Call Me by Your Name (2017)

Într-adevăr, este un film bun, reușit atât ca idee și punerea lui în practică. Despre descoperirea de sine și avantajul de a simți ceea ce nu ai simțit vreodată și ai vrut să vezi cum e. Totul se desfășoară într-un cadru natural, modest iar personajele au o prestație care îți întărește convingerea că niciodată nu e greșit să vrei să simți ceva oricât de puțin sau mult ar dura. Deși nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în film, recomand pentru modul său de pus în aplicare, totul desfășurându-se natural.

Câtă homofobie în secțiunea asta de comentarii! E un film reușit. Știați clar despre ce va fi, de ce v-ați uitat, dacă nu agreați așa ceva? :D

Toata stima domnule Serban Ionescu. Acceptarea homosexualitatii in societate duce la disparitia neamului intr-un final.

Am găsit acest film pe tik-tok și am zis sa ma uit.. are unele părți atat de plictisitoare și fără sens. And what the hell vârsta dintre personaje nu e puțin cam mare? Iubesc filmele lgbt, gay.. dar filmul asta este destul de plictisitor și replici fără sens. S-au combinat 3 limbi in același film și a trebuit sa îmi i-au subtitrat pentru acest film, ma așteptam la altceva având in vedere numărul de comentari pozitive.

Call Me by Your Name (2017)

– “Jocul de-a vacanta”, varianta ‘vesela’ de matze-fine, nordul Italiei
– harfe de pretziosi
– are niste ruperi de ritm enervante pe alocuri, la nivel de beat
– multi-lingv
– partea de gelozie-ignorare e hilara
– misto cadrele cu/din natura
– misto aia cu tinul de maini (interzis). classico, da’ punctat.
– ha, scena cu piersica
– mergea pe coloana sonora niste Hercules & Love Affair
– totusi… nu e diferenta de varsta prea mare? :)
– toata lumea cu tigarea in gura. niste decadenti, domne
– nice speachul tatalui despre inima & trup, spre final

Nu m-a prins. Parca in loc sa fie despre oameni, a tinut sa demonstreze niste chestii, calofilice despre frumos & jiet.

Filmul acesta merită toate premiile posibile! Acest film mi-a dat acel vibe din anii 1983..foarte bine regizat!Actorii au avut roluri destul de grele, dar le-au interpretat perfect!M-am îndrăgostit de acest filn și de actori, m-ai ales de Thimothèe Chalamet și Armie Hammer!După propria mea părere eu spun că acest film nu promovează pornografia sau homosexualitatea, ci arta de a te îndragosti!Ador acest film..îl recomand să îl vizionați!Am revizionat acest film și acum 2 zile și mi s-a părut din ce în ce mai bun!Am auzit că va fi și un sequel la film numit "Find me" , de abia îl aștept!

Foarte bun filmul! Filmul nu promoveaza in niciun caz homosexualitatea, prezinta iubirea pasionala , de o vara intre 2 barbati care nu se pot uita ulterior dar stiu ca timpul trait atunci nu le permitea sa fie liberi in a iubi ce simt, temandu se de societate! Iubirea imposibila, gustata doar!

Desi filmul prezita povestea cuplului gay, am facut abstractie de acest lucru si am privit dincolo de acest aspect.Mi-a placut mult cum a fost realizat, am simtit prin toti porii atmosfera de vara torida sub soarele Italiei.Am rememorat amintirile din copilarie petrecute in satul bunicilor, plimbarile lungi in natura, dupa-amiezile linistite in care savuram cate-o carte.Nu vreau sa filozofez pe tema iubirii dincolo de limite, nu emit judecati, pur si simplu m-am bucurat de peisaje, dialoguri, arhitectura.

E prea bun filmul asta. Magnific. Capodopera. Dar trebuie sa ai mintea deschisa ca sa-l poti intelege. Marcant film. In sensul cel mai bun.

Unu dintre cele mai bune filme din 2017, actori au jucat destul de bine plus că cei doi au avut roluri grele.
Pentru cei care nu au văzut filmul ar trebui să ignorați comentariile negative ale unor javre. Filmul merita vizionat măcar odată recomand.
Nota 10 pentru actori , 9 pentru film .

Un film care promoveaza homosexualitatea!
Ar trebui interzis!

Poate schimba parerea despre iubire .. despre iertare . A parintilor , a Lui Dumnezeu ? O realitate ce vine din facerea lumii , valabila atat la oameni , cat si la animale . Ca mama , ti ai accepta copilul? Un film care incita la meditatii profunde despre viata si iubire!

Sunt curioasă câți din cei care au văzut acest film vor dori să îl revadă în această viață! Cred că niciunul! Atunci se vede valoarea unui film - când îți doreşti cu ardoare să-l mai vezi măcar o dată.
Ori filmul ăsta e lipsit de orice valoare, cum spuneam...E chiar un film prost. Şi plictisitor pe deasupra! Făcut la comanda unora care vor cu orice preț legalizarea homosexualilor şi instalarea decadenței...Nu merita să-mi pierd timpul cu aşa ceva!

Ceva între o porcărie provocatoare și una lipsită de sens. Dacă personajele ar fi fost un băiat și o fată, ar mai fi primit atâtea aprecieri filmul din partea criticilor? Deși se vrea un film se artă, vezi doamne Oliver este student eminent iar tatăl lui Elio profesor, dialogurile sunt minimaliste și lipsite de profunzime filozofică, așa cum te-ai fi așteptat. Păcat de interpretarea actorilor, forte buna dar irosită intr-un astfel de scenariu penibil, și nu doar pentru că LGBT.

singurul moment romantic pe care l-am vazut in aceasta opera cinematigrafica a fost cand si-a bagat ala puta in piersica sa aiba gust bun pt pedofilul ala. nu imi sta in fire sa critic filmele, dar asta mi s-a parut foarte prost.

Ma asteptat mai mult de la film in urma parerilor despre el, dar m-a dezamagit putin. Amestecul dintre cele trei limbi este greu de urmarit, iar pentru o buna bucata de timp nu prea avem actiune.

