In primul randtraducerea in romana a titlului filmului este una de toata jena.Titlul si traducerea corecta este Fratii.Filmul in primele 70 de minute este unul de duzina , cu multe greseli , exagerari stiintifico fantastice ( cum sa scapi cu viata dintr-un avion care explodeaza in aer si cade in apa , si sa scapi doar cu cateva zgarieturi , cat de propagandist N.A.T.O. sa fii sa zici ca in Afghanistan talibanii pun prizonierii sa se omoare intre ei si multe alte greseli )iar dramatismul , lipseste cu desavarsire , interpretarea copiilor a fost singura care m-a determinat sa nu renunt in a il viziona pe tot.Ultimele 40 de minute insa sunt foarte bune .Nota 4 pt primele 70 minute , nota 9 pt ultimele 40.
lili22
pe 09 Septembrie 2018 14:28
Un film bun si cu o interpretare extraordinara.Cei trei actori din rolurile principale au avut sclipiri in felul cum au interpretat.
simpleminds
pe 27 Octombrie 2014 10:07
Titlul filmului ne trimite cu gandul la Decalog.Porunca a zecea.Eu cred ca filmul in esenta lui face referire la porunca a sasea.Sa nu ucizi.Scenariul a ales poate, cea mai teribila omucidere: asupra celui pe care l-ai imbratisat,incurajat si caruia i-ai promis salvarea:camaradul tau. Pentru o ora,o zi ,o noapte si inca o zi de trait in plus.Daca vei reusi sa te transpui personajului principal atunci vei trai clipe de cosmar,intr-o tornada de sentimente.Remuscare,vinovatie,constiinta faptei ireparabile si inca multe altele,nedefinite.Sunt momente in care tu si constiina ta devin antagonice.Nici macar confesiunea nu te poate ajuta.Doar uitarea,acest dar ce ne-a fost harazit,ca remediu...paleativ...
bitter_moon
pe 19 Decembrie 2013 23:26
Un film care abordează câteva teme interesante şi universal valabile, dintre care se remarcă în mod subtil una care apelează din plin la sensibilitatea umană. Este vorba despre repercusiunile războiului asupra vieţilor a nenumărate fiinţe, care nu trebuie să se afle în zona de conflict pentru a fi transformate într-un fel sau altul în victime.
De data aceasta ne este prezentată povestea unei familii care face trecerea de la o existenţă absolut normală la una extrem de traumatizantă pentru că soţul, aflat în misiune militară în Afganistan, cade prizonier de război. Instinctul de supravieţuire, cel care a adus omul până în prezent şi îi asigură viitorul ca specie, poate transforma o fiinţă integră într-o bestie în câteva clipe, dacă aceasta îi permite să rămână în viaţă şi îi dă speranţa că se va întoarce la familia pe care o iubeşte atât de mult. Şi totuşi, poate o conştiinţă umană să îndure aşa o povară ? Sentimentul de culpabilitate răzbate în diverse moduri la suprafaţă, cerând celui care îl dezvoltă un tribut pentru odioasele fapte comise.
Altă temă atinsă în film este cea a tentaţiei fructului interzis, în acest caz gustul lui fiind dat de atracţia dintre o femeie rămasă singură şi fratele soţului, înclinaţie explicabilă, chiar dacă nepermisă.
Este cu atât mai frumoasă povestea cu cât este stabilită o antiteză clară între cei doi fraţi încă de la începutul filmului, când aflăm că unul are principii înalte, iar celălalt este de o calitate morală îndoielnică, dovadă stând felul în care a încălcat legea. În final ni se demonstrează că bunătatea sau răutatea pot fi nişte manifestări generate de contextul care le impune, nu neapărat trăsături nete de caracter. La mijloc se află o femeie superbă, care se străduieşte să facă faţă cu demnitate situaţiei, mascându-şi de multe ori durerea în spatele unui zâmbet fermecător.
Există un singur fel în care sufletul împovărat se poate elibera şi vindeca totodată: confesiunea ! Finalul optimist ne scoate din atmosfera apăsătoare pe care am fost obligaţi să o îndurăm pe tot parcursul acestui exceptional film.
Îl recomand cu căldură !
wildinthecountry
pe 24 Noiembrie 2013 19:54
Un film incredibil de bun, de un dramatism apasator.
Cred ca este cel mai bun film vazut de mine regizat de Susanne Bier.
