Café noir (2009)

Merg și merg pe străzile din Seoul. Clădirile dărâmate. Ridicate din nou. Simulacre de "restaurare". Istorie falsă. Modernitate falsă. Gesturi politice executate în fața lor, ca într-un teatru viu. Sezonul politicii aici e iarna. A trebuit să fac acest film într-o iarnă rece. Vîntul bate din dreapta. Poliția împotriva manifestărilor se înșiră în stradă. Trecătorii sunt interogați la întîmplare. Proteste ce seamănă cu sinuciderile. Unii au fost arși de vii în demonstrații. Fostul președinte s-a sinucis. Am vrut să surprind acel Seoul, legat, cu căluș la gură. Oare Jean-Luc Godard a spus "fă-ți cinema-ul politic în loc să faci un film politic"? Eu, cu camera, echipa și actorii, am rătăcit prin Seoul. "Timpul mort" al filmului este timpul Coreei, timpul din care se naște disperarea noastră. Goethe, Frankfurt 1774. Dostoievski, Sankt Petersburg 1848. Seoul, 2009. Timpuri moarte. Gata cu moartea. (Jung Sung-il)