E vorba de dragoste pură. Nu contează cum ești , e vorba de dragoste pură.O iubire rară, de care puțini avem parte!

Mi-a placut extrem de mult atmosfera intregului film, te transpune intr-o poveste superba de dragoste. Nici ca putea fi mai bine cu Italia ca localizare, se potriveste perfect actiunii. Este un film care mi-a placut in totalitate. Si ca poveste si ca joc actoricesc si ca locatie, atmosfera, coloana sonora. Un film de altfel usurel, dar extrem de placut de vizualizat.

Un film cu un subiect sensibil, dar dacă îl vezi până la capăt, cel puțin te pune pe gânduri.

din ce vad pe aici, multi au interpretat filmul gresit. oliver nu este cel care il "transforma" pe elio. elio este cel care initiaza totul, oliver fiind temator la inceput. acest lucru mi-a fost confirmat si de carte, pe care am citit-o. in rest, incepe putin greoi, dar dupa devine chiar interesant si spune o poveste buna. totusi, de abia dupa ce am citit si cartea mi s-au clarificat anumite secvente din film si mi-am mai schimbat opinia.

Filmul nu s-a remarcat cu nimic, Jocul actorilor este plat si neconvingator. Povestirea este trenanta, fara ca macar sa-ti dea sentimentul ca la un moment dat se va intampla ceva. Cadre lungi si plicticoase, replici neconvingatoare si parca fara rost. Chiar si peisajele din film mi se par mediocre. Din toata fabuloasa Italie, chiar nu au gasit niste locuri spectaculoase? In mod neverosimil, satele si chiar orasul Bergamo sunt pustii in toate cadrele.
Povestea de dragoste nu transcende ecranul...pentru mine cel putin. Mi se pare doar o experienta a unui adolescent nehotarat in privinta optiunilor sale sexuale; nehotarare care este exploatata de catre un adult.
Atractia sexuala nu este redata convingator sau este redata stangaci. Scena cu fructul, in care Oliver vrea sa muste din piersica in care ejaculase Elio mi se pare cel mult scarboasa, fara sa-mi sugereze vreo atractie sexuala de nestavilit intre cei doi.

Am facut comparatie cu Brokeback Mountain, film care mie mi-a placut extrem de mult. Acolo chiar am trait si inteles emotia povestii de dragoste intre cei 2 barbati; dialogurile au fost exceptionale, jocul non-verbal al actorilor a fost genial, iar cadrele cu peisaje au fost fabuloase.
Pe mine nu m-a convins acest film si consider ca toate nominalizarile si premiile obtinute sunt nemeritate si fac parte din "politically corectness"-ul american atat de la moda acum, de a promova categoriile minoritare: oameni de culoare, gay etc.

S-au spus multe. Voi mai zice doar urmatoarele: cati dintre voi ati facut analogia peisajului idilic cu "Paradisul pierdut" ?; cati dintre voi ati asociat piersica cu marul/rodia, adica fructul interzis, adica sexualitatea ?

Punctul forte al acestui film, desi multi nu vor recunoaste, sau nu vor sa recunoasca, este acela ca povestea lor de dragoste transcende sexul masculin, ori feminin, adica, din punctul meu de vedere, povestea lor de dragoste se poate mula perfect pe o poveste de dragoste heterosexuala sau povestea de dragoste a doua femei.
Ceea ce reprosez este alegerea lui AH. Nu se putea gasi alt candidat pentru portretizarea americanului tipic? Trebuia sa fie Ken al lui Barbie?...
Iar discursul din final al parintelui a fost, nu pentru publicul tanar, ci pentru toti parintii acestei planete, pentru a face apel la ratiunea parinteasca si a-i face sa-si dea seama ca exista parinti care impun cu forta, si parinti care INDRUMA! (parinti-prieteni, parinti-mentori) Acestia din urma sunt putini...
In plus, amintesc tuturor, voi toti ce va intrebati daca-i pedofilie ori nu, va invit sa cautati in memorie si sa va ganditi daca fiul a fost virgin cand s-a iubit cu studentul american. Daca nu stiti, atunci va intreb: Ce a facut cu Marzia ?

In concluzie, desi am facut pasi mari cu Moonlight si cu cele peste 3000 de pelicule ce trateaza tema homosexualitatii in cei peste 100 de ani de existenta a celei de-a saptea arte, acesta nu-mi satisface papilele cinefile. Mai avem pana la urmatorul nivel.
Sa asteptam, deci!...

Un film bine făcut despre un subiect de nișă, delicat. Scenariul lui James Ivory a meritat Oscar-ul (n-am citit cartea însă). Nu pot să nu mă întreb cum ar fi ieșit filmul dacă James Ivory l-ar fi și regizat (la urma urmei, Ivory este în primul rînd regizor).
Cît despre comentariile predominant negative și extrem de rudimentare intelectual exprimate aici, nu pot să nu mă întreb: cine v-a obligat să mergeți la un film a cărei temă nu vă interesează sau, mai rău, despre care aveți deja o opinie deja formată și opusă oricărui dialog?

Una din marile dezamagiri din filmele nominalizate la oscar anul acesta,bine majoritatea sunt mediocre din cele pe care le am vazut,cum sa apreciezi atat de mult un film,in care in afara de cateva peisaje,jocul bun al celor 2 actori,mai nimic nu e de apreciat,mi a provocat o mare repulsie si scarba ! Nu am nimic cu homosexualii,dar nu accept sa fie promovati in filme tot mai des,pe strada,sa ceara drepturi,sa stea in banca lor acolo unde sunt ! Nici nu se compara cu un alt film cu gay-milk 2008 ,unde Sean Peann chiar a fost remarcabil,si filmul bunicel fata de acesta !

