Un film incredibil de bun actorii, regia, scenariul, decorurile, nota 10, scena cu rusoaica e bestială, păcat de scenele porno in care teoretic e implicat un minor care murdăresc această capodoperă, nu știu cum de am dat de el tocmai acum, finalul lasă loc de interpretări dar cred că a fost unul fericit...
user-6185cba91657e
pe 06 Noiembrie 2021 02:35
Interesant. Mi-ar fi placut un alt final,în rest a fost ok.
AdriAdrianna98
pe 12 Aprilie 2021 09:31
Mi-au plăcut :
- imaginea
- sunetul, coloana sonoră
- ideea de plecare
- interpretarea actorilor
- modul frumos de prezentarea a conversațiilor pe chat (replici însoțite de cadre cu plimbări și muzică frumoasă)
Nu mi-au plăcut :
- fazele inițiale cu băiatul, mult prea vulgare și mi se pare că strică simplitatea elegantă a filmului
El_KaPpa
pe 26 Mai 2020 04:25
O comedie romantica romaneasca cu accente de drama destul de simpla, dar placuta si amuzanta.
S-a luat un subiect care se poate regasi oriunde in lume (monotonia care apare intr-o casnicie si disparitia sentimentelor in timp), s-a piperat cu cateva americanisme si s-a construit un scenariu care face haz de necaz, adaugandu-se niste actori destul de credibili pentru a putea face haz de necazul lor, un montaj de efect si cateva melodii de fundal care sa-ti dea impresia ca sentimentele plutesc in aer, dar nu se aseaza niciunde.
Apreciez faptul ca iese din tiparul filmelor romanesti care cauta realismul legandu-se de vechile probleme sociale si ca stie sa fie si light si smart in acelasi timp.
Horatiucrisan
pe 01 Iulie 2019 23:29
Un film interesant despre singurătatea în cuplu si dorința de a evada din realitatea cotidiană cu ajutorul internetului, deseori înșelător.
gabi_gal
pe 15 Februarie 2016 05:53
superb film , actori ff buni , exceptional , subiectul f comun tuturor dar frumos expus , pacat ca povestea se termina cu divort
Dark_werewolf13
pe 19 August 2015 20:42
Este un film impresionant, mai ales că este făcut de români. Deși a fost un film de dragoste, nu m-am plictisit și chiar am avut momente în care am râs.
Mihai_Moise
pe 04 Iunie 2015 18:41
Am ramas placut surprins de delicatetea cu care acest regizor, despre care admit ca nu am prea auzit, a reusit sa transforme un subiect plat, arhivehiculat in cinematografie, in ceva fermecator si amuzant.
Trecand peste partile "hard", menite a atrage si mai mult spectatorul (inclusiv pataniile fiului adolescent), filmul atrage.
Acelasi minus pentru final; n-am idee de unde se inspira regizorii romani insa cred ca unii dintre ei ar putea sa mai lucreze la acest capitol.
petrica_grigore
pe 31 Mai 2015 23:59
Il recomand ca si medicament in terapiile de cuplu pentru cei peste 40 de ani.
kakamo
pe 05 Aprilie 2015 11:19
Aduce cam mult cu filmul cu Tom Hanks si Meg Ryan. Chiar si faza cu intalnirea lor. Inteleg ca e greu sa vii cu ceva nou...Bine, baietasul cu orgiile lui sunt un lucru nou, totusi cam exagerat...Per total dragutz film ! nota 7
RememberMe
pe 11 Martie 2015 02:11
Un film destul de bun,e diferit fata de celelalte filme romanesti,mi-a placut povestea a fost amuzanta.....
brainuser
pe 28 Iulie 2013 06:56
un film suav ca un basm postmodern,scena-mosquito remarcabila.
deadlord
pe 11 Aprilie 2013 23:49
Un film bun cu o idee interesanta. Mi-a placut scenariul , regia si distrubutia. Un film bun.....
cezarika21
pe 27 Martie 2013 09:09
Un film simpatic despre un subiect la modă: relaţiile sentimentale stabilite cu ajutorul Internetului. Filmul merge, are ritm, umor, imagini frumoase şi replici savuroase. Nuditatea nu pare deloc vulgară. Totuşi există şi unele minusuri.
Deşi s-a vrut să fie o alternativă la filmele din Noul val românesc cu „problematici mizere și sufocante", acest film are un stil de reclamă şi pare pe alocuri lipsit de viață, personajele părând a fi artificiale. În plus, unele interpretări par stângace. Replică rapel: "Vecina credea că tu eşti un mare armăsar, pe când tu erai doar un mare căcănar". Merge urmărit, dar atenţie la copii, să nu fie prin preajmă.
fphvac01
pe 27 Martie 2013 00:30
scenariul frizeaza cretinismul, accentuat de modul de filmare, de interpretare si de montaj. genul de film facut de "tovarasi" care vor sa fie si ei "la moda" si cred ca inteleg "tineretul" si le propun un ceai dansant in loc de o betie in vama.
edinaa
pe 16 Februarie 2013 20:22
O excelenta cronica a vietii de cuplu dupa 20 de ani de casnicie. Iar in paralel, gandurile unui tanar de 17 ani si devenirea lui ca adult. Un film care merita si trebuie vazut.
FunnyX
pe 26 Decembrie 2012 00:34
Parerea mea: o porcarie. Nu se merita sa pierzi timpul cu asa ceva.
Ella_v
pe 22 Octombrie 2012 23:17
Unul din cele mai bune filme romanesti de dupa '90. Nu exceleaza, dar e un inceput promitator!
Pavel.F
pe 10 Iulie 2012 12:47
nu stiu daca e doar trailerul facut mai special dar mi se pare ca are cea mai buna imagine dintre toate filmele romanesti de pana acum, asta parca e altceva
TheValRobert
pe 08 Iulie 2012 17:43
Povestea e cusută cu ață deosebit de albă.
Totul se întâmplă chiar ca în filme... nu are decât firave legături cu realitatea.
alex_il_fenomeno
pe 15 Mai 2012 15:23
un film total neasteptat , si speram sa nu fie decat primul dintr-o serie de pelicule de acest gen de mare succes ! o pelicula atat de comica , de reusita in contrast cu dramele tipice sau cu filmele de comedie pline de un umor sec pe care romanii le-au tot realizat , fara mare succes ! aceasta are de toate : situatii penibile , care fac umorul de situatie , actorii extrem de inspirati in joc , pana si coloana sonora atat de bogata incat crezi ca urmaresti cu totul o alta pelicula ! iar daca subiectul nu este original , macar ne putem mandri cu faptul ca l-am imnbunatatit , pana si acel final este total neasteptat de ceea ce am urmarit in productiile americane ! de urmarit cu incredere , intrucat chiar merita , fiind unic prin momentele sale .
anyone
pe 29 Aprilie 2012 20:28
Un film, placut, interesant destul de amuzant. Drama romaneasca a scos putin capul din pamant si a devenit si amuzanta. Nu neg faptul ca filmul putea dura si 50 de minute, sunt pasaje plictisitoare, intamplari neverosimile (dar totusi e o comedie,nu?!). O familie intelectuala si aproape degajata aduc o noua fata familiei romanesti, care in majoritatea filmelor este prezentata ca avand accente profund islamice.
pisicuta1
pe 18 Aprilie 2012 23:01
bun e mult spus slabut si neintresant,nu prea ne pricepem sa mai facem filme f bune!
dorianjazz
pe 04 Aprilie 2012 00:23
Foarte bine realizat. Posibil cel mai bun film romanesc din 2010. Oricum, stiti tiparul filmelor romanesti, cu aceleasi cadre monotone, cu vesnica cromatica de balta si cu nelipsitul dialog care te face sa te intrebi daca un om normal chiar vorbeste asa. Pentru ca, nu-i asa? Noi cand nu facm filme istorice, facem filme la fel de bune ca o bricheta fara gaz. In fine, acest film sparge tiparul prin perspectiva narativa maiestuos realizara, prin cromatica ce parca soarbe viata, cu o imagine rece ce cerseste lumina si prin evolutia personajelor, care sincer sa fiu este ralizata intr-un mod destul de original si interesant. Tot zicand de personaje, e de mentionat faptul ca sunt memorabile. Au personalitati simple cei drept, dar versatile, pentru care dezvolti o anumita empatie. Acest lucru se datoreaza in mare faptului ca sunt interpretate superb de catre actori, cu mici scapari pe alocuri. Tema filmului e formata dintr-un cumul de probleme existentiale ale omului contemporan, una din ele fiind casnicia si sentimentul de plictiseala de mai tarziu. Pare suprafolosita aceasta idee, dar aici este realizata intr-un mod unic si intrigant. Totusi parca asteptai ceva mai mult de la final, dar este destul de bun si asa, aducand o incheiere clara si totodata lasand loc de interpretare si adaos personal. Deci un film romanesc ceva mai diferit, bun, care intra in aceeasi categorie cu Filantropica, Restul e tacere, Milionari de weekend si Cel mai iubit dintre pamanteni.......Parearea Mea!
madalina1604
pe 02 Aprilie 2012 14:38
Un film relaxant,amuzant pe alocuri,cu o idee frumoasa,cu un joc foarte bun al actorilor,cu tipologii de oameni actuale,cu actiune cursiva.M-a binedispus.Felicitari regizorului si actorilor pentru premiile Gopo obtinute,binemeritate!
