O capodopera a cinemetrograafiei mondiale, un film de propaganda bolsevica, un film mut care ar fi mai slab daca s-ar face acum, asta e Bronenosets Potyomkin.
Iulidesprefilme
pe 06 Iulie 2015 21:29
Din orice experienţă se învaţă...poate că şi acest film contribuie la înţelegerea unor evenimente, a efectelor acestora...
bistriz
pe 08 August 2014 02:16
Cineva spunea ca e propaganda sovietica. Asa e.
Dar speranta, avantul pentru o cauza pe care o crezi sublima, indoiala, suferinta, sacrificiul, pierderea celor apropiati... sunt universal umane. Si o mama sovietica plange daca moare fiul ei bolsevic. Poti face o capodopera din asa ceva.
cezarika21
pe 25 Iulie 2014 12:46
Film de propagandă arhicunoscut, "Crucişătorul Potemkin" prezintă un caz real: revolta marinarilor de pe crucişătorul rusesc Potemkin ce naviga pe apele Mării Negre împotriva comportamentului abuziv al ofiţerilor Armatei Ţariste. Evenimentul istoric a avut loc în iunie 1905, dar povestea prezentată de Eisenstein în film mistifică realitatea, introducând o nerealistă pactizare în masă a populaţiei cu echipajul navei şi un masacru inexistent pe Scările din Odessa.
Precedat de un motto atribuit lui Lenin ("Revoluţia înseamnă război. Dintre toate tipurile de război cunoscute în istorie, revoluţia este singurul război legitim, îndreptăţit şi adevărat. În Rusia, acest război a fost declarat şi a început."), filmul este o glorificare a luptei bolşevicilor pentru dobândirea puterii politice în Rusia ţaristă atât prin subiect, prin modul de prezentare, cât mai ales prin mijloacele tehnice folosite de regizor. Eisenstein foloseşte tehnici de montaj inovative la acea vreme, prezentând în opoziţie cele două tabere (ţariştii şi bolşevicii) pentru ca publicul să ştie cu cine ar trebui să simpatizeze, afişând alternativ nemulţumirea marinarilor flămânzi şi rânjetul ofiţerilor criminali sau suprapunând pentru comparație o cruce aurită purtată de un preot cu un mâner strălucitor de sabie al unui ofiţer ţarist. În secvenţa masacrului de pe scările Odessei cele două tabere sunt privite în mod diferit: soldaţii sunt depersonalizaţi (nu li se arată faţa, ci numai elemente simbolice precum cizmele şi puştile ţinute la ochi), în timp ce susţinătorii revoltei sunt filmaţi în gros-planuri sugestive cu gura deschisă, ochii holbaţi de spaimă, mâini întinse ce imploră mila sau cu ochelarii sparţi. Ideea este simplă: susţinătorii revoltei sunt oameni, în timp ce soldaţii sunt doar "unelte" ale unui regim criminal (aşa cum îi va considera mai târziu şi Chaplin în discursul final din "The Great Dictator").
În malaxorul propagandistic al lui Eisenstein este introdusă şi religia. La începutul filmului apare un preot cu părul vâlvoi şi cu ochii holbaţi, regizorul vrând să arate că religia este o scorneală a unor oameni nebuni, tolerată de regim pentru că-l ajută în manipularea oamenilor superstiţioşi. Clerul este prezentat ca un aliat al regimului atât prin susţinerea deciziilor clasei conducătoare, cât şi prin etalarea unor podoabe scumpe obţinute probabil în schimbul serviciilor prestate. O manipulare de tip stalinist care prinde şi astăzi la unii secularişti ignoranţi.
Valoarea propagandistică a filmului a fost recunoscută şi de Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, care considera "Crucişătorul Potemkin" drept "un film minunat fără egal în cinematografie... oricine care nu are convingeri politice ferme ar putea deveni bolşevic după vizionarea filmului".