Am vazut filmul si am citit si comentariile voastre, remarcand parerile lui Tudor Cristian la care am ras copios, dar si a le lui Woodstar care mi-au placut foarte mult, chiar au talent amandoi.
Filmul imparte oamenii in 2 tabere: cei care iubesc filmul si cei care il urasc. Desigur ca barbatii au fost contra filmelor cu gay, cum nici femeilor nu le plac filmele cu lesbiene.
Am vrut sa-i acord o nota filmului, dar invataturile crestine si moralitatea sunt in neconcordanta cu numarul de stelute pe care i le-as fi atribuit.
Constat la finalul filmului ca nu sunt 2 gay ci 3!!! Acum are sens intelegerea nemarginita a tatalui pentru fiul sau, caruia ii spune ca il invidiaza, ca si el a fost foarte aproape de ceea ce a avut Elio, insa i-a lipsit curajul, l-a tras ceva inapoi (constiinta)...

Un film greu de digerat si poate, pentru unii, greu de urmarit in anumite momente.
Exuberanta trairilor tuturor personajelor, insa cu precadere ale tanarului Elio, naivitatea deschiderii sexualitatii acestuia, toate temerile, trairile lui, te izbesc cu mare putere.
Am reusit sa nu judec filmul, sa nu-l cataloghez ca fiind o propaganda, desi conditionarea mea sociala m-a facut sa am sentimente amestecate la imaginile cu cei doi barbati.
Nu e un film pentru mase, dar e pentru cei ce vor sa-si deschida mintea si pentru cei ce vor sa scape de prejudecati. A fi sau nu gay nu este o decizie ci este o constientizare, o acceptare a definirii tale ca individ. Ai nevoie de liniste, de libertate pentru a te intelege tu pe tine insuti, pentru a accepta trairile si sentimentele care te compun ca persoana umana.

Inainte de orice, acest film este despre viata in forma pura, despre libertatea de decizie si de autodeterminare, despre climatul familial, despre intelegere si acceptare, iertare si iubire. Nu e un film usor de urmarit, insa caldura filmului este induiosatoare, aerul vintage ce emana din imaginea filmului inabusindu-te cu delicatese vizuale, iti elibereaza imaginatia, simtindu-te bucuros de un film bun. Vei trece peste prejudecati, peste sentimentele amestecate de dezgust si inchistare.

Punctul culminant al filmului este chiar sfarsitul: cum se plimba musca pe camasa, cand pe fereastra ninge!

Un film care idealizeaza atractiile homosexuale. Ruptura de realitate e fantastica. Stim din studii si din manifestarile publice ale homosexualilor ca relatiile lor sunt despre SEX, nu despre romantism si iubire. Cumva filmul incearca sa ii spuna spectatorului ca acolo ar fi iubire, insa in cel mai bun caz vedem caderi sufletesti si goluri interioare deturnate catre relatii nenaturale. Cam prea cusyt cu ata alba.

Un film care nu ar trebui sa ruleze in cinematografele noastre! Un film despre un poponar matur care seduce un copil!

Prima oară l-am văzut pe net, crezând că nu va fi lansat și aici. A doua oară l-am vazut zilele trecute, la cinema.

Am impresia că devine tot mai bun, indiferent de câte ori l-aș viziona. Te lasă speechless.
Un film despre prima iubire, una copleșitoare, arzătoare, însă la fel de zdrobitoare și dureroasă. Guadagnino optează pentru o variantă mai ”slow paced” în filmul acesta, ceea ce intensifică totul, transmițând într-un mod aproape perfect fiecare emoție.
Te face să simți până și briza mediteraneană, căldura copleșitoare, sau chiar gustul sucului de caise.
Mi-a plăcut enorm detalile, precum prezența muștelor aproape în fiecare cadru, care (bănuiesc) simbolizează efemeritatea iubirii celor doi, simetria dintre statuia scorojită găsită pe fundul lacului, care stătea în aceeași poziție cu mâna la cap, precum Elio în mașină (întoarcerea de la gară), sau cascada care reflecta explozia iubirii celor doi, un fel de ”peak” al relației.
Un alt lucru care m-a impresionat, și pe care l-am aflat ulterior, este faptul că Luca și DP-ul său au optat pentru folosirea unei singure camere, ceea ce explică acel ”flow” permanent al filmului, cât și motivul pentru care te simți atât de prezent și atât de implicat în tot ce se întâmplă.
Call Me by Your Name este cu siguranță unul dintre cele mai bune filme ale anului. Păcat însă că publicul român, unul foarte homofob și închis la minte, nu poate aprecia frumusețea unui astfel de film, care nu e despre ”bărbați gay” și care nu intenționează să ne ”strice copiii”, ci unul despre iubire pură, despre memorie, despre durerea acelei memorii.

P.S: Spre surprinderea mea, în timpul vizionării la cinema nu am auzit niciun comentariu tâmpit, publicul fiind chiar foarte okay, ceea ce mi-a dat puțină speranță.

apa calda la sfarsit de saptamana :)))) (asa mi povesteau parintii) E ceva mai mult aici, media, filme, carti (inclusiv pentru preadolescenti)....in ultimii anii, societatea si informatia media (inclusiv film) e o tacuta acceptare si invitatie catre tot ce in mod normal am numi "anomalie" a naturii umane. E doar o parere nu o judecata.

Eu nu sunt un iubitor de filme de dragoste...si nici nu voi fi, insa vazand comentariile din extreme diferite, am avut curiozitatea intr-un final sa studiez filmul mai intai de toate...stiti voi: actorii, regizorul, modul in care a fost realizat etc. Asadar filmul a fost turnat in Italia, iar actiunea lui se desfasoara undeva prin anii 80 intr-o localitate din nordul tarii, in Crema, loc in care actorii din rolurile principale, Timothee Chalamet(Elio) si Armie Hammer(Oliver) au petrecut o vara pe meleagurile italiene, traind farmecul localitatii, facand aceleasi activitati zi de zi(ma rog ..aproape aceleasi activitati) si luand cursuri de pian, chitara si italiana. Fiind atras de aerul vintage din filme, acesta a fost ca un bonus bine venit din partea regizorului Luca Guadagnino, care reuseste prin excelenta sa jongleze cu tot ceea ce inseamna "aer italian" invechit, cu toate piesajele bine alese, cu toate replicile si sentimentele si cu atmosfera excelenta de-a lungul productiei.

