personajul din Two Weeks Notice, iar mr Darcy, aceelasi baiat bun pe care-l parasesc fetele. Si totusi ... Nu se poate, baietii buni nu saruta asa !
Filmul trebuie vazut caci scena finala este cotata ca printre cele mai bune 10 scene de acest gen, iar replica lui din finalul filmului merita toti banii si credeti-ma, sunt destule femei care ar risca sa vada daca cele spuse de el sunt adevarate !
gata, am vazut filmul!
Ce roluri tari are actrita asta, adica o definesc, e asa naturala si complexa.
Si mi-a placut mult si de "Mark". Inca un film din care poti sa inveti..
o sa vad negresit continuarile
Cronica de carte si film***
Noi, cei care nu mai suntem copii, nu mai credem in basme. Sau cel putin asa lasam sa se inteleaga. Doar este unul din semnele acreditate de maturizare. Si atunci povestile cu final fericit, in care visul personajelor se implineste, le consideram imposibile pentru ca noi "stim" ca asa ceva nu se poate intampla in viata reala. Excludem din discutie pe scepticii cronici. Dincolo de doza de realism, supravietuirea include in reteta, mai bine zis in secretul acestei retete, speranta ascunsa a implinirii unui vis. "Pretty Women" este un basm modern, care la final, atunci cand revenim cu picioarele pe pamant,, aceset cuvinte rostite de un personaj nevazut, magic:
"Bine ati venit la Hollywood! Care este visul tau? Fiecare ajungem aici, acesta este taramul visului. anumite vise se implinesc, altele nu- dar continua sa visezi! acesta este Hollywood, oricand e timpul sa visezi, deci tine-o tot asa!"
Sa speri, Sa iti poti pastra zambetul si bucuria de a redescoperi fiecare zi. Chiar o anume inocenta. Dar poti? Cat sta in puterea ta si cat in destin? De pilda poti sa fi atins varsta de 30 de ani si sa fii singura. Cand singuratata din zilele de sarbatoare te apasa si te intrebi ca Bridget Jones in noptile de insomnie de la inceput de an:
"O, Doamne, de ce nu sunt eu atat de atragatoare?" [p.34]
Prima zi din an este tare grea. "Nu pot sa cred ca incep din nou anul in patul meu ingust din casa parintililor. E prea umilitor la varsta mea."[p.16]
Sa tanjesti dupa o relatie fireasca de cuplu, sa speri la o intalnire cu un barbat pe care ti-l doresti, dar sa te framante intrebari fara raspuns:
"De ce nu a sunat? De ce? Ce e in neregula cu mine? De ce a cerut numarul meu de telefon daca nu avea de gand sa ma sune?"[p.34]
Si de aici autonemultumirea: ca e prea grasa! cea mai apasatoare angoasa. Eternul sablon al etalonului feminin ce ar presupune o silueta din cele mai subtiri, spaima de orice adaos de greutate care tulbura formele. De aici tot complexul de retete pentru slabire, exercitii de intretinere, nesfarsitele confruntari cu ne rutatorul cantar si matematica simpla dar dura a caloriilor. Bridget pare doar un nume conventional pentru fiecare urmasa a Evei. Este delicioasa oscilatia ei intre bucuria de a-si satisface micile bucurii pe baza de ciocolata sau alcool, pe de-o parte, si stari psihice sau gesturi cauzate de victorii sau infrangeri in lupta cu caloriile si gramele. Jurnalul Bridget Jones este o derulare riguroasa de notatii de acest gen:
"Cincizeci si sase de kilograme si opt grame (greutatea interna masiva a disparut – mister), unitati de alcool: 1 (f.b), tigari: 9 (f.b.), calorii: 1800(b.)."[p.56]
De altfel , pe parcursul unui an, jurnalul pleaca de la "cincizeci si opt de kilograme si treizeci si trei de grame (fiindca e dupa Craciun)" [p.13] si ajunge la "cincizeci si opt de kilograme si saptezeci si opt de grame" in seara de ajun, asta ca sa nu citam chiar ultima mentiune, din dimineata de Craciun, "cincizeci si noua de kilograme si douazeci si patru de grame (O, Doamne, m-am transformat intr-un Mos Craciun sau intr-o budinca sau asa ceva)"[p.325-327]
apoi, la tot pasul, spaima de vreo remarca dureroasa, vreo aluzie rautacioasa, venita uneori fara voie de la prieteni. Ce poate fi mai rau? Iata ce: "Nu mai intru in veci in cabinele comune de proba din magazine. La Warehouse m-am ales cu o rochie prinsa la subrat in timp ce incercam sa o scot si am sfarsit prin a ma contorsiona cu materialul intors pe dos si rasucit pe cap, tragand de rochie, cu bratele fluturandu-mi prin aer, cu burta si pulpele grasute expuse liber, spre deliciul grupului de fetiscane de cincisprezece ani care chicoteau.... Urasc cabinele de proba. Toate femeile trag cu ochiul una la corpul celeilalte si nimeni nu se priveste in ochi. Exista intotdeauna fete care stiu ca arata fantastic in orice rochie si care se fataie prin tot spatiul de proba stralucind de incantare, aruncandu-si parul pe spate... si intreband: <asta ma face cumva sa par grasa?>, intrebre adresata prietenelor neaparat obeze, care arata ca niste bizoni de apa dulce in orice rochie." [p.136-137]
Umilinta este sporita de referinta la varsta. Bridget se blocheaza in plin episod romantic atunci cand discutand despre printesa Diana partenerul ii declara cu simplitate ca la momentul evocarilor ei abia avea 6-7 ani.