Florina1976
pe 01 Aprilie 2012 18:38
parerea mea e ca este un film foarte bun care lasa loc reflectiilor, un film care imbina comedia cu tragedia - o numesc asa pt ca eu cred ca milioane de familiii se regasesc in situatia familiei din film, ca dispare interesul fata de partener, se instaleaza monotonia si nu mai exista disponibilitatea pt comunicare si curiozitatea fata de partener. ACEST FILM NE TRAGE UN SEMNAL , SA NU NE COMPLACEM COMOD IN COTIDIAN, IN PLICTIS. RECOMAND ACEST FILM.
mihaela20
pe 17 Martie 2012 19:55
Super scenariu,un film haios,chiar ma bine dispus!!!!! imi plac filmele romanesti,dar mi se kam luase de cele facut in ultima vreme.....subiectele sunt atat de comune(numai vb de limbajul folosit in majoritatea,nu imi explic de ce in toate se pun manele...si mai toate se termina prost)Acest film a demonstrat ca se poate si altfel...bravo
Miss_Eileen
pe 16 Martie 2012 10:57
"Buna, ce faci?" e o comedioara draguta, moderna, cu o imagine impecabila, despre un subiect cotidian - relatiile virtuale - care devine buclucas atunci cand este trait de un cuplu trecut de prima tinerete si deci un pic depasit de cultura web.
Un film care merita apreciat pentru efortul de a sparge conventiile minimalismului asta superficial care ne-a impanzit cinematografia.
claudinio
pe 02 Februarie 2012 14:59
un film bun..cu actori bunicei...parca sfarsitul filmului..este un pic ciudat...
margott
pe 29 Ianuarie 2012 20:59
Idee draguta, umor fin, presarat cu ironie, putin cam strident contrastul dintre naivitatea parintilor si precocitatea fiului, dar sa nu fim chitibusari. Clar, peste multe filme romanesti aparute in ultima vreme.
mike000000
pe 23 Ianuarie 2012 19:33
Nu știu de ce, dar îmi aduce aminte de American Beauty. Voi ce părere aveți?
Vegetarian
pe 12 Decembrie 2011 14:23
Este un film potrivit si pt lista : Copii - probleme solutii = adolescent care fumeaza in casa , de fatza cu parintii , care erau nefumatori pana la un moment dat in film .. Probabil povestea vroia sa arate ca parintii se abtin sa fumeze pana cand copii ajung la 17 ani si le fumeaza in nas .
. . Apoi limbaj agresiv , probabil invatat de la scoala , care o determina pe mama sa ii zica unui baiat de 17 ani ca de mult nu a mai primit bataie .
. . . Scoala este obligatorie dar cine este vinovat daca baiatu face sex cu alte minore .. Baiatu risca oricand sa fie arestat , iar parintii vor trebui sa plateasca avocati pt procese etc ...
. . Este un film potrivit si pt lista : Categoria 50 - 60 de ani = filme cu actori in rol principal intre 50 si 60 de ani = un pianist roman care avea concerte in SUA etc , la concerte de muzica simfonica , ajunge om care sa dea pagina la un pianist in timpu concertului , dupa un accident = la 51 de ani Ionel Mihăilescu ..
Actoru Catalin Paduraru a pus filmu Bună! Ce faci ? , pe locu 3 top 3 filme romanesti . Cica dupa raspunsurile la 3 topuri iti poti da seama daca ai ceva in comun cu cineva sau nu .2:28 AM 12/3/2012
Cine la vazut pe Ionel Mihăilescu in Moromeţii (1988) - in rolul lui Paraschiv , memorabil rolul si perfect distribuit , il va recunoaste cu 22 de ani mai batran in Buna ! Ce faci ? Pt femeile care cred ca isi pot skimba sotii , pot sa vada ca substratul acestui actor putin arogant , fudul , cu atitudine de superioritate etc , nu se skimba kiar daca se skimba regimuri politice ( de la comunism la capitalism ) , situatia materiala etc !
ryco0984
pe 21 Octombrie 2011 23:56
Este obligatoriu de vazut, astfel de filme romanesti mai rar.
kasmyn
pe 12 Octombrie 2011 21:46
SI TOTUSI RELATII REALE REFLECTA REALITATEA FATA DE CELE VIRTUALE CARE NU REFLECTA NIMIC ,NICI MACAR DRAGOSTEA!!
klute
pe 10 Octombrie 2011 02:18
un pic caraghios pe alocuri, dar merge, e urmăribil... totuși au fost cam răi cu balerina :(
EddyVsc
pe 09 Octombrie 2011 21:47
Un film romanesc destul de bun, comic captivant, dar te lasa cu gura amara felul in care incecam sa aratam ceea ce nu suntem....veioze stil american, broaste de usi stil american arata tot ce ar trebui sa fie mai bun pe cand este din ce in ce mai praf ! Era mult mai bun daca era cum ar trebuie sa fie romania un hotel normal o casa normal totul ROMANESC nu trebuia sa copiem stilul aceasta !!!!!!!!!!!
svmoinesti
pe 09 Octombrie 2011 20:25
Pitbull zice: " replicile Liei Bugnar sunt excelent scrise" Dimpotriva, imi par replici scrise de o persoana care nu doar ca nu intelege lumea chat-ului (o lume aparuta de cel putin 10 ani) dar are si aroganta de a si-o imagina intr-un fel care nu are nicio legatura cu realitatea. Scenariu ireal...
t_maftei
pe 04 Octombrie 2011 22:24
rar am ocazia de-a privi un film romanesc deoarece nu am simtit o atractie, le caracterizam ca si cum ar fi plictisitoare , dar acest film a fost incredibil ,sa speram ca in continuare se vor produce astfel de filme cu un scenariu extraordinar o poveste inspirata din viata cotidiana si cu o distributie extraordinara . Bravo!
Marginal
pe 02 Octombrie 2011 18:45
O comedie romantica autohtona nu apare prea des. Aceasta este o placuta surpriza, fata de ce ma asteptam sa vad. Dincolo de momente comice, filmul are totusi probleme cu verosimiliatea ...prea American Pie (cauta sa socheze excesiv prin accentul pe sexual) ceea ce face nenatural si superficial firul narativ construit pe drama cuplului casatorit. Probabil ca dolescentii vor aprecia cel mai mult acest film insa cinefilii care au peste 35 ani vor fi nemultumiti de modul cum este abordata drama cuplului. Este un inceput bun pentru o cinematografie slabuta in zona comediei romantica insa sper in aparitia unor filme viitoare de o calitate mai buna.
FlorinMovieFreak
pe 22 Septembrie 2011 09:48
O bijuterie plina de sentimente .. am ras .. am lacrimat .. superba muzica ..
Cheers !
goldenleaves
pe 19 Septembrie 2011 09:24
Mi-a placut mult ingenios realizat umorul bine dozat cu momentele triste...te trece prin multe emotii si te lasa la final cu o intrebare...
xerses
pe 17 Septembrie 2011 18:26
Un film romanesc bun.Mi-am tot codit daca sa-l vad sa nu...L-am vazut si nu regret, pentru ca intr-adevar e diferit fata de filmele romanesti pe care le tot vazusem dupa '89.
nox13
pe 17 Septembrie 2011 01:56
mie mi-a placut. e diferit de filmele cu care suntem obisnuiti si abordeaza o tema actuala.
cred ca in film ar trebui sa vedem mai mult decat partile amuzante.
"-Buna! ce faci?"
"-Bine. tu?"
"-Navighez"
"-Esti marinar?"
Ariana97
pe 17 August 2011 00:11
Absolut aiureaaaaaa. Fara suparare, filmele romanesti sunt GROAZNICE !!!
Laura00
pe 10 August 2011 14:30
Bun film,tema interesanta si nu prea,dar mi-a placut.Actorii principali nu au fost geniali,dar merge si-asa.
nescafe_frappe
pe 05 August 2011 03:53
Ataaaaat de plictisitor....Sansa se a intalni cei 2 pe 'cel mai mare chat sexual' (parca asa i-l recomandase cineva...?) sunt efectiv nule... E atat de fals...copilu' ala ce joaca mai bine, dar si ala cu inregistrarile lui.... Slab, foarte slab! Atat de falsi unul cu altul, inteleg ca vroiau sa exprime plictiseala si monotonia, insa oamenii aia vorbeau ca niste oameni care se cunosc de 1 zi si se tem sa nu se deranjeze in vreun fel unul pe celalalt! Nu stiu daca se poate sa te porti asa dupa 20 de ani...Monotonie si lipsa de iubire nu inseamna ce se vede in film. Pierdere de timp, clar!
sabinalin
pe 02 August 2011 22:13
Ce se intampla atunci cand o relatie veche de doua decenii,care s-a soldat cu casatorie si copil, incepe sa scartaie? Cum poate fi depasita plictiseala si rutina? Pana unde poti merge cand vrei sa evadezi simtind ca te sufoci in cuplu? Ce trebuie sa predomine: preocuparea de a te realiza ca persoana sau responsabilitatea fata de celalalt? La aceste intrebari, si la altele legate de ralatiile dintre barbati si femei,incearca sa ne ofere raspunsuri acest film care ne arata ca lucrurile ce par simple sunt,de cele mai multe ori,foarte complicate. Scenariul e punctul forte al filmului chiar daca premisa de la care pleaca e mai mult decat fantezista,o asemenea potrivire fiind posibila unu la un milion... Regizorul Alexandru Maftei are un debut remarcabil in lungmetraj,ramane de vazut daca va confirma pentru ca standardul pe care si l-a impus e deja inalt. Distributia aleasa e inspirata iar protagonistii foarte potriviti pentru doua roluri deloc simple. Daca despre talentul lui Ionel Mihailescu luasem la cunostinta in "Ultimul stinge lumina",am fost placut surprins de Dana Voicu, o alta descoperire tarzie dupa Mirela Oprisor si Ozana Oancea. In concluzie am vazut un film romanesc cum nu prea se fac pe la noi, un film pe care il recomand cu caldura tuturor iubitorilor cinematografiei autohtone de calitate.