Lucrul care de fapt a iesit in evident si care m-a impins practic sa vad filmul a fost faptul ca niciunul dintre actori nu este homosexual. Mai mult de atat, Armie Hammer este casatorit si are deja doi copii, iar Timothee Chalamet a avut mai multe relatii inainte cu diferite fete, inclusiv cu fiica Madonnei. Da...un "film cu gay", dar cu actori straight.

Nu voi intra in detalii despre actiunea filmului, nici despre povestea de dragoste dintre cele doua personaje, ma voi rezuma strict la ceea ce eu am vazut in acest film. Desi, poate comentariul meu va fi diferit fata de cele anterioare, eu tind sa cred ca nu relatia dintre cei doi reprezinta de fapt frumusetea filmului..pentru ca filmul este intre-adevar foarte frumos. Este prin excelenta o lectie de viata, un indemn catre iubire si fericire, dar nu numai, un indemn catre curajul pe care trebuie sa-l avem fata de necunoscut. "Atunci cand nu te astepti, natura are moduri viclene de-a ne gasi punctele slabe"...asta e de fapt ceea ce baga groaza in noi. Suntem incapabili sa ne exprimam in fata dorintelor noastre si tindem sa credem ca ceea ce simtim e doar ceva de moment si ca va trece si totul va fi "normal"....cand de fapt "rupem bucati" din noi cu scopul de a fericiti. Poate uneori noi simtim lucruri pe care niciodata nu am fi vrut sa le simtim..si fara sa constientizam sau cu buna crezare, ne scurgem de energie incercand sa indepartam ceea ce ne face fericiti si ramanem in final niste ramasite care nu au ce sa ofere nimic in schimb. Poate fi un film despre curaj care indruma catre “incercare” unde chair daca rezultatul poate fi un esec durero, bucuria simtita experimentand nu va fi innabusita. Si desi este un film trist, ne indeamna sa fim fericiti, sa acceptam si sa fim bucurosi ca s-a intamplat.

Despre asta este filmul…sau cel putin asta am vazut eu cu ochii mei la 18 ani.

Pentru că mă consider un om lipsit de prejudecăți, deschis, liber şi iubitor de libertate, pentru că n-am avut niciodată vreo reacție, vreo pornire, vreo revoltă împotriva homosexualilor şi/sau bisexualilor, ba chiar am apărat dreptul fiecăruia de a-şi trăi viața așa cum vrea el, dacă nu deranjează pe altcineva, atrăgându-mi astfel unele antipatii în trecut… Pentru aceste motive şi pentru alte câteva, am fost să văd filmul. Nu în ultimul rând, pentru că sunt mare amator de filme, de artă, de frumos, şi am văzut că această producție este nominalizată la Oscar.

Ce am aflat? O peliculă în care ai ce să remarci pozitiv, din punct de vedere artistic, asta da. Cât este artă? Care este mesajul? Ce transmite filmul? Iată întrebări la care trebuie răspuns cu prudență, cu detașare, dar şi cu argumente, cu toate că măria sa, percepția pare de multe ori mai importantă decât altceva, în clasarea unei producții artistice, indiferent care ar fi ea. Per ansamblu, filmul mi-a plăcut, cu accent pe partea mijloacelor artistice. Regizorul se străduiește să picteze un context la care nu ai cum să nu jinduieşti: suntem în anii 80, într-un orășel calm, liniștit, într-un colț de țară lipsit de stres şi agitație, unde timpul curge încet şi leneș. Toată lumea salută şi e binevoitoare cu toată lumea, străzile sunt sau par mereu pustii, în împrejurimi avem lacuri mai mari sau mai mici unde să pescuim sau să ne scăldăm, câmpii unde bate vântul curat sau păduri cu poteci ce îmbie la drumeție. Orele par că s-au oprit în loc. Cum să nu-ţi placă o astfel de atmosferă? Peisajele sunt încântătoare, coloana sonoră a filmului este de înaltă clasă. Însă, ce se întâmplă în acest spațiu? O poveste de dragoste.

OK, am mai văzut filme cu şi despre homosexuali. Nu şi despre bisexuali, ca în filmul de față… Sunt un tip tolerant şi știu că există astfel de oameni. Nu am nimic împotriva lor. Totuși, descrierile, intrările în detalii din punctul acesta de vedere depășesc pe cineva care nu are o astfel de cultură. Nu e vorba că ar șoca, n-am să fiu ipocrit, dar unele scene sunt pur şi simplu la limita dezgustului. E același dezgust pe care l-ar avea cineva, de exemplu, căruia i se servesc în farfurie pui de baltă, sau picioare de broască. Poate în colțul acela al realității se mănâncă așa ceva, dar pentru tine e dezgustător. Sunt unii care mănâncă tot felul de insecte, e OK pentru ei, nu mă deranjează, dar expunerea într-un film a acestui tip de fațetă a disconfortului îți produce un sentiment de jenă în condițiile în care nu ai mai văzut astfel de manifestări în intimitate, iar ele contravin cu ceea ce este obișnuit creierul tău să proceseze şi nu ţi-ai imaginat niciodată așa ceva.
Mă refer la cel puțin 2 sau 3 scene, în care un el şi un el se sărută copios, cu limba la vedere, sau când vezi înlănțuite în pat 2 trupuri goale de bărbați frecându-se, adulmecându-se, în timp ce le observi mărarul de pe picioare… Peste toate e scena sugerată de sex oral pe care îl face unul altuia, cu tot cu plescăiala care se aude în fundal. Însă, „regina” pare să fie o scenă în care el, excitat şi cu chef, fiind singur, ce face? Ia o piersică zemoasă, îi scoate sâmburele pe sus pentru a crea o gaură în fruct, apoi violează fructul. La puțin timp apare celălalt care, văzând forma găurită a piersicii şi înțelegând ce se petrecuse, își arată disponibilitatea, ba chiar plăcerea bolnavă de a mușca din piersică, în timp ce acesta rămâne vizibil zemoasă.
Cum e? Cred că multe scene puteau lipsi. Sau tocmai acele scene sunt cheia?

