În cafeneaua unei gări, Laura Jesson îl întâlnește pe doctorul Alec Harvey. Deși femeia este deja măritată, cei doi se îndrăgostesc treptat unul de altul. Și continuă să se întâlnească în fiecare joi în micuța cafenea, deși știu că dragostea lor este una imposibilă...
In timul unei seri linistite alaturi de sotul sau, o femeie revede in gand intamplarile care au apropiat-o pentru foarte putina vreme de un alt barbat. Retrospectiva este conventionala, decupand cronologic, fara transfigurare subiectiva, cursul obiectiv al intamplarilor, iar tentativele de a transcrie visurile vagi de fericire ale eroinei sunt artificiale si copilaresti (femeia se vede dansand sub candelabre sau calatorind pe puntea unui vapor de lux, in supraimpresiuni si imagini ce amintesc de fotografiile de reclama). Numai in cateva scene Lean reuseste sa redea in mod sensibil adevarul starii de spirit reprezentante - de pilda atunci cand traduce exasperarea femeii intr-un sir de cadre grotesti ale guralivei vecine de compartiment. Oraselul de provincie cu strazile, pietele, magazinele si cinematografele sale, si mai ales gara si sala de asteptare care constituie principalul loc de intalnire al indragostitilor, sunt spatii vii, compuse cu deosebit simt poetic. Mica lume banala, senina, putin ridicola si multumita de sine, in mijlocul careia se consuma timida iubire a acestor oameni maturi si foarte obisnuiti, traieste pe ecran o multitudine de vibratii subtile.