Alico23
pe 27 Iulie 2011 23:19
Mi s-a parut excelent, unul dintre cele mai bune filme romanesti ale ultimilor ani, emotionant, funny, surprinzator, si o idee destul de originala as zice.
cipri1020
pe 08 Iulie 2011 17:53
un film bunicel, romanesc dar in acelasi timp bunicel. spun ca e romanesc pentru ca are cateva chestii pe care nu le gasesti in orice film american, sau orice alt film. chestia cu "nu mai am credit, cred ca o sa'ti dau un bip" cred ca a fost inventata de romani, toata ziua o aud. in rest un film la care nu ai cum sa te plictisesti, placut ochiului
Bebelusha2011
pe 20 Iunie 2011 14:45
Idee interesanta si unele momente bune...dar se pierde undeva pe parcurs si devine plictisitor.Mie una nu prea mi-a placut desi parerile vad k sunt mai mult pro pe aici...
poison4you
pe 07 Iunie 2011 18:34
este un film foarte bun...actori fac niste roluri remarcabile ,iar povestea mi se pare cu totul si cu totul geniala.Nimic iesit din comun si totusi sclipitoare actiune.Baiatul cuplului este cel care mentine atmosfera hazlie pe intreg filmul,in timp ce parintii acestuia dau un ton de tristete filmului.Finalul este unul deschis care lasa loc interpretarilor (din punctul meu de vedere exista sansa de o impacare).
Dan1948
pe 06 Iunie 2011 13:44
Nu am mai vàzut de mult un film românesc asa bun, real, fàrà actori si actrite super-frumosi, fàrà personaje exceptionale în împrejuràri exceptionale, fàrà bàtài, fàrà personaje negative, unde existà o acctiune fàrà sà moarà nimeni, ce poate fi mai frumos ! Personajele principale din film sunt niste români obisnuiti, adevàrati români, care nu au nici un pic de ràutate în ei, au chiar si destulà moralà, dar se lasà dusi un pic de noul val de "modernism" fàrà sà stie unde ajung, vor sà iasà din aceastà monotomie, dar ca "marea majoritate a românilor", nu stiu cum sà facà si ce sà facà, dar, ei, acolo în film, sunt oameni cu bun simt, si....actioneazà în consecintà, iar societatea "actualà modernà" îi face sà ajungà în situatii ridicole vis-a-vis de "bunul lor simt", iar concluzia finalà, dacà cineva vrea sà o înteleagà e cà "nu putem dansa mai repede decât muzica", ne dàm mari, dar vai cât de mici si....suntem ! Filmele occidentale "bune" sunt niste publicitàti, reclame, pe care sà le urmati, dar la voi acasà, în nici un caz în occident, cà nu merge, acolo existà reguli care se aplicà doar acolo, în rest, la voi aca sà, puteti sà faceti cum vreti, "EI" nu và împiedicà, poate doar societatea în care tràiti, dacà existà ! Am un singur sfat sà và dau, dacà nu ati înteles filmul, vedeti-l încà o datà, de douà ori, de trei ori, vedeti-l de atâtea ori pânà când întelegeti mesajul acestui film, el are sigur un mesaj, dar trebuie decriptat si e nevoie de un oarecare nivel de culturà, si un pic de patriotism. Nu este un film de exportat, poate cà nici nu era asta scopul filmului, dar và asigur cà un film unde mizeria din Românie e bine reliefatà, s-ar putea sà primeascà un Oscar, dar dacà inteligenta, moralitatea, românilor este scoasà în evidentà, nu v-a avea nici un premiu, pentru cà "români inteligenti" nu pot exista, si....stiu eu, sincer nu cred, am niste amintiri ca : Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henry Coandà, George Enescu, George Ionesco, George Georgescu, Nadia Comaneci, Nicolaie Zamfir, Ilie Nastase, Ion Tiriac, Serge Ioan Celibidachi, Johnny Weissmuller, (Tarzan), si lista ar putea continua, deci, nu suntem chiar nimeni, dar, este foarte adevàrat cà nu am fost niciodatà niste conchistadori, nu ne place, si, astea sunt dezavantajele ! Un preot o datà a ràspuns la o întrebare : Ce facem când avem în fatà un om ràu care stim cà face numai ràu, si preotul a ràspuns cà îi explicàm pânà ce întelege cà ce face el, e ràu, adicà, singura solutie este a explica pânà când partea adversà întelege, asa zic si eu, vedeti filmul de atâtea ori pânà când îl întelegeti, filmul e foarte bun, cei cel vàd, sunt .......?!!!
HippieSway
pe 03 Iunie 2011 21:43
Stie cineva un site de unde se poate descarca filmul asta?
As vrea sa-l vad, dar, din pacate, banii sunt calculati si rezervati pentru alte cheltuieli...
Ralluccca
pe 28 Mai 2011 04:17
Domnule Alexandru Maftei tot ce pot sa va spun e ca este un film exceptional chiar merita vazut:x nota 10:x
laurentzyiu
pe 16 Mai 2011 11:26
Desi nu afiseaza nume sonore si nici nu a avut parte de o promovare intensa (cum a avut-o de exemplu "Ho Ho Ho", un film foarte slab de altfel), filmul reuseste sa imbine foarte frumos o poveste tragicomica, ancorata in realitatea cotidiana.
Pentru toti cei care au o parere slaba despre filmele romanesti ale ultimilor 2 decenii, credeti-ma, acesta nu face parte din acea categorie.
Dupa parerea mea, da clasa si la multe filme hollywood-iene.
In concluzie, este un film categoric de vazut, pentru cei care inca nu l-ati vazut, inca mai ruleaza la cinema!!!
aayana
pe 08 Mai 2011 14:53
O poveste cu un subiect la modă: relațiile virtuale. Dacă mai pui și puțin adulter, câteva coincidențe și un cuplu trecut de a doua tinerețe, iese Bună! Ce faci? Comedie pe alocuri, romantic așa și așa, mai degrabă un film nostalgic ce nu crede în capacitatea unui cuplu de a rămâne împreună pentru mult timp. Poate e realitatea dură, de care toți speră să nu fie atinși. Scenele gratuite cu sex adolescentin par introduse special pentru această categorie de public. Știm cu toții că majoritatea românilor nu prea acordă credit filmelor românești iar asta e o capcană isteață și totodată ieftină de face priză. Partea bună e că încearcă să transforme totul într-o poveste cu tâlc, din care tinerii să mai rămână și cu niscai concluzii mature. Oricum, merită văzut pentru că aduce un suflu nou cinema-ului românesc.
cetateanu
pe 08 Mai 2011 13:49
In sfarsit am mai vazut si eu un bun film romanesc care are si un final pe masura..Poate nu e asa de adanc ca prea mult laudatele ''4luni,3saptamani,2 zile'' , ''Politist adjectiv'' sau ''Eu cind vreau sa fluier fluier'' dar asta nu inseamna ca nu poate fi la fel de valoros.Un film cu o poveste simpla dar foarte bine spusa cu personaje foarte bine conturate si mai ales cu o imagine si un sunet impecabil.
linde-mona
pe 04 Mai 2011 20:15
Chiar este cel mai bun film romanesc din ultimul timp. Am ramas placut surprinsa. Este altceva : subiectul filmului, montajul, muzica, filmarea. Superb
capriorudan88
pe 03 Mai 2011 01:40
da un film chiar foarte bun in ciuda observatilor facute mai sus
da l-am vazut si da chira il recomand cu incerdere..
;)
latearazvan
pe 29 Aprilie 2011 01:12
Imi place . Cred ca o sa le mai dau o sansa romanilor .
Mesaj ptr pitbull . intotdeauna m plictisesti
Andru27
pe 15 Aprilie 2011 21:53
mi-a placut foarte mult acest film...imaginea este de o calitate exceptionala iar povestea foarte ok!
Cu toate ca este un film romanesc s-a ridicat unpic peste asteptarile mele!