Personal, chiar dacă intuiesc natura sentimentelor pe care realizatorii filmului vor să le descrie, din cauza culturii mele (recunosc), se produce un blocaj dincolo de care nu pot să trec. Mi se pare greu spre imposibil să alături acest tip de relație cu ceea ce numim „romantism”, în felul în care l-am pomenit cei mai mulți dintre noi. Făcând, totuși, un efort de a înțelege, am fost foarte atent la tipul de relație descrisă, cu manifestările ei, mai mult sau mai puțin vicioase, iar la sfârșitul filmului aflăm şi morala poveștii. Asistăm la o discuție între tatăl celui mai tânăr şi el, copilul de 17 ani, în care tatăl îi spune ceva de genul: știu că ai avut o aventură cu celălalt, că ești gay şi nu am nimic împotriva acestui lucru. OK, deși pare greu de crezut că o astfel de discuție ar putea avea loc în acest fel şi în condițiile în care subiectul era deschis pentru prima dată, pot accepta verosimilitatea relativă a scenariului. Însă, abia acum vine adevăratul șoc, dacă e să vorbim de unul: părintele îi spune copilului de 17 ani nu numai că acceptă că e homosexual, dar că îl şi invidiază. Ce ați avut voi doi, îi spune el, eu nu am avut cu mama ta niciodată. Păstrează bucuria din ce ai trăit, căci ai o singură viată – ceva de genul acesta. Mie asta îmi cam sună a propagandă, iar nominalizarea la Oscar este riscantă.

Bun, poate filmul a vrut să crească nivelul de acceptare al societății față de ei. Dar să faci din acești oameni niște îngeri şi să sugerezi că în homosexuali se ascund, de fapt calități care la alții nu există, cum ar fi faptul că vorbesc 3 limbi la perfecție, că sunt talentați artistic, cântă la câteva instrumente, că sunt deștepți şi ascund un munte de sensibilitate, mi asta mi se pare cam mult… Arsenalul artistic de realizare a filmului, felul cum este pusă lumina, decorurile, toate astea au fost o risipă de energie bună, o cheltuială din prea plinul artistic al unor oameni care puteau investi aceste lucruri pentru o cauză mai bună. De acord, am înțeles scopul este de a aduce un elogiu iubirii între oameni, în general, şi formelor neobișnuite pe care le poate lua, dar mijloacele alese nu par a fi cel mai potrivite pentru un astfel de demers – altfel lăudabil. Totuși, subiectul este mai complex, iar universul manifestărilor afecțiunii are atâtea fațete. Scopul scuză mijloacele?

Pe de o parte, am văzut că este la modă să faci filme în care îşi face loc şi câte o poveste cu gay. Inclusiv la noi. Asta poate avea 2 explicații: una, că acest fenomen există şi cineva vrea să atragă atenția asupra lui, iar a doua este legată de disperarea realizatorilor de a veni cu ceva nou într-o lume a filmelor, în care s-a spus aproape tot în toate felurile artistice existente în aria comună de inspirație. Eu cred mai mult în a doua. Dar nu întotdeauna noul cu orice preț în acest domeniu înseamnă plusvaloare.
Până una alta, mergeți la film, dar tratați-l ca pe un documentar artistic.

Marele maestru al simturilor si senzualitatii care este regizorul Luca Guadagnino (Bigger Splash, I am Love) revine cu ultimul sau film, intitulat Call me by your name (un titlu evident metaforic), poate cel mai controversat si interesant film al lui 2017, considerat de multi critici ca fiind o capodopera vizuala,emotionala si pasionala, ce surprinde prima iubire, prima experienta amoroasa dintre doua persoane de acelasi sex.Tehnic este vorba de un gay movie,dar in mainile talentatului regizor Guadagnino,devine si altceva,dincolo de asta.
Actiunea peliculei are loc in vara lui 1983,in nordul Italiei, fiind ajutata de peisajele de vis pe care le intalnim aici ( gradini,lacuri,apusuri de soare,vile de vacanta tipic italiene,satucuri izolate etc).
In filmele lui Guadagnino toate simturile ne sunt stimulate:poti sa simti,sa gusti,sa mirosi etc,asta datorita tehnicii lui deosebite de filmare, cu cadre lungi si atentiei acordate la detalii (nimic nu este fortat in film sau grabit,totul pare real,uman,povestea de dragoste pare credibila).
Filmul are in plus si un aer intelectual ; putem observa discutii arheologice, despre latina,muzica clasica de Bach si Berlioz,sculpturi grecesti etc.
Un alt lucru important de mentionat este faptul ca actorii sunt extrem de bine alesi, potrivindu-se perfect in decorul imaginat de regizor.
De Armie Hammer nu eram foarte impresionat pana sa il observ aici, interpretandu-l pe Oliver, un student american de 24 de ani,care isi ajuta profesorul pe timpul verii in studiile arheologice.
Oliver este cocky,sigur pe el,aratos,parca scos din reviste si seamana cu un zeu roman,inalt si cizelat.
Timothee Chalamet este de departe revelatia filmului ,cu sanse la premiul Oscar pentru rol principal masculin.El este Elio Perlman, fiul profesorului de arheologie, de 17 ani,care va simti pe pielea lui fiorul cald al pasiunii nesatavilite, al dorintei aparute de nicaieri,toate aceste sentimente intensificate in preajma lui Oliver ,dandu-i o stare de nesiguranta, de confuzie,dar si de extaz,descoperind atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt (actiunea filmului se petrece pe durata a 6 saptamani).
Doua lucruri vin sa ridice filmul la nivel de cult-classic sau posibila capodopera.Unul este discursul fantastic si miscator tinut de Michael Stuhlbarg (profesorul Perlman) fiului sau, un discurs cu puterea de a schimba mentalitati.Al doilea lucru este insusi finalul,care prinde figura lui Elio si surprinde toate starile prin care acesta trece prin prisma expresiilor faciale, fara a scoate un cuvant (de la tristete si dezamagire pana la jubilare si acceptare de sine).
.....
We rip out so much of ourselves to be cured of things faster than we should that we go bankrupt by the age of thirty and have less to offer each time we start with someone new. But to feel nothing so as not to feel anything - what a waste!
I may have come close, but I never had what you two have. Something always held me back or stood in the way. How you live your life is your business, just remember, our hearts and our bodies are given to us only once. And before you know it, your heart is worn out, and, as for your body, there comes a point when no one looks at it, much less wants to come near it. Right now, there's sorrow, pain. Don't kill it and with it the joy you've felt.
.....
PS1: Daca sunteti homofobi sau veti intra la film fara inima si mintea deschise,nu puteti aprecia filmul la adevarata sa valoare.
PS2: Filmul a fost acuzat de multe persoane( printre care si actorul american James Woods) ca fiind cu tenta de pedofilie si de aici controversa,insa eu personal nu sunt de acord cu acest lucru (varsta de consimtamant sexual in Europa este de la 15 ani in sus, iar personajul Elio are in pelicula 17 ani).

