Din punct de vedere artistic, este un film de nota 10. Însă ideea lui este mult prea subiectivă. Dacă crezi ceea ce vrea să spună, înseamnă că nu ai citit nici măcar o carte de diplomație americană. Nu aș vrea să insist prea mult pe acest subiect.
Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război!
narcisson
pe 27 Noiembrie 2016 01:20
Din punctul meu de vedere, un film bun care nu m-a plictisit deloc. Povestea debuteaza lent si continua tot asa pe tot parcursul filmului, spectatorul avand parte in plus de niste mici divergente. Subiectul nu este nou, insa abordarea este relativ diferita: Ali, desi era inchis de peste 8 ani pe nedrept, era de fapt un spirit liber. Incerca sa citeasca, sa se pastreze intr-o buna forma fizica, sa comunice, sa isi dezvolte intelectul, fapt pentru care in tinerete terminase o facultate.
In schimb, Amy, chiar daca ea era cea libera, era presata din toate partile: locul de munca, detinutii, colegii. Prin urmare, filmul acesta dovedeste ca libertatea fiecaruia este relativa. In ceea ce priveste legatura dintre cei doi, aceasta este destul de atipica si nu ar trebui sa se intample mai ales la persoanele care se pot detasa foarte usor de anumite stari sau sentimente. Insa nu a fost cazul lui Amy, si nu este in general cazul persoanelor empatice. Pe de alta parte, cred ca si eu as fi reactionat la fel: De ce sa fii ostil/a unui om cand in schimb poti afla de ce ia anumite decizii sau il poti ajuta?
Cat despre prestatia actorilor, mi-a placut atat Kristen Stewart, cat si Payman Maadi (de origine iraniano-americana), un actor care imi place foarte mult, el fiind de fapt motivul pentru care m-am decis sa vad acest film.
Ceea ce mi-a displacut putin este faptul ca finalul e deschis si lasa loc de interpretari: Oare ce-a facut Amy cu viata ei? Oare ce s-a intamplat cu ''471'' Ali pana la final?
Prin urmare, cred ca nu sunt doua ore pierdute pentru acest film. Nota mea este 7-Bun.
Un film despre ambiguitatea gratiilor, adică despre relativitatea noțiunilor de libertate și captivitate. Ideea nu e nouă și nici modalitățile alese pentru a o exprima, dar, spre deosebire de filmele în care apare doar simbolic, aici este învestită cu ceva mai multă concretețe și sensibilitate. Adevărata închisoare ar fi cea a prejudecăților care îl împiedică pe cel afectat de ele să recunoască umanitatea oriunde s-ar afla aceasta, fie și în tabăra cu care se află în conflict. Povestea protagoniștilor este destul de nebuloasă și nu aflăm prea multe despre trecutul lor, însă lucrul, deși supără întrucîtva, este asumat scenaristic și regizoral, iar verosimilitatea personajelor nu are, în fond, nimic de suferit. Filmul se bazează pe jocul actoricesc (reușit) și pe prezentarea rutinei, dar și a întîmplărilor care o contrazic, din închisoarea de la Guantanamo.
emy_sinaia
pe 16 Mai 2015 23:22
Monoton si plictisitor, fara actiune asa cum credeam la inceput.
Utube
pe 14 Mai 2015 15:05
Filmul este o dramă iar acţiunea acestuia se desfăşoară în închisoarea de maximă siguranţă din Guantanamo Bay – Zona X-Ray. De la început ar fi de precizat că deşi în trailer sunt prezentaţi soldaţi americani iar spectatorul se aşteaptă la scene pline de acţiune, dezamăgirea va fi mare, în acest sens, deoarece acesta este un film axat mai mult pe discuţii, relaţii interpersonale, umanitate, revoltă şi furie.
Scenariul este simplu, fără prea multe sub-plot-uri iar cele care există sunt dezvoltate foarte sumar doar pentru a atrage atenţia asupra unor aspecte cu caracter general sau asupra unor lucruri care se întâmplă în unele unităţi militatre ale armatei americane şi care probabil au devenit destul de răspândite. De menţionat în aceste sens ar fi hărţuirea sexuală a soldatului femeie care deşi după eveniment raportează superiorilor aceasta nu este crezută, ba chiar mai mult ajunge să fie, indirect, acuzată moral de oribila faptă. Sau ar mai fi sub-plot-ul în care este arătată proasta calitate a echipamentului militar livrat de partenerii civili armatei fapt prezentat sub forma unei glume morbide.