Vroiam sa vad un film romanesc BUN! si azi am mers la cinema :)
psihologu
pe 04 Aprilie 2011 19:34
. Buna! Ce faci? este o comedie romantica, o productieromaneasca, in regia lui Alexandru Maftei si cu un scenariu realizat de Lia Bugnar. Va recomand sa mergeti degraba la cinematograf sa il vedeti pentru ca este cu totul altceva decat se asteapta, de obicei, de la un film romanesc. Nimic trist, nimic comunist, un subiect actual.
Veti vedea o spalatorie in care personajul Gabriela isi desfasoara activitatea. Aceasta spalatorie se afla in zona George Vraca, asta daca veti avea curiozitatea sa va plimbati prin zona in care au avut loc filmarile. In ceea ce priveste scenariul, el a pornit de la o poveste reala pe care regiozorul Alexandru Maftei a gasit-o in paginile ziarului Dilema Veche.
rotaruandrei
pe 28 Martie 2011 11:07
Super film! Stie cineva cine interpreteaza muzica din film? Mersi
pe 26 Martie 2011 13:38
[...] vorba ca Buna! Ce faci? e o comedie comerciala romaneasca foarte buna. Astea-s lucruri pe care nu le prea auzi. Asa ca m-am [...]
SAre
pe 26 Martie 2011 08:52
cel mai bun film roamanesc,deoarece imdbul i-a dat 7,4
GabrielaSirbu
pe 20 Martie 2011 14:54
Desi cei doi protagonisti nu sunt nici Tom Hanks si nici Meg Ryan(You've got mail), "Buna! Ce faci?" este un film agreabil care are poveste, personaje, muzica de film(bravos), imagine buna, SONOR de asemenea BUN=7 stelute
mazette
pe 19 Martie 2011 20:51
De departe cel mai bine realizat film romanesc din ultima vreme.
Crynick
pe 19 Martie 2011 17:20
o comedie romantica foarte buna.anul trecut nu am avut parte de comedii care sa ne bucure foarte mult.anul asta da;Buna!Ce faci? este un film ce trebuie vazut nu doar de fanii filmelor romanesti.
marius_em
pe 07 Martie 2011 14:53
Am inteles ca ar fi prima comedie romantica romaneasca post-decembrista. Ma rog, daca prin comedie romantica se intelege You got mail + American Pie, atunci da, o fi.
Problema mea cu filmul asta e ca seamana cu un film american de duzina, in acest gen al comediei romantice. Si tocmai pentru ca seamana, il voi judeca exact asa cum s-a vrut a fi, avand etalonul filmului american de comedie romantica.
Deci, ii lipseste realismul. N-am avut niciodata impresia ca ceea ce vad pe ecran ar fi posibil oriunde in Romania, n-am relationat cu nici unul din personaje, si, mai ales, am ratat partea de comedie. Pentru genul asta ar trebui sa implice si comedie. Comicul a fost slab, rar si cliseic, deci cat se poate de previzibil. Cum imprevizibilul e un factor important al comediei, incercarea de comedie a esuat complet.
Partea de romantic are punctele sale bune, dar per total, filmul e tras in jos de dorinta excesiva de a soca doar de dragul de a soca, de a prezenta niste tzatze doar pentru a le prezenta, si a scoate niste rasete intr-o sala plina, eventual, de adolescenti. Doar ca aici e alta problema, nu prea am inteles targetul filmului. Pe de o parte, avem un arc-story demn de American Pie (doar ca nu e vorba de primul, ci de jenantele sale urmari), pe de alta parte avem poveste principala a dramei cuplului casatorit, deci, e un amalgam de idei, de genuri, care nu sunt imbinate cum trebuie, ba mai mult, se exclud. Partea de adolescentin e prezentata socant, chiar grobian, iar partea de middle-aged marriage e prezentata lent, ca o drama existentiala, ceea ce, sigur, chiar asta e, dar nu face decat sa te enerveze in contextul de mistocareala al filmului.
Rock_Julie
pe 07 Martie 2011 10:29
Am fost aseara la Patria sa il vad, eram curioasa. La inceput am fost putin sceptica, dar din fericire chiar a meritat. E printre putinele filme romanesti care mi-au placut. :)
rolandMIHAI
pe 06 Martie 2011 00:09
ma dau cu barca pe uscat.......siiiiiiiiiiiiiiiiii muuuuuuuultteeee caraacteeeeereeeeee
mihaivarz
pe 05 Martie 2011 20:26
15 ron!nu10ron cum este pretul trecut pe site.FF scump pt cinema patria.mai bine la mall!
vincentvangogh
pe 04 Martie 2011 23:36
O comedie romantica cum rar mai fac romanii despre povestea unui cuplu ajunsi sa constate dupa zeci de ani de casnicie ca nu mai au nimic in comun.Isi gasesc refugiul intr-o iubire virtuala gasita intamplator pe Chat.Surpriza apare cand descopera cine era persoan...a necunoscuta din spatele chat-ului.
O comedie romaneasca frumoasa si umana despre dragoste(nu intamplator sotia citeste la inceputul filmului fragmente din Dragostea in timpul holerei) si ce fantasme mai raman din ea dupa zeci de ani de convietuire in comun.
De vazut!
freelif3
pe 04 Martie 2011 21:49
asemenea subiecte abordeaza Woody Allen in filmele lui doar ca sunt mai elaborate.
@zetsil filmele romanesti sunt premiate pe la festivale pt ca abordam subiecte de care ei sunt interesati, adica comunismul (care a fost) si saracia care e acum, subiecte care nu arata nimic frumos despre tara noastra. luam premii facandu`ne tara de "cacao". iar filme mai bune ca ale strainilor ma cam indoiesc ca vom avea, poate la sectiunea de scurt metraj. de asemenea ma cam indoiesc ca romania prinde aripi, mai ales cu asemenea filme, ne trebuie arta ca sa prindem aripi, doar ca asemenea filme nu le inteleg prea multa lume si sunt considerate prostii.
poate mai revin cu un comentariu dupa ce voi vedea filmul.
IuliaMona
pe 03 Martie 2011 20:19
Il voi vedea in aceasta saptamana, mi se pare geniala ideea, imaginea, scenariu , practic intreaga productie.
Este un film foarte bun.
Pitbull
pe 02 Martie 2011 23:56
"Bună! Ce faci?" - Agreabil în mod onest...
...substanţial la un nivel decent
S-a insistat mult (şi just), la colocviul ulterior conferinţei de presă din avanpremieră, asupra agitaţiei promoţionale ("buzz", conform lui Andrei Gorzo) iscate în jurul noului film românesc "Bună! Ce faci?", reputatul critic subliniind că, deşi excelent realizată în sine, o asemenea campanie poate avea uneori tocmai un efect invers, dacă e disproporţionată faţă de valoarea filmului în sine. Mihai Chirilov, pe de altă parte, a făcut o comparaţie cu alte filme româneşti din ultimii ani care vizau în mod expres, dar fără pic de har şi de profesionalism (de exemplu, "Poker" şi "Ho ho ho!"), arătând că, citez:
"Bună! Ce faci?" e un film de bun-gust; alea erau de prost-gust.
"Bună! Ce faci?" e un film bine făcut; alea erau prost făcute.
"Bună! Ce faci?" te cheamă în sală; alea te alungă din sală.
"Bună! Ce faci?" te emoţionează; alea te exasperează - etc...
Totuşi, ambii cronicari au fost de părere (Gorzo mai incisiv, Chirilov mai îngăduitor), că e prea mult să se spună că al doilea film al lui Alexandru Maftei (realizat la peste zece ani distanţă de debutul ”Fii cu ochii pe fericire") ar fi "un nou început" (altfel decât pentru realizatorul său, sens în care această a doua şansă este, într-adevăr, binevenită şi valorificată), sau "un film de cotitură" în cinematografia română - fiind doar un cinstit film de public (şi nu lipsit de conţinut).
La drept vorbind, nici măcar la aceast nivel lucrurile nu stau foarte clar. S-a propus încadrarea în genul "comediei romantice" - extrem de aproximativă, în fond (filmul deţine doar anumite elemente ale genului, câtă vreme înscrierea propriu-zisă presupune o aplicare mult mai precisă a reţetei); s-a discutat şi despre felul cum se aplică formula farsei - corect la început, dar tot mai evanescent de la un moment dat. În ultimă instanţă, nu avem de-a face cu un film "de gen" propriu-zis, ci cu o combinaţie între filmul de consum şi cel de conţinut - ceea ce ar fi foarte bine, dacă opţiunea ar fi limpede şi echilibrată. Din păcate, nici una dintre cele două direcţii nu e urmărită cu hotărâre şi consecvenţă până la capăt.
Celebra formulă "dacă / dar dacă" de la care poreşte scenariul Liei Bugnar e constituită foarte solid şi ofertant, în ambele sensuri menţionate mai sus: "Dacă doi soţi de vârstă medie ajung la înstrăinare şi rutina relaţiei? Dar dacă amândoi se simt atraşi de ispitele relaţiilor pe internet? ...Şi dacă, fără să-şi dea seama, de fapt fac chat unul cu celălalt?" Generozitatea comercială a premisei porneşte de la faptul că, aşa cum lesne se poate observa, predispune la dezvoltări neprevăzute, dinamice şi captivante, pline de suspense, umor şi răsturnări de situaţie - iar resursele de conţinut se referă la bogăţia şi acuitatea tematică: alienarea, destrămarea relaţiei conjugale propulsată până în pierderea propriei identităţi, refugiul în lumea iluzorie a virtualului. Practic, cu un asemenea demaraj, aveam şansa unui film excelent; cele câteva neîmpliniri pe care le vom analiza în rândurile care urmează îl menţin doar la nivelul unui film bun şi atât.
