Părerea criticului
Pe malul mării, al treilea lungmetraj de ficțiune regizat de Angelina Jolie, după Unbroken și In the Land of Blood and Honey, este povestea unui scriitor american, Roland (Brad Pitt), și a soției sale, Vanessa (Jolie Pitt), care ajung într-o stațiune pitorescă și liniștită din anii ’70, aflată la malul mării, într-un moment de criză a mariajului lor. Asemenea personajelor, care ajung la un moment dat să-și privească pe furiș vecinii de hotel, proaspăt căsătoriții Lea (Mélanie Laurent) și François (Melvil Poupaud), spectatorul e transformat fără voia lui într-un voyeur, care pătrunde în intimitatea cuplului Jolie Pitt. Angelina renunță la haine pentru acest film, prima dată după operația de mastectomie.
By the Sea m-a dus cu gândul la lumea cărților lui Hemingway...
Prin plasare - undeva pe o coastă pustie, cu câțiva turiști, un pescar și un cârciumar (raisonneur –ul filmului, jucat de Niels Arestrup) – By the Sea m-a dus cu gândul la lumea cărților lui Hemingway. Filmul este pictural, nu doar prin decoruri (e plasat într-un peisaj splendid: a fost filmat în Malta), cât mai ales prin „textura” imaginii. O alegere inspirată (pentru imagine și atmosferă) este că filmul nu e plasat în timpul contemporan, ci în anii ‘70.
De altfel, cu excepția cuplului de tineri căsătoriți, celelalte personaje sunt în vârstă: un cârciumar raisonneur, un cuplu aflat la senectute. Și scenografia transmite același mesaj: interioarele vetuste ale unui hotel de pe malul mării. Asta face ca unele cadre să fie clarobscur, profilate pe pereții întunecați ai camerei.
Vanessa (Angelina Jolie) pare un personaj straniu de absent din propriul corp. Un corp căutat asiduu de camera de filmat. Am observat că, suprinzător pentru atenția acordată în film corpului feminin, scenele în care imaginea persistă pe asta nu sunt subliniate de coloana sonoră, de parcă un corp de femeie nud (sau aproape) ar fi, ca să mă exprim în termeni plastici, o natură moartă. Personajul Angelinei Jolie este un corp privit ca o pictură, mai degrabă decât un obiect al dorinței. Am observat interesul camerei de filmat pentru planurile detaliu - detalii de fizionomie, formele corpului în parte și în special ochii: o privire inertă la Vanessa, și una jucăușă, plină de viață la Lea (Mélanie Laurent).
Deși se înțelege că cei doi protagoniști sunt într-un punct critic al relației - se dovedește o căsnicie consumată dincolo de punctul de unde ar mai putea fi salvată, nu dinamica emoțiilor contează, ci postura și forma corpului, gesturile, coregrafia. Dialogurile între cele două personaje principale nu au pondere – ci corpul Angelinei, tratat ca un peisaj, ca ceva lipsit de suflet.
Jolie dă puține replici unor veterani precum Niels Arestrup, și întregul scenariu pare scris pe 10 pagini. O intenție de construire a unui soi de „Joc din Ialta” (Brian Friel) se întrezărește la orizont, atunci când personajul lui Jolie se întreabă despre viața pescarului care pleacă în larg dimineața și revine. Dar nu-i mai „inventează” o poveste pornind de la ce vede, ca în „Jocul din Ialta”, fermecătoarea dramatizare a nuvelei „Doamna cu cățelul”, a lui Cehov.
Drama îi are ca protagoniști pe Brad Pitt și Angelina Jolie Pitt, alături de o distribuție internațională din care fac parte Mélanie Laurent, Melvil Poupaud, Niels Arestrup și Richard Bohringer. Alături de regizoarea Angelina Jolie Pitt se află o echipă condusă de directorul de imagine Christian Berger (The White Ribbon), care a folosit sistemul său propriu de filmare, Cine Reflect Lighting System, scenograful Jon Hutman (Unbroken), editoarea Patricia Rommel (The Lives of Others) și creatoarea de costume Ellen Mirojnick (Wall Street: Money Never Sleeps). Brad Pitt i se alătură în echipa de producție, iar Chris Brigham (Inception), Holly Goline-Sadowski (Unbroken) și Michael Vieira (Unbroken) sunt producători executivi.
