Părerea criticului
Ultima cântăreaţă care îşi încearcă puterile cu marele ecran, Christina Aguilera nu te face să-i uiţi cariera muzicală în Burlesque, unde simţi că îşi joacă propriul rol, dar povestea lui Ali, o fată "de la ţară" care dă lovitura la Los Angeles, s-ar putea să nu te facă să regreţi cele două ore petrecute la cinema.
Fără pretenţii, dar ridicat de vocea extraordinară a cântăreţei, Burlesque se recomandă totuşi ca cea mai interesantă premieră a săptămânii (nu că asta ar însemna mult când competitorii sunt Cum s-o dai să fie bine? şi copilărosul Ursul Yogi). Melodii inspirate, ceva coregrafie, un pic de romantism şi umor şi gata, avem un "feel good movie" numai bun de văzut în weekend şi de uitat luni.
Burlesque: Vis împlinit poate fi rezumat cam aşa: "Ali pleacă din Iowa la Los Angeles. Ali priveşte cu jind la scenă. Ali urcă pe scenă şi cântă. Ali are o idee". Nimic mai previzibil decât succesiunea de momente din acest muzical, dar ceva din interpretările lui Cher şi Aguilera, entuziasmul personajelor, umorul presărat pe ici pe colo şi fascinaţia "visului împlinit" fac cumva succesiunea de numere muzicale şi scene dramatice să coalizeze.
Poate că Cher arată şi-şi interpretează rolul ca o statuie, poate că nici Aguilera nu excelează la capitolul actorie (deşi uiţi asta când urcă pe scenă şi cântă), poate că jumătate din film arată ca un lung videoclip, poate că povestea de dragoste este un clişeu de la un capăt la celălalt, dar asta nu înseamnă deloc că Burlesque nu poate fi (şi este!) amuzant şi emoţionant.
Povestea lui Ali va funcţiona mai ales pentru cei care, printre zilele aglomerate de la serviciu, îşi rezervă câteva ore pe săptămână pentru a-şi realiza un vis cu totul diferit de carieră. Că este vorba de o mică grădină, tâmplărie sau o ocupaţie mai importantă decât un simplu hobby, Burlesque îi va ambiţiona să facă planuri şi eforturi pentru a se apropia de împlinirea acelui vis. Oricât de simplu, este unul dintre cele mai motivaţionale filme pe care le-ai văzut în ultima vreme la cinema.
Dintre cele două dive, este categoric că filmul o promovează pe Aguilera. Cher se mulţumeşte cu un rol mai mic şi doar două melodii, în timp ce Aguilera ţine în spate cam toate numerele de coregrafie şi cântă opt cântece.
Fără pretenţii, dar ridicat de vocea extraordinară a cântăreţei, Burlesque se recomandă totuşi ca cea mai interesantă premieră a săptămânii (nu că asta ar însemna mult când competitorii sunt Cum s-o dai să fie bine? şi copilărosul Ursul Yogi). Melodii inspirate, ceva coregrafie, un pic de romantism şi umor şi gata, avem un "feel good movie" numai bun de văzut în weekend şi de uitat luni.
Burlesque: Vis împlinit poate fi rezumat cam aşa: "Ali pleacă din Iowa la Los Angeles. Ali priveşte cu jind la scenă. Ali urcă pe scenă şi cântă. Ali are o idee". Nimic mai previzibil decât succesiunea de momente din acest muzical, dar ceva din interpretările lui Cher şi Aguilera, entuziasmul personajelor, umorul presărat pe ici pe colo şi fascinaţia "visului împlinit" fac cumva succesiunea de numere muzicale şi scene dramatice să coalizeze.
Poate că Cher arată şi-şi interpretează rolul ca o statuie, poate că nici Aguilera nu excelează la capitolul actorie (deşi uiţi asta când urcă pe scenă şi cântă), poate că jumătate din film arată ca un lung videoclip, poate că povestea de dragoste este un clişeu de la un capăt la celălalt, dar asta nu înseamnă deloc că Burlesque nu poate fi (şi este!) amuzant şi emoţionant.
Povestea lui Ali va funcţiona mai ales pentru cei care, printre zilele aglomerate de la serviciu, îşi rezervă câteva ore pe săptămână pentru a-şi realiza un vis cu totul diferit de carieră. Că este vorba de o mică grădină, tâmplărie sau o ocupaţie mai importantă decât un simplu hobby, Burlesque îi va ambiţiona să facă planuri şi eforturi pentru a se apropia de împlinirea acelui vis. Oricât de simplu, este unul dintre cele mai motivaţionale filme pe care le-ai văzut în ultima vreme la cinema.
Dintre cele două dive, este categoric că filmul o promovează pe Aguilera. Cher se mulţumeşte cu un rol mai mic şi doar două melodii, în timp ce Aguilera ţine în spate cam toate numerele de coregrafie şi cântă opt cântece.