Din capul locului, realizatorii au mers pe linia unei anumite artificialităţi deliberate şi, în linii mari, atent controlate - pe de o parte, dat fiind cuantumul de falsitate în care a eşuat viaţa personajelor, în contrapartidă cu irealitatea tipului de relaţii personale dezvoltate pe net, iar pe de altă parte, pentru că Alexandru Maftei se relevă din capul locului ca un stilist (lucru rar în cinematografia română din ultimii ani, cu excepţia coordonatelor expresive discrete, implicite şi cu totul aparte ale generaţiei minimaliaste). Concepţia lui narativă şi vizuală presupune cadre compuse elaborat, sugestii de glisare în imaginar, prelucrări plastice, ralentiuri, şi multe alte figuri de stil, pe care le stăpâneşte în general cu mână sigură şi bun-simţ. Printre convenţiile şi licenţele circumscrise acestei note voite de artificial, în afara accentelor non-realiste din categoriile enumerate mai sus, se mai înscriu şi două elemente majore şi extrem de riscante, care în contextul drumului de la intenţie la realizare merită o atenţie specială.
Pe de o parte, şi destul de scuzabilă până la un punct, este unda de falsitate din rostirea câtorva actori principali, remarcată mai ales în prima parte a filmului. Paradoxal e faptul că replicile Liei Bugnar sunt excelent scrise - fireşti, inedite şi pline de umor - iar actorii, la rândul lor, sunt foarte buni: se vede clar, din cele mai fine nuanţe ale expresiilor faciale, că sunt "pe stare" şi cred în ceea ce fac. Ceea ce pune o notă discordantă este imobilitatea de manechin (îmi amintesc de un elev al meu care, la o filmare, îşi obliga actorii să stea rigizi ca nişte beţe, ca să mascheze camerele - filma la două aparate; noroc că a tras învăţăminte din acea greşeală), şi platitudinea stridentă a rostirii - explicabilă prin faptul că Dana Voicu e o talentată actriţă de teatru, Ionel Mihăilescu a fost ocolit de cineaşti vreme de douăzeci de ani, iar Paul Diaconescu se află la început de drum. Totuşi, lipsa de spontaneitate a interpretării unor replici care, din scriitură, sună atât de spontan, poate sugera şi unele limite în lucrul cu actorii pe platou, şi chiar dacă în contextul estetic al acestui film poate fi trecut cu vederea, e totuşi recomandabil ca, pe viitor, Alexandru Maftei să aibă înţelepciunea de a lăsa în urmă greşelile de acest gen (dacă, într-adevăr, cauza e o stângăcie de ordin practic şi nu, cum de altfel n-ar fi exclus, o opţiune deliberată şi doar imprecis finalizată).
Pe cu totul alte coordonate, acelaşi lucru pare să se întâmple în primul dintre cele mai importante plot-point-uri ale filmului - cel dintâi: întâlnirea protagoniştilor pe net, fără să ştie unul de altul. Converg aici câteva premise bine gândite, fiecare în sine, dar dezastruos asamblate: familia din film e uşor retrogradă, nu au computer (de teama "efectelor nocive" asupra băiatului) şi nici nu ştiu cum se foloseşte (foarte reuşite secvenţele când Gabriela învaţă de-a buşilea cum să lucreze cu cel de la serviciu, sub îndrumarea lui Toni), dar tentaţia începe să se profileze... până într-o seară când, ea la birou, el într-un net cafe din oraşul unde-i în turneu cu orchestra, sunt iniţiaţi fiecare într-ale chat-ului... şi, ce să vezi, nimeresc prompt, fix şi simultan unul peste altul, printr-o coincidenţă care depăşeşte flagrant orice limite ale acceptabilului. Aici, Lia Bugnar recunoaşte exagerarea - dar totodată se ascunde sub pretextul că "este un film, nu e realitate, luaţi-l ca pe un film!" Aceeaşi atitudine se regăseşte şi din partea lui Alexandru Maftei, care afirmă că filmul lui "nu reproduce realitatea, ci o reconfigurează". Amândoi au dreptate - în principiu. Problema e că atât reconfigurarea realităţii, cât şi convenţiile filmice, funcţionează după anumite reguli: îi poţi propune spectatorului cele mai năstruşnice plăsmuiri ale imaginaţiei, cu condiţia de a le face să fie credibile, iar asta nu se întâmplă niciodată de la sine. În cazul de faţă, o gradare a drumului spre întâlnirea pe net, cu etape fireşti şi necesara evoluţie în timp, nu numai că ar fi credibilizat coincidenţa, ci ar fi şi potenţat-o enorm, prin acumulare prealabilă. Păcat că, din grabă, au ratat tocmai lansarea a ceea ce avea şanse să fie poate cea mai interesantă aventură romantică din filmul românesc al ultimelor decenii.
Imediat după acest start ratat, urmează a treia şi ultima mare lacună a filmului: lipsa unei motivaţii perceptibile. Nu mă refer la cauzele crizei, să fie clar - apăsarea monotoniei conjugale, combinată cu celelalte probleme (conflictele cu fiul adolescent, frustrările pianistului ajuns întorcător-de-partituri, etc.) - sunt cât se poate de clare şi puternice, dar ceea ce lipseşte este cea mai mică fărâmă de atracţie a celor două personalităţi virtuale de pe linia de chat. Pe de o parte, stereotipia lor complet impersonală a întru totul realistă şi plină de haz, prilejuind o undă satirică pe cât de nostimă, pe atât de semnificativă, dar dincolo de asta se impunea obligatoriu ca spectrele virtuale cu care interacţionează cei doi să aibă o anumită magie, un farmec sensibil, o putere de seducţie incontestabilă. Pe lângă că ar fi potenţat într-un mod esenţial şi imperativ ispita, ar mai fi ocazionat şi două dezvoltări cu şanse de a atinge sublimul: la un prim nivel, un foarte interesant paralelism al dedublărilor (faţa ascunsă a fiecăruia dintre ei, regăsirea încrucişată, redescoperirea sinelui ascuns); apoi, menţinând clişeele şi platitudinile dialogurilor online, s-ar fi creat un contrast foarte interesant şi plin de sensuri - era întru totul firesc ca doi oameni atât de mărginiţi ca Gabi şi Gabi (apropo, extrem de inspirată şi această similitudine de nume - inclusiv prin felul cum e speculată, cu acel punct culminant al interpelării simultane, pe drumul spre prima întâlnire), să cadă pradă fascinaţiei unor personalităţi complet false, proprii internetului, ceea ce ar fi ridicat ironia întregului film la cote majore. Ratarea acestui fir epic central e cu atât mai tristă, cu cât în planul realizării concrete Alexandru Maftei excelează: mesajele de chat suprapuse peste imagini din viaţa cotidiană depăşesc cu mult nivelul unei simple soluţii de avarie, cu rostul de a înlocui formula non-cinematografică de a rămâne cu camera doar pe displayul de computer, ci şi conotează, emoţionează şi amuză inteligent şi cu gust (reţin cu multă plăcere suprapunerile cu covoarele, şi cele cu veiozele - dar mai sunt încă multe de aceeaşi calitate). În plus, regisorul compensează, în relaţia cu actorii, prin compunerea jocului lor fizionomic nuanţat şi fin. Se mai remarcă şi talentul său de a "reconfigura" (că tot am mai vorbit de asta) oraşul, descoperindu-i, din doar câteva ambianţe stradale atent selectate şi inspirat filmate, feţe de o frumuseţe nebănuită - de fapt, dacă stăm să ne gândim, atât Bucureştiul, cât şi România în general, reprezintă aici mai mult un fundal: atât subiectul, cât şi concretizarea lui la nivel de detaliu, sunt universal valabile şi accesibile. Nu sunt de lepădat nici secvenţele erotice, semi-explicite în cheie decentă - din păcate, culminând cu o altă fundătură (remarcată pe bună dreptate şi de Andrei Gorzo): episodul cu probele pentru filme porno, lipsit de orice finalitate (din nou, Bugnar şi Maftei au expediat un motiv care predispunea la construcţii extrem de ofertante, întru totul adecvate concepţiei artistice a întregului film). Şi, ca să încheiem şi cu acest pachet de defecte minore, ultima parte, care ar fi trebuit să coaguleze la densitate maximă toţi vectorii dramatici, păcătuieşte printr-un cumul de ezitări inexplicabile, de la rasolirea nepermis de simplistă a mult aşteptatei dezvăluiri (întâlnirea realizată într-un târziu, şi expediată nu numai dezamăgitor, ci şi complet neconvingător), până la punctul final, mai mult indecis decât deschis... Lia Bugnar îşi mărturiseşte predispoziţia afectivă spre încheieri fericite - foarte bine, dar dacă-şi organiza mai închegat deznodământul, însuşi optimismul ei predilect n-ar fi avut decât de câştigat.