o superba poveste de dragoste...atipica, dar totusi emotionanta, fireasca. foarte bine conturat profilul celor doua personaje. interpretare si potrivire perfecta a actorilor pentru aceste roluri. filmul nu e deloc plictisitor sau „dezgustator„. faptul ca actiunea se petrece in Italia, il face si mai placut. coloana sonora superba!

Nu ma miră faptul că unii îl catalogheaza drept un film prost, plictisitor, slab...si lista e lunga din pacate. Ceea ce ma mira, însă, e faptul că unii nici nu se ,,obosesc" sa aiba răbdare și să fie atenți la un astfel de film, începând să ,,bată câmpii" rău de tot si sa piardă ideea de la care au pornit. Ma rog, fiecare cu parerile lui, a mea este ca a fost un film bun, nu genial, dar bun, iar actorii își merită aplauzele si atentia criticilor de pretutindeni. Un film pe care îl poți înțelege complet diferit in functie de ce simti sau de cât de mult te pui în pielea personajelor, filmul ,,afectând" diferit fiecare persoana in parte si facand-o sa creada ce ar fi crezut acea persoana daca ar fi fost de față sau intr-unul dintre personaje. Stiu ca n-am parut prea convingător, dar filmul nu este unul usor de explicat, eu doar am incercat sa-i fac pe unii sa-l privească cu alți ochi. Nota de pe imdb nu este nici prea mare, nici prea mica, spune totul...

Un film mediocru catalogat (la ordin) drept film de Oscar. Aplaudacii de profesie si-au facut rapid datoria pentru a face primii recenzii bune. Obiectivul acestui film e altul decat arta si lectia de viata, Scenariul e rupt de realitate iar actorii nu mi-au parut convinsi de rolurile interpretate. Restul e filozofie ieftina.
Atat la capitolul comentarii, pentru a nu folosi cuvinte mai aspre. Indaratnicii pot urmari fericiti acest film care le ridica toate barierele crestine atat de dezavuate de ei.

Ce porcarie de film. Incepe extrem de brusc si de fortat si tot parcursul parca urla `urmeaza scene cu 2 gay, va asteptati?!` Efectiv nu are nimic, nicio emotie, niciun subtrat, nimic frumos. Parcursul e monoton si nu trezeste nimic, o serie insipida si plictisitoare de imagini si scene fara sens, doar care chipurile, contureaza `o poveste de dragoste`. Alte filme mai aveau si problematica secundara, mai puneau si altfel de probeleme, macar te mai bucurau cu ceva frumos, aici, nada. Dezamagitor ca e nominalizat la cel mai bun film, dar la ce sa te astepti intr-un an ca 2018 cand se cauta propaganda de toate felurile? Ma mir ca unul din personaje n-a fost negru si vreuna din femeile din film feministe, or, did i miss something?
Inchei prin a zice ca e o porcarie de film si e clar de ce e in categoria asta, aparent criticii remarca si promoveaza doar cacaturile ce sustin tot felul de categorii `neprivilegiati`. Mai nou promovam si pedofilia, superb, se anunta ca 2018 va fi un an genial, ce pot sa zic. Nu va uitati la el doar pentru ca e film nominalizat la Oscar, ca n-a ajuns aici datorita a ce `capodopera cinematografica` e.

Filmul este genial dacă puteți lăsa la o parte homofobia și ignoranța și încercați să vă bucurați de o capodoperă. Normal că românii s au triggerit la acest film, doar pentru că este vorba despre iubirea dintre un bărbat mai în vârstă și unul mai tânăr. Apoi lovește ipocrizia, dacă filmul era despre un bărbat în vârstă și o femeie tânără bag mâna în foc că nu se mai sesiza nimeni. Și iar văd placa aia: Dacă ai avea un copil așa ce ai face.. Mai lăsați placa cu '' copii, ce o să zică copii, ce fac copii dacă văd astfel de comportament''. Vă dau un exemplu de film'' Lolita'' acolo nu mai comentează nimeni diferența de vârstă, ci îi iau apărarea lui Humbert, că avea probleme din copilărie și etc, dar nuuu, când e vorba de homosexuali toată lumea ia foc.

Un film foarte bun si, într-adevăr, foarte bine jucat. Nu este un film la care sa mergi cu gândul că vezi episodul 9 din star wars, este un film la care trebuie să fi atent pentru a-l putea intelege cât mai bine. Eu, din pacate, l-am văzut de 2 ori in calitate slaba si pot spune ca m-a răvășit datorită/din cauza emoțiilor pe care le transmite acest film. Indiferent ca este o poveste ,,pură" de prima iubire între 2 bărbați, este o ,,relație", iar într-o relație, indiferent între cine si cine, se intampla tot ceea ce au trăit personajele in CMBYN, au tot respectul meu, mai ales Timothée, un actor asa de tânăr cu un asa mare talent are toată sustinerea mea in ceea ce-l așteaptă în continuare. Pun punct aici ca sa nu povestesc tot mesajul filmului si sa va las pe voi sa-l savurati. Astept premiera, daca se poate chiar avanpremiera pentru o ultima vizionare într-o calitate foarte buna.

