Calendar Girls (2003)

UNELE DOAMNE AR FACE ORICE PENTRU O CAUZĂ DREAPTĂ.

Pe scurt: un Full Monty feminin cu mai multă epidermă la vedere, în care eroinele au între 50 și 70 de ani și modele reale. Venerabilele doamne care au pozat goale pentru o parodie a calendarului Pirelli există bine mersi și-n realitate, iar decizia lor a făcut senzație în mass-media mondială în urmă cu patru ani.

Pe larg: Ultima oară când am văzut un film de Nigel Cole, respectabila Brenda Blethyn cultiva marijuana și intra pe piața traficanților de droguri (Saving Grace). În acest Calendar Girls, un grup de bătrâne doamne, membre ale Women’s Institute, își leapădă de tot hainele și pozează pentru un calendar din a cărui vânzare să strângă bani pentru spitalul în care soțul uneia dintre ele este tratat de leucemie. Inițiativa lor kamikaze le face cunoscute și peste ocean, iar epilogul se scrie la Hollywood - prilej numai bun pentru câteva considerente despre presiunea celebrității asupra acestor femei devenite senzații peste noapte. Plutonul e condus de tandemul Helen Mirren - Julie Walters, între care există o alchimie perfectă, iar comedia funcționează impecabil în acele momente în care femeile încearcă să se convingă una pe alta să pozeze sau atunci când combină zeflemeaua soților lor, jena fiilor lor sau groaza directorului institutului. Pentru ca o eventuală trilogie a Doamnelor temerare să fie completă, ar urma logic o comedie despre două prostituate la vârsta senectuții, jucate de Judi Dench și Maggie Smith.

Pe lângă: În Anglia, încasările din vânzări au fost de 600.000 de lire sterline, iar în SUA, calendarul s-a vândut mai bine decât cel al lui Britney Spears. În 2004 va fi editată o nouă ediție, având ca “postere” șase dintre doamnele originale plus actrițele care le-au interpretat în film.