De altfel, nu putem ignora problema opţiunii auctoriale: atât autorul, cât şi spectatorul, sunt cvasi-omniscienţi, spre deosebire de cei doi protagonişti, care habar n-au ce festă le-a rezervat soarta. E inevitabil să ne imaginăm o formulă de tip policier, în care surpriza să fie la fel de mare şi pentru spectator - dar previzibilitatea ei e lesne de prefigurat şi, la drept vorbind, ar fi distrus filmul. Autorii n-au greşit alegând să ne arate din capul locului mult mai mult decât ştiu personajele - dar în continuare n-au stors formula de toate posibilităţile. Personal, m-ar fi tentat una dintre următoarele două variante: sau calea devoalării în etape (inclusiv un ultim twist, tocmai când credeam că ne-am prins de tot ceea ce se întâmplă), sau cea a ambiguităţii: până la sfârşitul sfârşitului, să rămânem întrebându-ne dacă ei erau ei... sau nu... Şi, evident, unde-i fantezie creatoare e loc şi de multe alte posibilităţi dramaturgice.
Revenind la părţile bune, nu putem omite scenografia elaborată, cu virtuţi plastice deosebite, a Andreei Hillerin şi Mihaelei Ularu, muzica originală pe cât de ambiţioasă, pe atât de bine realizată instrumental, a lui Dragoş Alexandru, precum şi imaginea limpede, nu numai corectă ci şi meticulos lucrată, a directorului de fotografie Radu Aldea, oferind un contrapunct onorabil celorlalte concepţii plastice care s-au impus în filmul românesc al ultimului deceiu - aici, desigur, n-ar strica să priceapă toată lumea, şi mai ales duşmanii declaraţi ai aşa-zisului "mizerabilism", că între filmele minimalisme şi cele de viziuni estetice diferite (dar şi valide totodată) există o relaţie de complementaritate, nu de adversitate, iar justa receptare a unui film ca "Bună! Ce faci?" relevă cu atât mai clar acest lucru. Dacă am spus că e tras de păr să vorbim despre "noi începuturi" şi "momente de cotitură", asta nu exclude ipoteza alternativelor valabile. Ceea ce "După ea" ratase complet, iar "Îngerul necesar" schiţase şovăielnic, "Bună! Ce faci?" reuşeşte în fine, pentru prima oară, la un nivel onorabil. Încă nu este acel "film de consum" de care avem nevoie, încă nu are definiţia netă a "filmului de gen" - pur şi simplu, cu toate calităţile şi hibele sale, este atât agreabil în mod onest, cât şi substanţial la un nivel decent.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2 martie, 2011
Bucureşti, România
oNLix
pe 26 Februarie 2011 20:33
Tre` sa fie ceva de capul lui din moment ce are nota pe imdb 7.4.
ioana_c
pe 26 Februarie 2011 17:33
Filmul foloseste clisee tipice comediilor romantice americane, dar cu personaje tipic romanesti, de actualitate. E inspirat dintr-un caz real si are cateva detalii de viata de familie interesante. E diferit de celelate filme romanesti recent aparute. Il recomand cu caldura; s-ar putea sa schimbe cate ceva in viziunea cinematografica autohtona.
zetsil
pe 23 Februarie 2011 09:09
filmele românești au evoluat foarte mult , în curând vom avea filme mai bune ca ale străinilor , fiți serioși am avut o grămada de nominalizări la filmele noastre și apar din ce în ce mai bune . România prinde aripi
waliazar
pe 21 Februarie 2011 23:52
Cam identic subiectul..dar la noi se bazeaza pe ...blind date..!! foarte tare..!!!
cosminlipsa
pe 21 Februarie 2011 21:42
in sfarsit un film putin mai bun fata de altele (asa pare din trailer)
stam foarte prost la filme romanesti
oare o comedie interesanta
abia astept sa-l vad
bella_little
pe 12 Ianuarie 2011 10:37
mi se pare diferit de ce a aparut pana acum in romania, cred ca o sa fie un film bun, mai ales ca abordeaza subiecte actuale. Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu moara personajele la final, cum s-a intamplat la week-end cu mama, care sincer nu mi-a placut, sau sa aiba vreun final stupid, sa strice toata emotia colectata pe parcurs, cum a fost la Eu cand vreau sa fluier fluier
de abia astept sa apara :)
legolas05
pe 06 Ianuarie 2011 22:58
inca nu dau nota ......dar cred ca acest film va fi unu foarte bun.....din trailer pare fumos
yoaddy85
pe 01 Septembrie 2010 06:54
nu ma intind in prea multe randuri: scenariul e banal si incredibil de idiot!!! Decat sa faci un asemenea film mai bine recunosti sus si tare ca nu ai nici o treaba cu cinematografia. Nu va uitati la filmul asta nici daca ar ramane singurul din lume!!
Biggy
pe 27 August 2010 16:44
nu stiu daca e doar trailerul facut mai special dar mi se pare ca are cea mai buna imagine dintre toate filmele romanesti de pana acum, asta parca e altceva
- imaginea
- sunetul, coloana sonoră
- ideea de plecare
- interpretarea actorilor
- modul frumos de prezentarea a conversațiilor pe chat (replici însoțite de cadre cu plimbări și muzică frumoasă)
Nu mi-au plăcut :
- fazele inițiale cu băiatul, mult prea vulgare și mi se pare că strică simplitatea elegantă a filmului
S-a luat un subiect care se poate regasi oriunde in lume (monotonia care apare intr-o casnicie si disparitia sentimentelor in timp), s-a piperat cu cateva americanisme si s-a construit un scenariu care face haz de necaz, adaugandu-se niste actori destul de credibili pentru a putea face haz de necazul lor, un montaj de efect si cateva melodii de fundal care sa-ti dea impresia ca sentimentele plutesc in aer, dar nu se aseaza niciunde.
Apreciez faptul ca iese din tiparul filmelor romanesti care cauta realismul legandu-se de vechile probleme sociale si ca stie sa fie si light si smart in acelasi timp.
Trecand peste partile "hard", menite a atrage si mai mult spectatorul (inclusiv pataniile fiului adolescent), filmul atrage.
Acelasi minus pentru final; n-am idee de unde se inspira regizorii romani insa cred ca unii dintre ei ar putea sa mai lucreze la acest capitol.
Deşi s-a vrut să fie o alternativă la filmele din Noul val românesc cu „problematici mizere și sufocante", acest film are un stil de reclamă şi pare pe alocuri lipsit de viață, personajele părând a fi artificiale. În plus, unele interpretări par stângace. Replică rapel: "Vecina credea că tu eşti un mare armăsar, pe când tu erai doar un mare căcănar". Merge urmărit, dar atenţie la copii, să nu fie prin preajmă.
Totul se întâmplă chiar ca în filme... nu are decât firave legături cu realitatea.
Un film care merita apreciat pentru efortul de a sparge conventiile minimalismului asta superficial care ne-a impanzit cinematografia.
. . Apoi limbaj agresiv , probabil invatat de la scoala , care o determina pe mama sa ii zica unui baiat de 17 ani ca de mult nu a mai primit bataie .
. . . Scoala este obligatorie dar cine este vinovat daca baiatu face sex cu alte minore .. Baiatu risca oricand sa fie arestat , iar parintii vor trebui sa plateasca avocati pt procese etc ...
. . Este un film potrivit si pt lista : Categoria 50 - 60 de ani = filme cu actori in rol principal intre 50 si 60 de ani = un pianist roman care avea concerte in SUA etc , la concerte de muzica simfonica , ajunge om care sa dea pagina la un pianist in timpu concertului , dupa un accident = la 51 de ani Ionel Mihăilescu ..
Actoru Catalin Paduraru a pus filmu Bună! Ce faci ? , pe locu 3 top 3 filme romanesti . Cica dupa raspunsurile la 3 topuri iti poti da seama daca ai ceva in comun cu cineva sau nu .2:28 AM 12/3/2012
Cine la vazut pe Ionel Mihăilescu in Moromeţii (1988) - in rolul lui Paraschiv , memorabil rolul si perfect distribuit , il va recunoaste cu 22 de ani mai batran in Buna ! Ce faci ? Pt femeile care cred ca isi pot skimba sotii , pot sa vada ca substratul acestui actor putin arogant , fudul , cu atitudine de superioritate etc , nu se skimba kiar daca se skimba regimuri politice ( de la comunism la capitalism ) , situatia materiala etc !
Cheers !
cred ca in film ar trebui sa vedem mai mult decat partile amuzante.
"-Buna! ce faci?"
"-Bine. tu?"
"-Navighez"
"-Esti marinar?"
As vrea sa-l vad, dar, din pacate, banii sunt calculati si rezervati pentru alte cheltuieli...
Pentru toti cei care au o parere slaba despre filmele romanesti ale ultimilor 2 decenii, credeti-ma, acesta nu face parte din acea categorie.
Dupa parerea mea, da clasa si la multe filme hollywood-iene.