"Daca la peste treizeci de ani nu ai un partener, plictiseala generata de lipsa unei relatii – nu tu sex, nu tu un om cu care sa iesi in oras duminica, nu tu un om cu care sa te intorci de la petreceri- se amesteca si cu paranoica idee ca motivul pentru care nu ai un partener este varsta ta, ca ai terminat ultim arelatie si ultima experienta sexuala din viata ta, ca este vina ta, ca ai fost prea salbatica si prea capoasa si nu te-ai capatuit inca din floarea tineretii. Uiti cu desavarsire ca, atunci cand aveai douazeci si doi de ani si timp de douazeci si trei de luni nu ai avut nici un prieten si nu ai facut cunostinta cu nimeni cat de cat acceptabil, ti-ai inchipuit ca asta nu e decat o scurta amanare. Ulterior fenomenul capata proportii, asa incat a-ti gasi un prieten devine un tel de neatins, iar atunci cand totusi incepi din nou o existenta in doi, ea nu se poate ridica in nici un caz la nivelul asteptarilor."[p.160]
Si am ajuns astfel la esenta problemei: aceste angoase dor atat de tare pentru ca insotesc starea de singuratate afectiva. Starea de ‘singleton’, termen de succes inventat spre a descrie unic persoanele de ambe sexe care nu isi gasesc un partener pentru o relatie stabila, de durata, de viata.
Cat de greu sa gasesti pe acel suflet pereche... Pentru ca el exista totusi. Cu siguranta. Poate chiar mai multe suflete potrivite. Ramane doar sa cauti. Sa iesi in calea intamplarii.
Bridget Jones a fost vazuta si ca un personaj opus tipului ally Mc Beal, reflectand cealalta extrema, avand ca axa de referinta singuratatea. Social vorbind, esti cu prietenii. De la sine se regrupeaza cei de acelasi fel. Bridget citeste cu furie crescanda un articol insolent dintr-un ziar, o mostra de superficialitate, intitulat "Bucuriile vietii de celibatar":
"Sunt tineri, sunt ambitiosi si bogati, dar vietile lor ascund o dureroasa singuratate... Cand pleaca de la serviciu, un vid afectiv se casca in fata lor... Oameni solitari, obsedati de moda, isi cauta consolarea in semipreparate culinare care sa semene cu mancarea gatita de mama."[p.269] De aici aversiunea ei in replica pentru asa numitii "casatoriti ingamfati".
Desigur ca lucrurile nu stau chiar asa, nu cariera a impiedicat-o pe Bridget sa fie intr-un cuplu. Ci pur si simplu asa s-a croit destinul ei. Ca in orice societate, imediat se gasesc binevoitori care sar sa te salveze: de la propria mama si continuand cu matusi, rude mai departe sau altii care isi iau in serios rolul de agentie matrimoniala. Este plin de umor tot jocul in care este angrenata protagonista noastra care se trezeste astfel fata in fata cu Mark, indemnat si el discret de a-i lui spre a-si reface viata dupa o experienta maritala nefericita. Cat de usor ne pacalim singuri lasandu-ne prada sabloanelor... Cat de false pot fi uneori primele impresii si cat de tare ne folosim de ele mai ales in tendinta de a respinge. abia la finalul povestii, dupa o serie de de peripetii care mai de care mai amuzante, singura portiune unde se simte fictiunea, fata de tot restul unde este atat de pregnanta senzatia de veridic, abia atunci Bridegt si Mark descopera ca fiecare s-a inselat in etichetarile initiale.
Jurnalul Bridget Jones este ca un basm. Fata ramane cu baiatul cel bun si care, pe deasupra este si cu o cariera de succes. Si totusi nu este un basm. Pentru ca mai intai ea traieste policromia unei relatii aparte cu Daniel Cleaver si asa descopera ca exista semnale ale soartei cum ca nu iti este sortit un Fat Frumos. El exista, nu este o himera, poti sa-l si intalnesti, ba chiar sa te bucuri un timp de el, dar nu iti este tie rezervat. Ca trebuie sa vezi mai departe, sa-ti regandesti grila de asteptari. Bridget este o femeie obisnuita, un personaj decupat din realitatea imediata, prilejuind celei care a creat-o, Helen Fielding, sa propuna atentiei o serie de subiecte la ordinea zilei: de la snobismul cultural pana la subtirimea pe alocuri pe care o dovedeste mass-media, de al universul self-book pana la fenomenul homosexualitatii. Nu avem neaparat un happy-end. Pentru ca nu stim daca va dura relatia dintre Bridget si Mark. abia continuarea ne-o va dovedi.
