Părerea criticului
Aici, pe Cinemagia, am citit mult prea des comentarii vitriolante la adresa dramelor sumbre, minimaliste (şi, nu neapărat în paranteză fie spus, excelente) din aşa-zisul "nou val", comentarii adesea însoţite de veşnica întrebare: "şi pe când un film de public, domnilor regizori?". Ei bine, bucuraţi-vă, vine Bună, ce faci?.

Probabil cel mai des pronunţat titlu de film al tuturor timpurilor (câtor oameni li se întâmplă să zică "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" într-o conversaţie banală şi câţi o încep cu "Bună, ce faci?"?), cel de-al doilea lungmetraj al lui Alexandru Maftei le are pe toate: umor, emoţie, sex, un subiect la modă şi familiar (întâlnirile pe internet), dar şi un final imprevizibil care îl catapultează extrem de departe de seria filmelor cu reţetă, atât de obişnuite la Hollywood.

Bună, ce faci? ni-i arată pe Gabriela şi Gabriel (Dana Voicu şi Ionel Mihăilescu, foarte buni), doi soţi la vreo 40 de ani care, după două decenii de căsnicie, nu prea mai au mare lucru să-şi spună. Ajutaţi de colegii de serviciu, cei doi descoperă lumea internetului şi ajung imediat şi pe chat, unde fiecare dă peste... sufletul-pereche. Nu-i greu să-ţi dai seama că anonimul partener de nesfârşite discuţii cu palmele transpirate de emoţie este şi co-semnatarul certificatului de căsătorie, dar Alexandru Maftei evită capcanele previzibilului şi reuşeşte, cu ajutorul câtorva personaje secundare atent creionate, să spună o poveste proaspătă şi amuzantă.

Cine zice că ai nevoie de celebrităţi pentru a face film de public? Pe genericul lui Bună, ce faci? nu se află decât necunoscuţi, cu excepţia Adrianei Trandafir, într-un savuros rol meteoric, şi a lui Adrian Păduraru (imediat recognoscibil, chiar şi la 25 de ani de la Declaraţie de dragoste), din distribuţie fac parte doar actori cu experienţă puţină sau chiar deloc în ceea ce priveşte marele ecran. Pe lângă Dana Voicu şi Ionel Mihăilescu, amândoi reuşind să treacă plini de sensibilitate de replicile tocite ale unui cuplu în derivă, mai apar Ana Popescu, în rolul exuberantei Toni, angajata Gabrielei, ale cărei relaţii amoroase extreme furnizează o parte consistentă din umorul scenariului scris de Lia Bugnar, dar şi Paul Diaconescu, un debutant foarte convingător în rolul lui Vladimir, fiul plin de iniţiativă şi foarte activ din punct de vedere sexual al celor doi Gabi.

Conflict între generaţii, infidelitate, amor liber, căsnicii expirate şi un happy-end ambiguu, cine să nu se regăsească în toate aceste direcţii combinate de Maftei, care îşi asigură astfel un public-ţintă cât se poate de larg, bifând orice vârstă şi ambele sexe? Cum a reuşit regizorul să spună o poveste "de pe net" fără a obliga spectatorul să privească minute un şir un monitor de computer vei vedea în cursul acestui an, căci, aflat în ultimele faze ale postproducţiei, filmul are toate şansele să apară pe ecrane în cursul toamnei.