In concluzie, este un film categoric de vazut, pentru cei care inca nu l-ati vazut, inca mai ruleaza la cinema!!!
da l-am vazut si da chira il recomand cu incerdere..
;)
Mesaj ptr pitbull . intotdeauna m plictisesti
Cu toate ca este un film romanesc s-a ridicat unpic peste asteptarile mele!
Vroiam sa vad un film romanesc BUN! si azi am mers la cinema :)
Veti vedea o spalatorie in care personajul Gabriela isi desfasoara activitatea. Aceasta spalatorie se afla in zona George Vraca, asta daca veti avea curiozitatea sa va plimbati prin zona in care au avut loc filmarile. In ceea ce priveste scenariul, el a pornit de la o poveste reala pe care regiozorul Alexandru Maftei a gasit-o in paginile ziarului Dilema Veche.
Problema mea cu filmul asta e ca seamana cu un film american de duzina, in acest gen al comediei romantice. Si tocmai pentru ca seamana, il voi judeca exact asa cum s-a vrut a fi, avand etalonul filmului american de comedie romantica.
Deci, ii lipseste realismul. N-am avut niciodata impresia ca ceea ce vad pe ecran ar fi posibil oriunde in Romania, n-am relationat cu nici unul din personaje, si, mai ales, am ratat partea de comedie. Pentru genul asta ar trebui sa implice si comedie. Comicul a fost slab, rar si cliseic, deci cat se poate de previzibil. Cum imprevizibilul e un factor important al comediei, incercarea de comedie a esuat complet.
Partea de romantic are punctele sale bune, dar per total, filmul e tras in jos de dorinta excesiva de a soca doar de dragul de a soca, de a prezenta niste tzatze doar pentru a le prezenta, si a scoate niste rasete intr-o sala plina, eventual, de adolescenti. Doar ca aici e alta problema, nu prea am inteles targetul filmului. Pe de o parte, avem un arc-story demn de American Pie (doar ca nu e vorba de primul, ci de jenantele sale urmari), pe de alta parte avem poveste principala a dramei cuplului casatorit, deci, e un amalgam de idei, de genuri, care nu sunt imbinate cum trebuie, ba mai mult, se exclud. Partea de adolescentin e prezentata socant, chiar grobian, iar partea de middle-aged marriage e prezentata lent, ca o drama existentiala, ceea ce, sigur, chiar asta e, dar nu face decat sa te enerveze in contextul de mistocareala al filmului.
O comedie romaneasca frumoasa si umana despre dragoste(nu intamplator sotia citeste la inceputul filmului fragmente din Dragostea in timpul holerei) si ce fantasme mai raman din ea dupa zeci de ani de convietuire in comun.
De vazut!
@zetsil filmele romanesti sunt premiate pe la festivale pt ca abordam subiecte de care ei sunt interesati, adica comunismul (care a fost) si saracia care e acum, subiecte care nu arata nimic frumos despre tara noastra. luam premii facandu`ne tara de "cacao". iar filme mai bune ca ale strainilor ma cam indoiesc ca vom avea, poate la sectiunea de scurt metraj. de asemenea ma cam indoiesc ca romania prinde aripi, mai ales cu asemenea filme, ne trebuie arta ca sa prindem aripi, doar ca asemenea filme nu le inteleg prea multa lume si sunt considerate prostii.
poate mai revin cu un comentariu dupa ce voi vedea filmul.
Este un film foarte bun.
...substanţial la un nivel decent
S-a insistat mult (şi just), la colocviul ulterior conferinţei de presă din avanpremieră, asupra agitaţiei promoţionale ("buzz", conform lui Andrei Gorzo) iscate în jurul noului film românesc "Bună! Ce faci?", reputatul critic subliniind că, deşi excelent realizată în sine, o asemenea campanie poate avea uneori tocmai un efect invers, dacă e disproporţionată faţă de valoarea filmului în sine. Mihai Chirilov, pe de altă parte, a făcut o comparaţie cu alte filme româneşti din ultimii ani care vizau în mod expres, dar fără pic de har şi de profesionalism (de exemplu, "Poker" şi "Ho ho ho!"), arătând că, citez:
"Bună! Ce faci?" e un film de bun-gust; alea erau de prost-gust.
"Bună! Ce faci?" e un film bine făcut; alea erau prost făcute.
"Bună! Ce faci?" te cheamă în sală; alea te alungă din sală.
"Bună! Ce faci?" te emoţionează; alea te exasperează - etc...
Totuşi, ambii cronicari au fost de părere (Gorzo mai incisiv, Chirilov mai îngăduitor), că e prea mult să se spună că al doilea film al lui Alexandru Maftei (realizat la peste zece ani distanţă de debutul ”Fii cu ochii pe fericire") ar fi "un nou început" (altfel decât pentru realizatorul său, sens în care această a doua şansă este, într-adevăr, binevenită şi valorificată), sau "un film de cotitură" în cinematografia română - fiind doar un cinstit film de public (şi nu lipsit de conţinut).
La drept vorbind, nici măcar la aceast nivel lucrurile nu stau foarte clar. S-a propus încadrarea în genul "comediei romantice" - extrem de aproximativă, în fond (filmul deţine doar anumite elemente ale genului, câtă vreme înscrierea propriu-zisă presupune o aplicare mult mai precisă a reţetei); s-a discutat şi despre felul cum se aplică formula farsei - corect la început, dar tot mai evanescent de la un moment dat. În ultimă instanţă, nu avem de-a face cu un film "de gen" propriu-zis, ci cu o combinaţie între filmul de consum şi cel de conţinut - ceea ce ar fi foarte bine, dacă opţiunea ar fi limpede şi echilibrată. Din păcate, nici una dintre cele două direcţii nu e urmărită cu hotărâre şi consecvenţă până la capăt.
Celebra formulă "dacă / dar dacă" de la care poreşte scenariul Liei Bugnar e constituită foarte solid şi ofertant, în ambele sensuri menţionate mai sus: "Dacă doi soţi de vârstă medie ajung la înstrăinare şi rutina relaţiei? Dar dacă amândoi se simt atraşi de ispitele relaţiilor pe internet? ...Şi dacă, fără să-şi dea seama, de fapt fac chat unul cu celălalt?" Generozitatea comercială a premisei porneşte de la faptul că, aşa cum lesne se poate observa, predispune la dezvoltări neprevăzute, dinamice şi captivante, pline de suspense, umor şi răsturnări de situaţie - iar resursele de conţinut se referă la bogăţia şi acuitatea tematică: alienarea, destrămarea relaţiei conjugale propulsată până în pierderea propriei identităţi, refugiul în lumea iluzorie a virtualului. Practic, cu un asemenea demaraj, aveam şansa unui film excelent; cele câteva neîmpliniri pe care le vom analiza în rândurile care urmează îl menţin doar la nivelul unui film bun şi atât.
Din capul locului, realizatorii au mers pe linia unei anumite artificialităţi deliberate şi, în linii mari, atent controlate - pe de o parte, dat fiind cuantumul de falsitate în care a eşuat viaţa personajelor, în contrapartidă cu irealitatea tipului de relaţii personale dezvoltate pe net, iar pe de altă parte, pentru că Alexandru Maftei se relevă din capul locului ca un stilist (lucru rar în cinematografia română din ultimii ani, cu excepţia coordonatelor expresive discrete, implicite şi cu totul aparte ale generaţiei minimaliaste). Concepţia lui narativă şi vizuală presupune cadre compuse elaborat, sugestii de glisare în imaginar, prelucrări plastice, ralentiuri, şi multe alte figuri de stil, pe care le stăpâneşte în general cu mână sigură şi bun-simţ. Printre convenţiile şi licenţele circumscrise acestei note voite de artificial, în afara accentelor non-realiste din categoriile enumerate mai sus, se mai înscriu şi două elemente majore şi extrem de riscante, care în contextul drumului de la intenţie la realizare merită o atenţie specială.
Pe de o parte, şi destul de scuzabilă până la un punct, este unda de falsitate din rostirea câtorva actori principali, remarcată mai ales în prima parte a filmului. Paradoxal e faptul că replicile Liei Bugnar sunt excelent scrise - fireşti, inedite şi pline de umor - iar actorii, la rândul lor, sunt foarte buni: se vede clar, din cele mai fine nuanţe ale expresiilor faciale, că sunt "pe stare" şi cred în ceea ce fac. Ceea ce pune o notă discordantă este imobilitatea de manechin (îmi amintesc de un elev al meu care, la o filmare, îşi obliga actorii să stea rigizi ca nişte beţe, ca să mascheze camerele - filma la două aparate; noroc că a tras învăţăminte din acea greşeală), şi platitudinea stridentă a rostirii - explicabilă prin faptul că Dana Voicu e o talentată actriţă de teatru, Ionel Mihăilescu a fost ocolit de cineaşti vreme de douăzeci de ani, iar Paul Diaconescu se află la început de drum. Totuşi, lipsa de spontaneitate a interpretării unor replici care, din scriitură, sună atât de spontan, poate sugera şi unele limite în lucrul cu actorii pe platou, şi chiar dacă în contextul estetic al acestui film poate fi trecut cu vederea, e totuşi recomandabil ca, pe viitor, Alexandru Maftei să aibă înţelepciunea de a lăsa în urmă greşelile de acest gen (dacă, într-adevăr, cauza e o stângăcie de ordin practic şi nu, cum de altfel n-ar fi exclus, o opţiune deliberată şi doar imprecis finalizată).