"Crucişătorul Potemkin" a fost un mijloc de propagandă artistică a bolşevicilor care au înţeles importanţa cinematografiei în manipularea maselor ţinute în ignoranţă de regimul ţarist, dar este totodată o capodoperă prin tehnica desăvârşită de folosire a imaginii, a montajului şi a coloanei sonore, precum şi prin modul rafinat de transmitere a unui mesaj politic. El îşi depăşeşte condiţia de simplu film de propagandă şi devine un element de bază al formării culturii cinematografice.
cosmin_kedii
pe 03 Aprilie 2013 15:25
Bronenosets Potyomkin de Serghei Mihailovici Eisenstein este o adevărată capodoperă a Rusiei și a cinematografiei mondiale, pentru mine, a lăsat cele mai bune filme din toate timpurile, cu o setare de scene fantastice care a influențat generația de azi și influențează generațiile viitoare
ciprian34
pe 02 Ianuarie 2012 20:20
Einsenstein a incercat sa dea, prin acest film politic,o semnificatie rebeliunii din 1905 din portul Odessa impotriva trupelor tariste,in lumina idealurilor ce au dus la revolutia din 1917.Cu acest film cinematografia rusa primeste un rol central pe scena mondiala chiar daca a fost cenzurat in multe tari datorita caracterului glorificator al revolutiei bolsevice
zeno.marin
pe 02 Iunie 2011 23:19
De la picatura care umple paharul, la rebeliune, de la masacru la durere, de la suferinta la libetate!
Am vazut Crucisatorul Potemkin acum vreo 4 ani.
Ce pot sa imi amintesc si sa va spun? Ca e un film al filmelor, o capodopera ce nu trebuie ratat sub nici o forma. Un singur motiv daca ar fi, ar fi suficient: FACE PARTE DIN CULTURA CINEMATOGRAFICA OBLIGATORIE! Un alta formulare si mai clar ar fi asa: se plaseaza in primele randuri ale celor mai bune filme realizate vreodata! Fiind atat de celebru s-a scris mult despre el si foarte bine, asa ca ar fi deplasat sa adaug eu recenzii sau comentarii profane, asa ca voi vorbi ca de obicei doar in nume personal.
In ce ma priveste deci, am fost mai degraba impresionat de realizarea tehnica si filmarile senzationale, de luminile si de umbrele care vorbeau mai mult decat o fac milioane de filme vorbite in ziua de azi, decat de dramatismul si mesajul sau sumbru.
Dramatismul razmeritei suprimate capata proportii patetice, simbolurile folosite avand o sugestivitate colosala. Ma refer aici la scena antologica a masacrului de pe treptele portului Odesa, atat de energic reprezentata incat a intrat in cultura istorica drept reala, desi un asemenea masacru nu a avut loc niciodata in realitate.
Forta simbolurilor, energia si vigoarea tragica transmise au reusit in repetate randuri sa compenseze faptul ca acesta este in cele din urma un film de propaganda comunista. A fost considerat de catre critici, in mod aproape unanim, drept cel mai rafinat si mai valoros film artistic de propaganda al tuturor timpurilor. Atat de bun, incat n-a fost interzis nici macar in Germania nazista!
Crucisatorul Potemkin va dainui fiind o opera de arta in sensul cel mai adevarat si prin aceste randuri imi declar respectul cuvenit pentru acest mare film si pentru acest mare regizor pe nume Eisenstein.
pe 03 Mai 2006 08:42
Chiar daca tema tratata e MRSO,
azi e vazut ca un protest in general
impotriva oricarei nedreptati.
CAPODOPERA !
Dar speranta, avantul pentru o cauza pe care o crezi sublima, indoiala, suferinta, sacrificiul, pierderea celor apropiati... sunt universal umane. Si o mama sovietica plange daca moare fiul ei bolsevic. Poti face o capodopera din asa ceva.
