By the Sea (2015)

By the şea – unul dintre cele mai îndrăgite filme psihologice de către mine. Povestea celor doi este obscură, prin simplu fapt că motivul denotă disperarea celor doi de a devenii din nou un cuplu perfect. Drama prin care cuplul trece este bizară.
Faptul că Vanessa pierde din dragostea de mama speranţă, începe ulterior să-şi piardă încrederea în sine pentru viaţă. Ulterior cei doi: ea o cititoare înrăită, el un scriitor de elită, considera că viaţa lor poate redeveni un cumul de emoţii alegând să vină pe Malul Mării în Malta. Vor să devină din nou un cuplu normal. Ea plină de feminitate, gingăşie, timiditate, eroina într-un mod inexplicabil, îşi înscenează apatic toată această faţadă de femeie îndurerată, iar totul depinde de ea până la final, să-şi dea seama că de fapt durerea din care face parte, este un cumul emotiv, un cumul de frici şi obsesii create doar de mintea ei. Ea trebuie să înţeleagă că viaţa de fap testeza multe trăiri. Viaţa mult mai frumoasă devine trăind frumos însă experienţă dureroasă, trecând prin ea, găsind scăparea tot prin ea, devine un labirind din care mintea ei devine convulsivă. Apatia de fapt este un sens al vieţii, un cumul de sentimente şi frici prin care ţipa ulterior le trăieşte. Modul în care filmul este realizat, întâmplările prin care trec cei doi sunt relative reale în unele cupluri.
Victimizarea cu care Vanessa se confruntă este una de care mintea ei doar controlează corpul. Faptul că ea îşi impune că trăieşte o viaţă grea, iar el este un nimic şi nimeni, de fapt aruncă în bizaritatea poveştii foarte multe confuzii.
Metoda prin care el vrea să treacă de depresia ei, este domoală, singuratică şi tristă din vina apatiei pe care ambii o trăiesc de fapt. Ea petrece singură timpul , el petrece singur timpul, relaţia devine bizară totodată şi aerul dintre ei devine greu de respirat. Ea grijulie, el grijuliu, prea multă desfrânare între ei şi totuşi ajung să rămână împreună într-un moment de cumpănă al vieţii teribil. Totul devine rigid tocmai că ea devine rigidă din cauză că mintea şi corpul nu sunt în concordanţă.
Devin foarte fragili în iubirea lor, şi apoi totul se distruge, dar ea parcă încă crede că poate să devină din nou o ea bună, o ea sublimă, o ea netulburată de imaginea vieţii ei deplorabila, însă continua să meargă mai departe în a-şi da seama că iubirea până la urmă e psihologie, pierzi doar tu că vrei, nu câştigi decât dacă îţi impune mintea.

Daca nu ar fi fost actorii principali asa de cunoscuti, filmul ar fi fost un esec. E un film nonactiune, nu se intampla chiar nimic, urmarim drama unui cuplu plictisit, care nu stie ce vrea. Nu am reusit sa vad filmul pana la capat.

un film deosebit, a fost o placere sa-l urmaresc,măgandesc să fac o gaură în parchet.

Iar comentează imbecilii! Dacă viața ta se reduce la Antena, servici, păcănele, manele, telenovele, nu îți obosi neuronul să îți scrii părerea aici.

O casnicie invechita si plictisita, datorata lipsei totale ale activitatilor fundamentale, ce trebuie sa le aiba la baza acest statut. Banii si faima le-a macinat mariajul si viata celor doi. Ea o psihopata mironosita ajunsa la menopauza fara nicio implinire materna sau cariera; el un scriitor betiv, ratat. Un film anost cu muuulte cadre PREA statice. Angelicai nu prea le are cu scrisul si productia in cinematografie. Un esec de film...parerea mea

Acum ceva vreme am vazut filmul asta.Un scenariu bun la fel si personajele care joaca foarte bine.Imi place povestea si era mai palpitanta daca intre cele doua cupluri erau implicate mai mult si faceau mai multe chestii.Interesant e faptul ca regia e facuta de Angelina Jolie care este surpinzator de buna.Il recomand caci merita!