Pe cu totul alte coordonate, acelaşi lucru pare să se întâmple în primul dintre cele mai importante plot-point-uri ale filmului - cel dintâi: întâlnirea protagoniştilor pe net, fără să ştie unul de altul. Converg aici câteva premise bine gândite, fiecare în sine, dar dezastruos asamblate: familia din film e uşor retrogradă, nu au computer (de teama "efectelor nocive" asupra băiatului) şi nici nu ştiu cum se foloseşte (foarte reuşite secvenţele când Gabriela învaţă de-a buşilea cum să lucreze cu cel de la serviciu, sub îndrumarea lui Toni), dar tentaţia începe să se profileze... până într-o seară când, ea la birou, el într-un net cafe din oraşul unde-i în turneu cu orchestra, sunt iniţiaţi fiecare într-ale chat-ului... şi, ce să vezi, nimeresc prompt, fix şi simultan unul peste altul, printr-o coincidenţă care depăşeşte flagrant orice limite ale acceptabilului. Aici, Lia Bugnar recunoaşte exagerarea - dar totodată se ascunde sub pretextul că "este un film, nu e realitate, luaţi-l ca pe un film!" Aceeaşi atitudine se regăseşte şi din partea lui Alexandru Maftei, care afirmă că filmul lui "nu reproduce realitatea, ci o reconfigurează". Amândoi au dreptate - în principiu. Problema e că atât reconfigurarea realităţii, cât şi convenţiile filmice, funcţionează după anumite reguli: îi poţi propune spectatorului cele mai năstruşnice plăsmuiri ale imaginaţiei, cu condiţia de a le face să fie credibile, iar asta nu se întâmplă niciodată de la sine. În cazul de faţă, o gradare a drumului spre întâlnirea pe net, cu etape fireşti şi necesara evoluţie în timp, nu numai că ar fi credibilizat coincidenţa, ci ar fi şi potenţat-o enorm, prin acumulare prealabilă. Păcat că, din grabă, au ratat tocmai lansarea a ceea ce avea şanse să fie poate cea mai interesantă aventură romantică din filmul românesc al ultimelor decenii.
Imediat după acest start ratat, urmează a treia şi ultima mare lacună a filmului: lipsa unei motivaţii perceptibile. Nu mă refer la cauzele crizei, să fie clar - apăsarea monotoniei conjugale, combinată cu celelalte probleme (conflictele cu fiul adolescent, frustrările pianistului ajuns întorcător-de-partituri, etc.) - sunt cât se poate de clare şi puternice, dar ceea ce lipseşte este cea mai mică fărâmă de atracţie a celor două personalităţi virtuale de pe linia de chat. Pe de o parte, stereotipia lor complet impersonală a întru totul realistă şi plină de haz, prilejuind o undă satirică pe cât de nostimă, pe atât de semnificativă, dar dincolo de asta se impunea obligatoriu ca spectrele virtuale cu care interacţionează cei doi să aibă o anumită magie, un farmec sensibil, o putere de seducţie incontestabilă. Pe lângă că ar fi potenţat într-un mod esenţial şi imperativ ispita, ar mai fi ocazionat şi două dezvoltări cu şanse de a atinge sublimul: la un prim nivel, un foarte interesant paralelism al dedublărilor (faţa ascunsă a fiecăruia dintre ei, regăsirea încrucişată, redescoperirea sinelui ascuns); apoi, menţinând clişeele şi platitudinile dialogurilor online, s-ar fi creat un contrast foarte interesant şi plin de sensuri - era întru totul firesc ca doi oameni atât de mărginiţi ca Gabi şi Gabi (apropo, extrem de inspirată şi această similitudine de nume - inclusiv prin felul cum e speculată, cu acel punct culminant al interpelării simultane, pe drumul spre prima întâlnire), să cadă pradă fascinaţiei unor personalităţi complet false, proprii internetului, ceea ce ar fi ridicat ironia întregului film la cote majore. Ratarea acestui fir epic central e cu atât mai tristă, cu cât în planul realizării concrete Alexandru Maftei excelează: mesajele de chat suprapuse peste imagini din viaţa cotidiană depăşesc cu mult nivelul unei simple soluţii de avarie, cu rostul de a înlocui formula non-cinematografică de a rămâne cu camera doar pe displayul de computer, ci şi conotează, emoţionează şi amuză inteligent şi cu gust (reţin cu multă plăcere suprapunerile cu covoarele, şi cele cu veiozele - dar mai sunt încă multe de aceeaşi calitate). În plus, regisorul compensează, în relaţia cu actorii, prin compunerea jocului lor fizionomic nuanţat şi fin. Se mai remarcă şi talentul său de a "reconfigura" (că tot am mai vorbit de asta) oraşul, descoperindu-i, din doar câteva ambianţe stradale atent selectate şi inspirat filmate, feţe de o frumuseţe nebănuită - de fapt, dacă stăm să ne gândim, atât Bucureştiul, cât şi România în general, reprezintă aici mai mult un fundal: atât subiectul, cât şi concretizarea lui la nivel de detaliu, sunt universal valabile şi accesibile. Nu sunt de lepădat nici secvenţele erotice, semi-explicite în cheie decentă - din păcate, culminând cu o altă fundătură (remarcată pe bună dreptate şi de Andrei Gorzo): episodul cu probele pentru filme porno, lipsit de orice finalitate (din nou, Bugnar şi Maftei au expediat un motiv care predispunea la construcţii extrem de ofertante, întru totul adecvate concepţiei artistice a întregului film). Şi, ca să încheiem şi cu acest pachet de defecte minore, ultima parte, care ar fi trebuit să coaguleze la densitate maximă toţi vectorii dramatici, păcătuieşte printr-un cumul de ezitări inexplicabile, de la rasolirea nepermis de simplistă a mult aşteptatei dezvăluiri (întâlnirea realizată într-un târziu, şi expediată nu numai dezamăgitor, ci şi complet neconvingător), până la punctul final, mai mult indecis decât deschis... Lia Bugnar îşi mărturiseşte predispoziţia afectivă spre încheieri fericite - foarte bine, dar dacă-şi organiza mai închegat deznodământul, însuşi optimismul ei predilect n-ar fi avut decât de câştigat.
De altfel, nu putem ignora problema opţiunii auctoriale: atât autorul, cât şi spectatorul, sunt cvasi-omniscienţi, spre deosebire de cei doi protagonişti, care habar n-au ce festă le-a rezervat soarta. E inevitabil să ne imaginăm o formulă de tip policier, în care surpriza să fie la fel de mare şi pentru spectator - dar previzibilitatea ei e lesne de prefigurat şi, la drept vorbind, ar fi distrus filmul. Autorii n-au greşit alegând să ne arate din capul locului mult mai mult decât ştiu personajele - dar în continuare n-au stors formula de toate posibilităţile. Personal, m-ar fi tentat una dintre următoarele două variante: sau calea devoalării în etape (inclusiv un ultim twist, tocmai când credeam că ne-am prins de tot ceea ce se întâmplă), sau cea a ambiguităţii: până la sfârşitul sfârşitului, să rămânem întrebându-ne dacă ei erau ei... sau nu... Şi, evident, unde-i fantezie creatoare e loc şi de multe alte posibilităţi dramaturgice.
Revenind la părţile bune, nu putem omite scenografia elaborată, cu virtuţi plastice deosebite, a Andreei Hillerin şi Mihaelei Ularu, muzica originală pe cât de ambiţioasă, pe atât de bine realizată instrumental, a lui Dragoş Alexandru, precum şi imaginea limpede, nu numai corectă ci şi meticulos lucrată, a directorului de fotografie Radu Aldea, oferind un contrapunct onorabil celorlalte concepţii plastice care s-au impus în filmul românesc al ultimului deceiu - aici, desigur, n-ar strica să priceapă toată lumea, şi mai ales duşmanii declaraţi ai aşa-zisului "mizerabilism", că între filmele minimalisme şi cele de viziuni estetice diferite (dar şi valide totodată) există o relaţie de complementaritate, nu de adversitate, iar justa receptare a unui film ca "Bună! Ce faci?" relevă cu atât mai clar acest lucru. Dacă am spus că e tras de păr să vorbim despre "noi începuturi" şi "momente de cotitură", asta nu exclude ipoteza alternativelor valabile. Ceea ce "După ea" ratase complet, iar "Îngerul necesar" schiţase şovăielnic, "Bună! Ce faci?" reuşeşte în fine, pentru prima oară, la un nivel onorabil. Încă nu este acel "film de consum" de care avem nevoie, încă nu are definiţia netă a "filmului de gen" - pur şi simplu, cu toate calităţile şi hibele sale, este atât agreabil în mod onest, cât şi substanţial la un nivel decent.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2 martie, 2011
Bucureşti, România
stam foarte prost la filme romanesti
oare o comedie interesanta
abia astept sa-l vad
de abia astept sa apara :)