Cartea a fost un best-seller. a pornit de la o rubrica de ziar si a ajuns o carte de impact in problematica vietii afective a acestor ani. Pare a fi o buna exemplificare despre cum gandesc femeile. Succesul cartii s-a impletit cu succesul filmului iar Renee Zellweger are un rol de referinta pentru care a acceptat sa se adapteze la imaginea personajului incat cu greu am recunoscut-o fata de suavitatea cu care aparea in "Jerry McGuire". Filmul nu preia totul din carte, pierde din farmecul unor episoade si chiar renunta la finalul rocambolesc al povestii cu Julian, un latin-lover de care se amorezeaza doamna Jones. Dar filmul cucereste si prin farmecul de neegalat al actorilor, in special al celor doi barbati din viata eroinei. Hugh Grant si Colin Firth. Ei sunt nu doar potriviti in rol dar si interfereaza cu cartea: primul este amintit cu episodul de cancan privind surprinderea sa cu o protistuata pe vremea cand era logodit cu cfelebra frumusete Elizabeth Hurley, iar al doilea este amintit ca protagonist al unei ecranizari ce reprezinta o referinta culturala majora a cartii, ‘Mandrie si prejudecata’. apoi, intr-o secventa a filmului, in episodul lansarii unei carti de catre editura la care lucreaza Bridget, apare chiar si Salman Rushdie in propriul rol. Este incantator sa vezi cum prind viata personaje despre care citesti intr-o carte, cum regasesti gesturi si expresii ale personajelor, cum povestea din carte se animeaza in film, intr-o incitanta intrepatrundere de idei. Se completeaza si se cer una pe alta, cartea si filmul. Haideti sa vedem declaratia de dragoste a lui Mark in fiecare din cele doua medii.
"-...Si apoi nici nu credeam ca ma placi asa de mult.
-Ce?
-Pai, intelegi tu. M-ai lasat cu buzele umflate pentru ca iti uscai parul? Si prima oara cand m-ai vazut, purtam pulovarul acela tampit in carouri si ciorapii cu bulinase galbene de la matusa mea si m-am purtat ca un tantalau. Ma gandeam ca tu ma crezi un papa-lapte.
-Pai chiar asa te-am crezut, oarecum am zis eu. Dar...
-Dar ce?
-Nu cumva ar trebui sa spui: 'Dar, poftim?' ...
Pe urma mi-a luat paharul de sampanie din mana, m-a sarutat si mi-a spus: 'Foarte bine, Bridget Jones, iti dau eu un poftim sa nu-l poti duce', m-a luat in brate, m-a dus in dormitor (cu pat din acela mare, cu baldachin!) si a facut acolo tot felul de lucruri, ceea ce inseamna ca, pe viitor, ori de cate ori voi vedea un pulovar en-coeur in carouri, voi exploda instantaneu de rusine." [p.333-334]
Era acolo vesnica preocupare a ei de a nu uita sa se exprime in termenii jocului social politicos, asa cum insistent o certa mama ei. "am aflat, in sfarsit, care este secretul fericirii alaturi de un barbat...: 'Nu spune Ce, spune Poftim, draga, si fa ce-ti spune maica-ta".
In film, finalul este un sarut sub fulgii de zapada, dar declaratia lui vine Inca dupa episodul lansarii de carte.
"-Uite, a...Imi pare rau ca am fost...
-Cum?
-...adica, sunt unele elemente de ridicol.... Si tu chiar esti...
-O Inspaimantator de proasta vorbitoare In public.
-Si ai tendinta sa spui...tot ceea ce gandesti...fara sa te gandesti prea mult la consecinte.Imi dau seama ca atunci cand te-am Intalnit prima oara...am fost nepoliticos si purtam pulovarul cu ren...pe care mi-l daduse mama cu o zi Inainte. Dar chestia e...ce Incerc sa spun foarte dezarticulat este...ca...de fapt...poate, contrar aparentelor...Imi placi foarte mult.
-Mai putin fumatul si bautul...
-Nu. Imi placi foarte mult--asa cum esti."
Este prima data cand Bridget simte ca este apreciata pentru ceea ce este ea cu adevarat. Se grabeste sa destainuiasca prietenei sale uimitoarea Intamplare. Nu mai mare este uimirea acesteia:
"-asa cum esti? Nu mai slaba? Nu mai desteapta? Nu cu sani putin mai mari si un nas putin mai mic?
-Ei bine..."
Ei bine, da... Exact asa cum esti. Daca placi asa, acelui suflet care Iti place si tie, exact asa cum este, apoi aceea este clipa. Stop.
***
Cartea:
Helen Fielding, "Jurnalul lui Bridget Jones", Editura Polirom 2003, Traducere si note de Dora Fejes, Postfata de Maria-Sabina Draga