Asa si àsa filmul si asta nu ca am ceva impotriva iubirii dintre doi barbati.Nu inteleg de ce a fost nominalizat la Oscar, ca nu are nimic special.Mai ales la capitolul interpretare .
Cred ca un gay care isi pierde iubitul reactioneaza mult mai violent ,mai ales ca in acei ani nu era asa multa transparenta si gaseai mai greu alt iubit.
Faza cu piersica violata si mancata de partener putea lipsi , nu e originala.A fost si in Toni Erdmann ceva asemanator , cu o prajitura inghitita pe nemestecate.
Oscarul e din ce in ce mai ciudat ...Asa ca este posibil orice.Daca nu ia niciun premiu vorbim de discriminare.
Sigur, toti suntem liberali, nu avem nimic cu persoanele gay dar sa vi se intample voua un accident.Sa zicem ca vrei sa inchiriezi o camera in Bucuresti.Gasesti una la o cucoana de cincizeci de ani, vaduva cu copil, onorabila si deodata iti zice :Poate dormim impreuna!
Caut menajera ,,, deschid usa si vad...un cuplu...doua fete dintre care una, cea mai baietoasa, marturiseste ca a jucat fotbal intr-o echipa pana a ajuns profesoara de sport si mananca la fast food zilnic.Intru pe Whatsapp, poza in cuplu a fetelor care vor sa faca menaj.
Pana nu incercati astfel de experiente pe pielea proprie sa nu mai vorbiti.
Nu stiu unde vedeti voi mare iubire ca eu vad un caz de pedofilie.

Buuuun !! Foarte bine regizat, un film foarte sensibil....nu chiar de Oscar, dar BUN !

Un film care da de gandit.... ce noroc sa ai astfel de parinti si sa fii lasat sa-ti consumi iubirea, aberanta in ochii homofobilor....

Call Me by Your Name stim despre ce este, sau ma rog, despre ce pare a fi pentru unii, categorie in care ma aflam si eu inainte sa il urmaresc..Acum, dupa ce am privit, zic da, e un film care merita vizionat.
Nu sunt de acord cu relatiile incorecte, sa le spun asa si nici nu voi fi, dar arta cinematografica o voi aprecia mereu si o voi intelege. Call Me by Your Name e un film care transmite si transmite mult. Atmosfera e incredibila. Simti caldura cum parca te cuprinde si pe tine ca privitor, simti vara, Asta ma face sa apreciez si mai mult munca depusa si rezultatul final. Cadrele superbe, imagini extraordinare. Relatia celor 2 e jucata perfect de ambii, iar asta iti arata cum se doresc unul pe altul. Imi place ca nu a exagerat cu scenele dintre ei, a transpus totul perfect. Senzatie si simtire, despre asta e iubirea. Trebuie sa simti, sa doresti.

Sa nu uit de melodiile ce rasuna pe fundal..Si acum fredonez, Love My Way.. Scena dansului e perfecta, alaturi de Looovee My Waaay ..fericire.
Si ultima scena, cand Elio se gandeste la toate momentele si trairile dintre ei, auzim Visions of Gideon, o melodie care reda toate gandurile lui si le intensifica.. Parca iti aduci aminte de momentele din viata ta... Stai acolo alaturi de Elio, langa foc, langa caldura care ii aminteste de vara, iarna fiind prezenta, reprezentand tristetea.

Timothée Chalamet are un viitor prea interesant daca o sa continue la fel si daca stie in contiuare sa isi aleaga rolurile si filmele. Interstellar, a avut un rol si in Lady Bird, foarte bun si acolo. Merita din plin nominalizarea de azi.
Michael Stuhlbarg chiar stie meserie, are ceva aparte si vad ca e pus pe treaba si are roluri in 3 filme candidate la Best Picture:Shape of Walter, The Post si Call Me by Your Name.

Vad si sunt un pic uimit, parca are si nu prea are sens...Vad ca apare si partea a doua:Call Me by Your Name Sequel, fara titlu deocamdata, dar sunt curios de abordare..

⭐ 9

Un film pur si simplu DEZGUSTATOR care face o publicitate profund bolnava si implicit profund condamnabila despre initierea ultra aberanta a adolescentilor spre homosexualitate, spre o profunda degenerare a instinctelor erotico-sexuale a adolescentilor spre pederastie. Acest aspect este cu atat mai HALUCINANT si implicit categoric IREAL cu cat in acest film tanarul adolescent Elio manifesta initial o fireasca atractie intensa si chiar satisfacuta CU BRIO heterosexual cu la fel de tanara adolescenta Marzia. Cel putin la fel de HALUCINANTA, profund DENATURATA si implicit CONDAMNABILA incat pare si ea mai curand IREALA, este reactia celor doi parinti ai lui Elio, care nu numai ca tolereaza relatia gay a fiului lor cu Oliver, dar culmea absurdului, chiar o incurajaza ca si cum acestia insisi ar fi bucurosi si le-ar face o cinste deosebita sa-l vada pe fiul lor ca fiind un homosexual, in ciuda faptului ca aceasta caracteristica nu i-a fost absolut deloc transmisa printr-o mutatie genetica ABERANTA, Doamne fereste, de catre ei insisi ! PROFUND ABOMINABIL !
Un film care cu siguranta este absolut contraindicat spre a fi vizionat de adolescenti si care nu poate sa faca decat o profunda greata tuturor adevaratilor heterosexuali, care au mai ales ei ca si imensa majoritate umana hetrosexuala legitimul drept de a nu fi pusi fie si in mod accidental in situatia de a fi nevoiti sa "inghita" IN SPATIUL PUBLIC manifestari SCARBOASE homosexuale.

Un minor are „norocul” să fie „inițiat” în pederastie de un „domn profesor” iar părinții minorului îl încurajează și-i spun copilului lor cât de norocos este.
Nu cumva e caz penal ăsta? Întreb și eu. De unde până unde este romantic ca „dom profesor” să corupă minorul și să realizeze acte sexuale cu el?
Cei care laudă acest film au copii? Ar fi de acord ca, copii lor să aibă parte de așa „tratament”?

