Café noir (2009)

Pornind de la Goethe și Dostoievski, Jung Sung-il regizează un diptic cu destul de multe referințe cinematice (gândește-te la Quatre nuits d'un rêveur a lui Bresson, de exemplu), dar surprinzător de puțin pedant. Lungimea filmului, stilul auster și scenele care nu avansează narațiunea sunt elementele care trădează natura „indie”, „art-house” a filmului. Însă, deși nu pare să fie foarte bine conturată (sigur și din cauza subtitrărilor), povestea te prinde... un film lent, dezolant și plin de speranță în mod simultan, foarte inteligent. Recomand de asemenea „Syndromes and a Century” a lui Apichatpong Weerasethakul...