Precedat de un motto atribuit lui Lenin ("Revoluţia înseamnă război. Dintre toate tipurile de război cunoscute în istorie, revoluţia este singurul război legitim, îndreptăţit şi adevărat. În Rusia, acest război a fost declarat şi a început."), filmul este o glorificare a luptei bolşevicilor pentru dobândirea puterii politice în Rusia ţaristă atât prin subiect, prin modul de prezentare, cât mai ales prin mijloacele tehnice folosite de regizor. Eisenstein foloseşte tehnici de montaj inovative la acea vreme, prezentând în opoziţie cele două tabere (ţariştii şi bolşevicii) pentru ca publicul să ştie cu cine ar trebui să simpatizeze, afişând alternativ nemulţumirea marinarilor flămânzi şi rânjetul ofiţerilor criminali sau suprapunând pentru comparație o cruce aurită purtată de un preot cu un mâner strălucitor de sabie al unui ofiţer ţarist. În secvenţa masacrului de pe scările Odessei cele două tabere sunt privite în mod diferit: soldaţii sunt depersonalizaţi (nu li se arată faţa, ci numai elemente simbolice precum cizmele şi puştile ţinute la ochi), în timp ce susţinătorii revoltei sunt filmaţi în gros-planuri sugestive cu gura deschisă, ochii holbaţi de spaimă, mâini întinse ce imploră mila sau cu ochelarii sparţi. Ideea este simplă: susţinătorii revoltei sunt oameni, în timp ce soldaţii sunt doar "unelte" ale unui regim criminal (aşa cum îi va considera mai târziu şi Chaplin în discursul final din "The Great Dictator").
În malaxorul propagandistic al lui Eisenstein este introdusă şi religia. La începutul filmului apare un preot cu părul vâlvoi şi cu ochii holbaţi, regizorul vrând să arate că religia este o scorneală a unor oameni nebuni, tolerată de regim pentru că-l ajută în manipularea oamenilor superstiţioşi. Clerul este prezentat ca un aliat al regimului atât prin susţinerea deciziilor clasei conducătoare, cât şi prin etalarea unor podoabe scumpe obţinute probabil în schimbul serviciilor prestate. O manipulare de tip stalinist care prinde şi astăzi la unii secularişti ignoranţi.
Valoarea propagandistică a filmului a fost recunoscută şi de Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, care considera "Crucişătorul Potemkin" drept "un film minunat fără egal în cinematografie... oricine care nu are convingeri politice ferme ar putea deveni bolşevic după vizionarea filmului".
"Crucişătorul Potemkin" a fost un mijloc de propagandă artistică a bolşevicilor care au înţeles importanţa cinematografiei în manipularea maselor ţinute în ignoranţă de regimul ţarist, dar este totodată o capodoperă prin tehnica desăvârşită de folosire a imaginii, a montajului şi a coloanei sonore, precum şi prin modul rafinat de transmitere a unui mesaj politic. El îşi depăşeşte condiţia de simplu film de propagandă şi devine un element de bază al formării culturii cinematografice.
Am vazut Crucisatorul Potemkin acum vreo 4 ani.
Ce pot sa imi amintesc si sa va spun? Ca e un film al filmelor, o capodopera ce nu trebuie ratat sub nici o forma. Un singur motiv daca ar fi, ar fi suficient: FACE PARTE DIN CULTURA CINEMATOGRAFICA OBLIGATORIE! Un alta formulare si mai clar ar fi asa: se plaseaza in primele randuri ale celor mai bune filme realizate vreodata! Fiind atat de celebru s-a scris mult despre el si foarte bine, asa ca ar fi deplasat sa adaug eu recenzii sau comentarii profane, asa ca voi vorbi ca de obicei doar in nume personal.
In ce ma priveste deci, am fost mai degraba impresionat de realizarea tehnica si filmarile senzationale, de luminile si de umbrele care vorbeau mai mult decat o fac milioane de filme vorbite in ziua de azi, decat de dramatismul si mesajul sau sumbru.
Dramatismul razmeritei suprimate capata proportii patetice, simbolurile folosite avand o sugestivitate colosala. Ma refer aici la scena antologica a masacrului de pe treptele portului Odesa, atat de energic reprezentata incat a intrat in cultura istorica drept reala, desi un asemenea masacru nu a avut loc niciodata in realitate.
Forta simbolurilor, energia si vigoarea tragica transmise au reusit in repetate randuri sa compenseze faptul ca acesta este in cele din urma un film de propaganda comunista. A fost considerat de catre critici, in mod aproape unanim, drept cel mai rafinat si mai valoros film artistic de propaganda al tuturor timpurilor. Atat de bun, incat n-a fost interzis nici macar in Germania nazista!
Crucisatorul Potemkin va dainui fiind o opera de arta in sensul cel mai adevarat si prin aceste randuri imi declar respectul cuvenit pentru acest mare film si pentru acest mare regizor pe nume Eisenstein.
azi e vazut ca un protest in general
impotriva oricarei nedreptati.
CAPODOPERA !