Filmul ne prezintă un cuplu după patru ani de căsnicie, relația lor e cu mult mai avansată de atât. S-ar putea să vină asta din anii petrecuți împreună înainte de căsătorie, fapt ce nu ni se dezvăluie.
Vanessa e femeia în toată amploarea ei, misterioasă, controversată, echivocă, perversă, feminină, sensibilă, dar și atât de crudă și periculoasă. E tot ce poate fi o femeie. Nu i se poate reproșa nimic, nu-i lipsește nimic din ceea ce ar trebui să conțină noțiunea de femeie rasată. Ea suferă așa cum suferă toate femeile, nu pentru că ar avea un anume motiv, ci doar pentru că e femeie. Suferă că nu poate naște copii, suferă că nu se înțelege pe sine, suferă pentru că înțelege că e perversă și că nu va putea fi niciodată bună, și crede că de asta nu merită nimic bun, suferă pentru că nu se simte înțeleasă de iubitul ei, dar și pentru că acesta o înțelege prea bine. Suferă când acesta o părăsește, dar mai abitir suferă când Roland e alături și îi cere explicații. Suferă când se simte bine, și suferă când se simte rău. Suferă când e admirată, și la fel de mult suferă când e dată uitării. Suferința e un fel al ei de a fi, și l-a însușit și îl trăiește cu multă pricepere, ca pe un rol ce i se potrivește perfect. A intrat atât de subtil în acest rol, încât nici măcar nu o poți acuza de mazochism. Deși imposibilă, e o forță de atracție peste putrerile oricui, cu atât mai mult peste puterile bărbatului ei. Ca simplu spectator, simțeam mereu că mi-e dor de ea, că vrei s-o vezi, s-o simți, s-o înțelegi, ai fi vrut să stai mereu în preajma ei, fiindcă are un fel absolut fascinant de a face totul, nu există nimic ce nu ai vrea să știi despre ea, felul cum privește, felul cum i se încovoie trupul, cum își pleacă privirea, cum citește, cum doarme, cum își spală dinții, cum privește marea, cum se încălzește sub razele soarelui, și cum se ferește de ele. Ai vreai să-i pipăi toate hainele, să-i admiri toate pălăriile, să-i citești toate cărțile, să hoinărești pe unde au călcat pașii ei, să privești toate peisajele admirate de ea, să guști toate mâncărurile care-i plac și să adulmeci parfumurile ei. E feminitatea întrucipată. O feminitate rafinată, subtilă, aproape imaterială, fiindcă știe să evite cu atâta abilitate zona poftei sexuale, a dorinței trupești, a posedării fizice. Este absolut uimitor acest fapt, că deși vrei să cunoști totul despre această femeie, ai da totul ca să fie a ta, nu ești obsedat fizic de ea, și chiar dacă ai poseda-o, tot atât de departe ai fi de ea, ca și dacă nu ai fi atins-o...
Nu mai puțin fascinant e Roland. Mi se pare a fi bărbatul perfect al Vanessei. E o sincronizare desăvârșită între trăsăturile lor antagonice. Ea – perversă, el – senin, ea – statică, el – activ, ea – cititoare, el – scriitor, ea bea cogniac, el – gin, ea nu părăsește aproape deloc camerea de hotel, el hoinărește zile întregi, el se luptă să recâștige armonia conjugală, ea a renunțat demult. Înțelegem că nu a fost mereu așa, că s-a ajuns oarecum la asta, și anume această sincronizare a costat mult de tot, atât de mult încât să le pună căsnicia în pericol.
El uimește prin perseverență, prin puterea de a sta alături de această femeie aproape imposibilă, pe care altul, masculul primar, ar fi părăsit-o demult, căutând împerecheri facile cu fătuci mai accesibile. Pe alocuri ai impresia că simulează beția, doar pentru a-și camufla obsesia pentru soția sa, obsesie de care depinde succesul lui de scriitor, dar și calitatea întregii lui existențe. E de acord să-și urmeze femeia până în pânzele albe, dar refuză să admită ceea ce îl desființează ca bărbat și anume asta îl face bărbat la superlativ.
Deși nu pare a fi un happy-end definitiv, finalul e pe cât de ambiguu, pe atât de frumos. Mistic și încântător ca întreaga poveste dintre ei, ca tot ce se poate întâmpla între un bărbat și o femeie.

Un film care s-a vrut pretentios, un subiect greu. E greu sa scoti mult din subiecte banale., fara sa supralicitezi. Filmul e cuminte.... peisaje superbe, o atmosfera calda, el un scriitor in criza, adica bea, ea usor depresiva. O criza din care ies amandoi cu ajutorul unei gauri in perete.Simplu, cuplul acela de nefericiti poate fi orice cuplu. De acord, cu toti avem probleme, se pare ca o solutie ar fi o gaura in perete ca sa-i poti spiona pe ceilalti. Ceva lipseste pentru a fi un film placut. Sunt filme bune dar care nu iti plac. Totusi aici lipseste ceva, poate chimia dintre actori. Am citit comentariile celorlalti, toate sunt reale, si in regula atunci e clar ca eu sunt in neregula. Sunt in contradictie...oricum la final nu pot recomanda filmul, iar de revazut, e prea mult...banalul vietii vazut banal.

Cred ca este cel mai slab film al ANgelinei Jolie si al lui Brad Pitt !O dezamagire totala,cu toate ca nu aveam mari asteptari,tinand cont si de alte pareri ! Oricum,poti remarca doar pe alocuri,peisajele superbe,in rest zero total !

Nu pot sa nu remarc cata lume superficiala isi da cu parerea despre acest film, catalogandu-l doar ca viata de cuplu plictisitoare sau peisaje frumoase...atat au reusit unii sa observe dintr-un film as zice extrem de bun si bine realizat .Ce sa mai zic,daca doar plictiseala de cuplu si peisaje e de inteles...e sublim.