Initial nu am vrut sa fac o cronica a acestui film. De ce? Pentru ca m-a lasat cu un sentiment ce nu putea fi exprimat in cuvinte. Stand pe scaun in timpul ultimei scene, cu Elio privind focul avand lacrimi in ochi, m-am simtit ca si cum m-as fi uitat in oglinda. Apoi, gandindu-ma ca pe 9 februarie acest film va aparea si in cinematografele noastre, iar majoritatea persoanelor o sa-l catalogheze din prima ca fiind doar un "gay movie" (Moonlight, Brokeback Mountain), m-am gandit sa scriu aceste randuri, poate unii o sa reuseasca sa-l priveasca cu mintea deschisa si sa-l savureze cum trebuie.

Este o poveste de prima iubire, petrecuta in vara anului 1983, in nordul Italiei, si este coordonata cu maiestrie de regizorul Luca Guadagnino "un maestru al simturilor si senzualitatii" l-a numit un prieten cinemagist, si nu pot sa-l contrazic. Filmul este atat de real, incat reuseste sa ne transporte in aceasta poveste, unde suntem martori ai unei relatii de dragoste dintre Elio Perlman (Timothée Chalamet, magistral!), un baiat in varsta de 17 ani ce isi ocupa timpul citind, cantand si mergand la petreceri. Totul incepe sa se schimbe cand Oliver (Armie Hammer), un tanar chipes de 24 de ani vine din America sa-l ajute pe tatal lui Elio in domeniul arheologiei.

La inceput, Elio arata semne de iritare asupra comportamentului lui Oliver, ce ii s-a parut arogant, dornic de atentie si nepoliticos, folosind "later" in loc de "goodbye". Apoi, atractia se dezvolta, intr-un mod lent, impetuos, si irevocabil.

Elio si Oliver "danseaza" in jurul atractiei secrete pe care cei doi o manifesta unul fata de celalalt, pana cand ajung la un monument de razboi, iar de acolo Elio incearca intr-un mod timid si onest sa-si exprime sentimentele. Dorinta de a fi impreuna se observa de la distanta, cei doi iesind cu alte fete, un mod de a se testa unul pe celalalt. Legatura dintre cei doi este profunda, Elio traind experiente pe care nu le-a mai trait pana acum, in timp ce Oliver incearca sa-l ajute in a-si imbratisa sexualitatea.

Scenele de dragoste dintre cei doi sunt pline de sensiblitate si gingasie. Oliver ii spune lui Elio intr-un mod tandru "Striga-ma pe numele tau iar eu o sa te strig pe al meu", o scena plina de emotie ce le consolideaza relatia.

Scena masturbarii in piersica e devastatoare, dar este un mod simbolic de imbratisare a sexualitatii. Lucrul ce o face si mai obsedanta, este cand Oliver vrea sa o manance, facandu-l pe Elio sa izbucneasca in lacrimi. De ce este o scena atat de importanta? Pentru ca este o metafora, un mod prin care cei doi indragostiti reusesc sa-si exprime sentimentele, si totodata un mod prin care Elio isi adapteaza corpul asupra noilor trairi.

Nu am vorbit pana acum de Michael Stuhlbarg, si de performanta sa de exceptie ca tatal lui Elio. Monologul final merita toate laudele. Multa lume spune ca oricine ar fi putut sa spuna acele cuvinte. Este adevarat, dar consider ca nimeni nu le-ar fi putut transmite cu mai multa pasiune si intelegere precum Stuhlbarg. Nu o sa incerc sa dezvolt mai mult, deoarece v-as strica experienta. Pe mine scena asta m-a schimbat ca persoana.

In final, Call Me by Your Name este o capodopera si ma simt onorat ca am vazut un film care poate fi considerat deja un clasic. Este un portret de prima iubire creat intr-un mod impecabil. Rar un film bazat pe o carte ma face sa ma duc sa cumpar imediat cartea, iar CMBYN este unul dintre ele. Filmul meu favorit pe 2017, l-am vazut deja de doua ori intr-o calitate slaba, a treia oara vreau sa fie pe marele ecran, sa pot imbratisa peisajul magnific italian asa cum trebuie.

Nu recomand! am vazut vreo 40 de minute si nu am mai rezistat.Un film mai plictisitor nu am vazut ,nu se intampla nimic ,monotonie totala

Realizat după cartea lui Aciman, filmul tratează coacerea subtilă a unui sentiment, într-o vară paradisiacă. Senzația de atemporal servește ideea de universalitate. Titlul sugerează contopirea în celălalt. E fructul interzis ( ca metaforă, scena cu piersica erotică). Părinți toleranți, înțelegători, plus o natură vibrantă. O reușită : puterea sugestiei, fără insistențe inutile.

,,Call me by your name'' este un film extraordinar de frumos ca imagine. Peisajele sunt superbe, torida Italie fiind locul in care personajele principale traiesc chimia unei iubiri dureros de realiste si de frumoase.
Actorii creeaza extraordinar tensiunea dintre cele doua personaje, incat aproape ca poti simti febra sufocanta si dulce a primei iubiri. Te poti usor regasi in aceste personaje, deoarece ele sunt tu, filmul fiind despre tine si despre acea puritate a dragostei atat de rara, atat de unica si atat de efemera.
Orientarea sexuala a protagonistilor nu este subiectul fimului, ea fiind folosita pentru a sublinia caracterul interzis, de fruct oprit, care insoteste prima dragoste.
''Call me by your name'' este, pentru mine, cel mai bun film al anului si unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut.

Bun , complex , bine primit de critici . Un Nou clasic si cu siguranta unul dintre cele mai bune filme din 2017 . Call Me by Your Name Is a Masterpiece . Asteptam premiile binemeritate ..

UN GHIVECI IN 3 LIMBI (ITALIANA, FRANCEZA SI ENGLEZA) DESPRE IUBIREA DINTRE DOI GAY.

ieri am reusit sa vad Call me by your name si e grozav. Un film bun, foarte bun.

Comentariu șters

ACESTA ESTE TRAILERULhttps://www.youtube.com/watch?v=5rgO_TyyOoU