Părerea criticului
Pe Jennifer Aniston am cunoscut-o în anii '90, când serialul Friends se bucura de un succes gigantic în lume. Multă vreme actriţa s-a încăpăţânat să fie Rachel în mai toate filmele în care a jucat, dar iată că în Cake oferă o binevenită schimbare de direcţie: Aniston este Claire, o femeie care suferă de durere cronică după un accident şi care se chinuie să-şi reinventeze viaţa. Pe lângă o nominalizare la controversatele Globuri de Aur, actriţa a primit o mai onorantă nominalizare la premiile Asociaţiei Actorilor de la Hollywood.
Claire, eroina, a suferit unul dintre acele accidente care poate nu te ucid, dar îţi fură viaţa. Suferind de durere cronică în urma operaţiilor care au încercat să-i repare trupul, Claire este dependentă de analgezice. "Vrei să sedezi un orăşel?", o întreabă farmacistul mexican la care ajunge atunci când doctorii americani refuză să îi mai prescrie medicamente suficient de puternice.
Claire se deplasează cu mişcări robotice, care îi solicită mai puţin trupul distrus, şi compensează durerea din interior cu un cinism extraordinar: adevărată scorpie, nu ezită niciodată să le arunce în faţă celor din jur adevărul despre ei înşişi şi despre viaţă. Nu doar că nu ezită, ci o face cu satisfacţie. Pentru Claire lucrurile încep să se schimbe când Nina (Anna Kendrick), una din colegele de la grupul de consiliere pentru suferinzii de dureri cronice, se sinucide aruncându-se de pe o autostradă suspendată. Claire cochetează cu ideea sinuciderii, dar se întreabă şi dacă problema ei nu are şi o altă rezolvare.
Jennifer Aniston oferă într-adevăr o interpretare de excepţie în acest film care poate părea sumbru la o simplă descriere, dar care, datorită sarcasmelor eroinei şi a viziunii ei lipsite de menajamente despre viaţă, are surprinzător de multe momente amuzante. Claire aminteşte de una din vorbele preferate ale germanilor "The Americans are too nice to be honest and the Germans are too honest to be nice" (Americanii sunt prea amabili ca să fie sinceri, iar nemţii sunt prea sinceri ca să fie amabili). Claire are o francheţe germană, crudă, tăioasă şi, pentru spectatori, surprinzător de amuzantă.
Scenariul lui Patrick Tobin îşi oferă suficient timp pentru a descrie protagonista, dar şi ca să-i permită să evolueze. Regizorul Daniel Barnz o înconjoară pe Aniston, nestemata distribuţiei, cu mici pietre preţioase care o pun în valoare: Adriana Barraza este Silvana, menajera lui Claire, care o transportă peste tot având grijă să aleagă itinerariile cu cele mai puţine gropi şi intersecţii. Anna Kendrick este Nina, sinucigaşa, care o "vizitează" pe Claire în halucinaţiile provocate de medicamente, provocând-o şi demontându-i părerile despre viaţă şi moarte.
Sam Worthington este Roy, soţul Ninei, pe care Claire îl vizitează încercând să înţeleagă efectul morţii unui sinucigaş asupra celor din jur. Mamie Gummer este Bonnie, terapeuta lui Claire, care o ajută să-şi recupereze mobilitatea suportându-i în acelaşi timp şuvoiul de înjurături. Felicity Huffman este Annette, psihoterapeuta de la grupul de ajutor care are parte de unele dintre cele mai acide replici ale protagonistei.
Chiar dacă suferă de schimbări de ton şi de un itinerariu destul de previzibil al eroinei, Cake merită văzut atât pentru actori, cât şi pentru abordarea sensibilă a problemei. "Cândva am fost o mamă bună", spune la un moment dat Claire, într-o replică ce descrie perfect cum o secundă de neatenţie îţi poate distruge întreaga viaţă. Pentru cei care nu au suferit niciodată de durere cronică, Claire poate fi o scorpie, dar Aniston aduce sensibilitate, realism şi carismă într-un rol dificil. Şi chiar nu-ţi poţi imagina pe altcineva interpretând-o pe adeseori insuportabile Claire, ceea ce spune foarte multe despre fericit de nefericita schmimbare de direcţie din cariera actriţei.