By the Sea m-a dus cu gândul la lumea cărților lui Hemingway...
Prin plasare - undeva pe o coastă pustie, cu câțiva turiști, un pescar și un cârciumar (raisonneur –ul filmului, jucat de Niels Arestrup) – By the Sea m-a dus cu gândul la lumea cărților lui Hemingway. Filmul este pictural, nu doar prin decoruri (e plasat într-un peisaj splendid: a fost filmat în Malta), cât mai ales prin „textura” imaginii. O alegere inspirată (pentru imagine și atmosferă) este că filmul nu e plasat în timpul contemporan, ci în anii ‘70.
De altfel, cu excepția cuplului de tineri căsătoriți, celelalte personaje sunt în vârstă: un cârciumar raisonneur, un cuplu aflat la senectute. Și scenografia transmite același mesaj: interioarele vetuste ale unui hotel de pe malul mării. Asta face ca unele cadre să fie clarobscur, profilate pe pereții întunecați ai camerei.
Vanessa (Angelina Jolie) pare un personaj straniu de absent din propriul corp. Un corp căutat asiduu de camera de filmat. Am observat că, suprinzător pentru atenția acordată în film corpului feminin, scenele în care imaginea persistă pe asta nu sunt subliniate de coloana sonoră, de parcă un corp de femeie nud (sau aproape) ar fi, ca să mă exprim în termeni plastici, o natură moartă. Personajul Angelinei Jolie este un corp privit ca o pictură, mai degrabă decât un obiect al dorinței. Am observat interesul camerei de filmat pentru planurile detaliu - detalii de fizionomie, formele corpului în parte și în special ochii: o privire inertă la Vanessa, și una jucăușă, plină de viață la Lea (Mélanie Laurent).
Deși se înțelege că cei doi protagoniști sunt într-un punct critic al relației - se dovedește o căsnicie consumată dincolo de punctul de unde ar mai putea fi salvată, nu dinamica emoțiilor contează, ci postura și forma corpului, gesturile, coregrafia. Dialogurile între cele două personaje principale nu au pondere – ci corpul Angelinei, tratat ca un peisaj, ca ceva lipsit de suflet.
Jolie dă puține replici unor veterani precum Niels Arestrup, și întregul scenariu pare scris pe 10 pagini. O intenție de construire a unui soi de „Joc din Ialta” (Brian Friel) se întrezărește la orizont, atunci când personajul lui Jolie se întreabă despre viața pescarului care pleacă în larg dimineața și revine. Dar nu-i mai „inventează” o poveste pornind de la ce vede, ca în „Jocul din Ialta”, fermecătoarea dramatizare a nuvelei „Doamna cu cățelul”, a lui Cehov.
Drama îi are ca protagoniști pe Brad Pitt și Angelina Jolie Pitt, alături de o distribuție internațională din care fac parte Mélanie Laurent, Melvil Poupaud, Niels Arestrup și Richard Bohringer. Alături de regizoarea Angelina Jolie Pitt se află o echipă condusă de directorul de imagine Christian Berger (The White Ribbon), care a folosit sistemul său propriu de filmare, Cine Reflect Lighting System, scenograful Jon Hutman (Unbroken), editoarea Patricia Rommel (The Lives of Others) și creatoarea de costume Ellen Mirojnick (Wall Street: Money Never Sleeps). Brad Pitt i se alătură în echipa de producție, iar Chris Brigham (Inception), Holly Goline-Sadowski (Unbroken) și Michael Vieira (Unbroken) sunt producători executivi.