Nu imi vine sa cred cata lume a vazut varianta americana mult mai slabuta din 2009 ( cu Natalie Portman si Toby Maguire total neconvingatori) si cat de putini stiu de originalul din 2004.
Pe frumoasa Connie Nielsen (pe care o stim din Gladiator si Devil's Advocate) o vad pentru prima oara jucand intr-un film danez (desi ea este de orgine daneza).Actrita s-a intrecut pe sine..
Cel mai mult m-a impresionat Ulrich Thomsen care a facut un adevarat tur de forta in aceasta pelicula.
Relatia dintre cei 2 frati diametral opusi ca si caractere este frumos conturata .
Filmul este foarte complex si vorbeste despre instrainare,paranoia, traumatizarea sufleteasca si stressul posttraumatic dupa razboi si efectele acestuia asupra unei familii simple daneze.Ce se intampla cand odata intors acasa din razboi si toata lumea te crede mort nu te mai poti integra in familie? Cand vina te macina pe interior si ideile paranoide,frustrarile, furia si nesiguranta te cuprind si nu poti scapa de ele?Obligatoriu de vazut.9/10.
PS:Deja mi-e clar.Daca avem un film cu un scenariu original,excelent ,minunat interpetat si regizat sansele ca acesta sa fie american sunt de 1 %......
De data aceasta ne este prezentată povestea unei familii care face trecerea de la o existenţă absolut normală la una extrem de traumatizantă pentru că soţul, aflat în misiune militară în Afganistan, cade prizonier de război. Instinctul de supravieţuire, cel care a adus omul până în prezent şi îi asigură viitorul ca specie, poate transforma o fiinţă integră într-o bestie în câteva clipe, dacă aceasta îi permite să rămână în viaţă şi îi dă speranţa că se va întoarce la familia pe care o iubeşte atât de mult. Şi totuşi, poate o conştiinţă umană să îndure aşa o povară ? Sentimentul de culpabilitate răzbate în diverse moduri la suprafaţă, cerând celui care îl dezvoltă un tribut pentru odioasele fapte comise.
Altă temă atinsă în film este cea a tentaţiei fructului interzis, în acest caz gustul lui fiind dat de atracţia dintre o femeie rămasă singură şi fratele soţului, înclinaţie explicabilă, chiar dacă nepermisă.
Este cu atât mai frumoasă povestea cu cât este stabilită o antiteză clară între cei doi fraţi încă de la începutul filmului, când aflăm că unul are principii înalte, iar celălalt este de o calitate morală îndoielnică, dovadă stând felul în care a încălcat legea. În final ni se demonstrează că bunătatea sau răutatea pot fi nişte manifestări generate de contextul care le impune, nu neapărat trăsături nete de caracter. La mijloc se află o femeie superbă, care se străduieşte să facă faţă cu demnitate situaţiei, mascându-şi de multe ori durerea în spatele unui zâmbet fermecător.
Există un singur fel în care sufletul împovărat se poate elibera şi vindeca totodată: confesiunea ! Finalul optimist ne scoate din atmosfera apăsătoare pe care am fost obligaţi să o îndurăm pe tot parcursul acestui exceptional film.
Îl recomand cu căldură !
Cred ca este cel mai bun film vazut de mine regizat de Susanne Bier.
Nu imi vine sa cred cata lume a vazut varianta americana mult mai slabuta din 2009 ( cu Natalie Portman si Toby Maguire total neconvingatori) si cat de putini stiu de originalul din 2004.
Pe frumoasa Connie Nielsen (pe care o stim din Gladiator si Devil's Advocate) o vad pentru prima oara jucand intr-un film danez (desi ea este de orgine daneza).Actrita s-a intrecut pe sine..
Cel mai mult m-a impresionat Ulrich Thomsen care a facut un adevarat tur de forta in aceasta pelicula.
Relatia dintre cei 2 frati diametral opusi ca si caractere este frumos conturata .
Filmul este foarte complex si vorbeste despre instrainare,paranoia, traumatizarea sufleteasca si stressul posttraumatic dupa razboi si efectele acestuia asupra unei familii simple daneze.Ce se intampla cand odata intors acasa din razboi si toata lumea te crede mort nu te mai poti integra in familie? Cand vina te macina pe interior si ideile paranoide,frustrarile, furia si nesiguranta te cuprind si nu poti scapa de ele?Obligatoriu de vazut.9/10.
PS:Deja mi-e clar.Daca avem un film cu un scenariu original,excelent ,minunat interpetat si regizat sansele ca acesta sa fie american sunt de 1 %......