Revenind la film, povestea este mult mai grava.Cuplul sosit pe o plaja din Malta ascunde multa durere si incearca prin aceasta vacanta la malul marii sa-si revina dintr-un puternic si tragic eveniment(e).Pierderea a doua sarcini in decurs de 2ani si de fapt ghinionul de a nu putea procrea o duce pe Angelina in pragul depresiei totale si a deznadejdii si la un pas de sinucidere cateodata.Brad este si el terminat psihic, nereusind sa mai asterne pe hartie gandurile care l-ar putea ajuta sa redevina scriitorul mare care a fost candva, cazand in patima bauturii pt a putea uita si trece mai usor peste comportamentul obscur si frivol al sotiei sale care este macinata de pierderea celor 2 sarcini la care se adauga si inaintarea in varsta, fapt care o macina deoarece fusese dansatoare iar de la varsta anume nu mai poti continua la un nivel prea inalt.

Astfel se contureaza o poveste tragicomica iar cei 2 fac eforturi disperate de a redeveni cuplul fericit de odinioara.Ii ajuta o gaura in peretele camerei de hotel unde stateau, gaura destul de mare incat sa poata spiona in voie si nestingheriti un cuplu tanar si proaspat casatorit si foarte activ sexual...Angelina are idei miselesti si nocive, dorind sa distruga fericirea acelor tineri doar de ciuda ca ea nu poate avea kinderi.Aproape reuseste insa finalul este extrem de sugestiv si reusit, ea recunoscand acest lucru.

Un film foarte bun si greu poate de inteles pt fanii Batman vs Superman...

Singurele doua faze, comice din tot filmu' , au fost cand ei se tot uitau pe gaura, cum se futeau vecinii si faza de la inceput, cand ea sa dat jos din masina, si a spus ca putea in jur, a peste, si normal ca daca ii mare, sunt si pesti. Sincer am crezut cand l-am vazut la cinema , ca vor surprinde cu un al doilea Mr and Mrs Smith, dupa zece ani, dar nu. Maica mea( o baba de 72 de ani), a zis ca ochelarii ce ii purta Angelina, existau in anii 1920, la fel cum calculatoarele existau in anu' 1900.

Cu greu am reusit sa -l vad pana la capat. Nu are absolut nimic care sa te atraga, mai ales daca nu iti plac Brad si Angelina. Nu cred ca cineva mai poate un face un film atat de prost in zilele noastre,

Un film trist cu oameni tristi si cenusii, plictisiti demult de viata de cuplu, obositi unul de celalalt care gasesc privitul pe gaura peretelui cel mai nou sport. Pacat de peisajele frumoase .

Nu e un film de actiune, poate de aceea unii il considera slab. Cu cadrele ocupate in majoritate de cuplul Bradgelina, filmul nu ofera spatiu de desfasurare decat emotiilor si sentimentelor care se ivesc treptat. Mie mi s-a parut chiar un pic claustrofobic, si chiar amuzant pe alocuri, mai ales in momentele de voyeurism ale celor doi, poate unele dintre putinele momente de intimitate pe care le impartaseste cuplul. Relatia celor doi e radiografiata si disecata cu o precizie de chirurg, Angelina e frumoasa, dar e mai mult un cadru in cadru, un tablou feeric, spre deosebire de sot, care arde ca vapaia langa ea, si incearca sa mentina nestinsa flacara unei iubiri poate apuse, poate care mocneste numai, intr-un cuplu in care dupa doar patru ani a intervenit monotonia, blazarea, frustrarile neimplinirilor de orice natura. Nu sunt nefericiti, ci doar intr-un impas adancit de peisajul frumos care pe unii (vezi cuplul tanar casatorit) ii indeamna la dragoste, la viata, insa pe ei ii face morocanosi, aproape uraciosi si ingrozitor de cinici, pentru ca au impresia ca pentru ei viata nu mai inseamna de mult floricele pe campii si tocmai de aceea, nu-i mai poate surprinde cu nimic neplacut. Au impresia ca au vazut totul. Si rad de inocenta tinerilor insuratei, in acelasi suflu cu care ii invidiaza pentru ca se iubesc frumos, senin, curat, fara fasoane, poate asa cum s-au iubit si ei la inceput. Un om frustrat nu suporta niciodata sa vada pe altcineva implinit, nu ? I-as reprosa filmului pretentiozitatea cautata si stilul mult prea afectat al Angelinei, mie mi-ar fi placut sa fie mai mult o scorpie vicioasa decat o figura de portelan sau o pictura abstracta.

Anost ca scenariu , anost ca regie, doar actorii ce au mai salvat filmul...

Tocmai acum m-am intors de la cinema.Este jalnic imi pare rau ca am dat banii pe bilet.Singurul lucru bun din filmul acesta sunt peisajele.

Un film foarte slab, in care singurele momente bune sunt date de peisajul in care se desfasoara actiunea=4 stelute. Dezamagire totala!

L-am vazut aseara la cinema, mi-a placut, este drama unui cuplu trecut de primii ani ai casniciei, cand problemele ii apasa si nu-si gasesc linistea.