Claire, eroina, a suferit unul dintre acele accidente care poate nu te ucid, dar îţi fură viaţa. Suferind de durere cronică în urma operaţiilor care au încercat să-i repare trupul, Claire este dependentă de analgezice. "Vrei să sedezi un orăşel?", o întreabă farmacistul mexican la care ajunge atunci când doctorii americani refuză să îi mai prescrie medicamente suficient de puternice.
Claire se deplasează cu mişcări robotice, care îi solicită mai puţin trupul distrus, şi compensează durerea din interior cu un cinism extraordinar: adevărată scorpie, nu ezită niciodată să le arunce în faţă celor din jur adevărul despre ei înşişi şi despre viaţă. Nu doar că nu ezită, ci o face cu satisfacţie. Pentru Claire lucrurile încep să se schimbe când Nina (Anna Kendrick), una din colegele de la grupul de consiliere pentru suferinzii de dureri cronice, se sinucide aruncându-se de pe o autostradă suspendată. Claire cochetează cu ideea sinuciderii, dar se întreabă şi dacă problema ei nu are şi o altă rezolvare.
Jennifer Aniston oferă într-adevăr o interpretare de excepţie în acest film care poate părea sumbru la o simplă descriere, dar care, datorită sarcasmelor eroinei şi a viziunii ei lipsite de menajamente despre viaţă, are surprinzător de multe momente amuzante. Claire aminteşte de una din vorbele preferate ale germanilor "The Americans are too nice to be honest and the Germans are too honest to be nice" (Americanii sunt prea amabili ca să fie sinceri, iar nemţii sunt prea sinceri ca să fie amabili). Claire are o francheţe germană, crudă, tăioasă şi, pentru spectatori, surprinzător de amuzantă.
Scenariul lui Patrick Tobin îşi oferă suficient timp pentru a descrie protagonista, dar şi ca să-i permită să evolueze. Regizorul Daniel Barnz o înconjoară pe Aniston, nestemata distribuţiei, cu mici pietre preţioase care o pun în valoare: Adriana Barraza este Silvana, menajera lui Claire, care o transportă peste tot având grijă să aleagă itinerariile cu cele mai puţine gropi şi intersecţii. Anna Kendrick este Nina, sinucigaşa, care o "vizitează" pe Claire în halucinaţiile provocate de medicamente, provocând-o şi demontându-i părerile despre viaţă şi moarte.
Sam Worthington este Roy, soţul Ninei, pe care Claire îl vizitează încercând să înţeleagă efectul morţii unui sinucigaş asupra celor din jur. Mamie Gummer este Bonnie, terapeuta lui Claire, care o ajută să-şi recupereze mobilitatea suportându-i în acelaşi timp şuvoiul de înjurături. Felicity Huffman este Annette, psihoterapeuta de la grupul de ajutor care are parte de unele dintre cele mai acide replici ale protagonistei.
Chiar dacă suferă de schimbări de ton şi de un itinerariu destul de previzibil al eroinei, Cake merită văzut atât pentru actori, cât şi pentru abordarea sensibilă a problemei. "Cândva am fost o mamă bună", spune la un moment dat Claire, într-o replică ce descrie perfect cum o secundă de neatenţie îţi poate distruge întreaga viaţă. Pentru cei care nu au suferit niciodată de durere cronică, Claire poate fi o scorpie, dar Aniston aduce sensibilitate, realism şi carismă într-un rol dificil. Şi chiar nu-ţi poţi imagina pe altcineva interpretând-o pe adeseori insuportabile Claire, ceea ce spune foarte multe despre fericit de nefericita schmimbare de direcţie din cariera actriţei.