Ideea filmului se bazează pe relaţia interumană care se creează între un deţinut şi un gardian, relaţie interzisă de regulamentele militare dar regizorul reuşeşte să motiveze foarte ingenios motivul încălcării regulamentului de către soldat speculând trăiri emoţionale care-l conving pe cinefil de legalitatea stabilirii acestei legături şi care care ţine de specificul existenţei umane. Tot ca şi idee ar fi de menţionat că filmul ar fi uşor de încadrat, până la un anumit punct şi exprimând aceleaşi trăiri emoţionale, ca făcând parte din aceeaşi categorie cu pelicula „The Green Mile-1999”.
Sentimentele pe care pelicula reuşeşte să le trezească sunt foarte diferite şi confuze, regizorul folosindu-se în aceste sens de fapte, oameni şi locuri antagonice, ca prezenţă, cultură şi caracter şi care puse împreună creează ele însele acea iritare a simţurilor fiinţei umane dominată în mare parte de dorinţa de simetrie şi armonie. O altă „armă”, foarte subtil utilizată de producător, este realizată prin atribuirea combinaţiei „dominat-dominator” altfel de cum ar fi logic, adică persoana care domină fizic o relaţie este dominată psihologic de cel pe care-l domină fizic, metodă care a mai fost utilizată cu mare succes în filmul „The Silence of the Lambs-1991”.
Interpretarea celor două personaje principale este foarte bună, dialogurile sunt foarte bine concepute, în mod deosebit şi de remarcat fiind modul în care Ali (Peyman Moaadi) reuşeşte să treacă, în cadrul aceluiaşi dialog, prin stări total diferite şi antagonice reuşind cu foarte mare uşurinţă să „basculeze” dialogul într-un mod foarte natural. Oricum, Peyman Moaadi este foarte bun, recomandările sale venind din interpretarea la fel de reuşită din filmul „A Separation-2011”. La fel de reuşită este şi interpretarea celuilalt personaj principal, Cole (Kristen Stewart) care reuşeşte foarte bine şi credibil să trăiască şi să transmită toate sentimentele trăite de personajul ei, în unele momente având o interpretare deosebită.
Coloana sonoră este foarte reuşită multe piese fiind luate din repertoriul formaţiei „The Antlers”, scena de final beneficiind de o piesă deosebită a formaţiei respective accentuând foarte puternic sentimentele trăite şi exprimate de Cole.
Există şi câteva greşeli factuale minore, o greşeală mare de logică şi una de credibilitate care se referă la prezentarea interiorului penitenciarului şi a activităţilor care se desfăşoară acolo, decorurile realizate fiind departe de a fi credibile iar referitor la interacţiunile gardienilor cu deţinuţii există mari bănuieli că nu erau deloc „ortodoxe”, ştiind faptul că penitenciarul nu era considerat ca fiind amplasat pe teriroriu american şi nu se supunea legilor statului american,. O altă mare problemă a filmului este că prin accentuarea unor lucruri şi evenimente, într-un mod destul de ostentativ, se transmite cinefilului sentimentul că pelicula ar „beneficia” şi de imixtiunea serviciului de propagandă american.
Finalul se potriveşte cu desfăşurarea filmului, fiind în acelaşi ton cu acesta, şi nu înainte de a menţiona că pe alocuri filmul poate crea senzaţia de plictiseală poate fi încadrat la categoria lecţie de viaţă.
Vizionare plăcută!
geo_gabi
pe 16 Aprilie 2015 20:25
O alta "fatza" a detinutilor musulmani unde sunt controlate de trupele americane.......
Per total putea iesi un scenariu mult mai bun daca ar fi urmat o poveste intre cele 2 personaje .....
Bunicel Nota 6.
Dana04
pe 01 Decembrie 2014 21:07
Fain filmul, mie chiar imi place de Kristen, chiar daca lumea zice ca e oactrita proasta eu am sa i contrazic....
eduard_stratan
pe 10 Noiembrie 2014 16:54
as vrea sa notez filmul cu nota 10! Cum nu s-a lansat filmul, din moment ce l-am vazut?
princeofpersia79
pe 07 Noiembrie 2014 12:03
Probabil cel mai pun film de pana acum al iubaretei de vampiri... Un film despre prietenia unei fete soldat inrolata in armata americana si un detinut "terorist" acestia aflandu-se in inchisoarea din Guantanamo.Mai mult nu pot spune...
Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război!
In schimb, Amy, chiar daca ea era cea libera, era presata din toate partile: locul de munca, detinutii, colegii. Prin urmare, filmul acesta dovedeste ca libertatea fiecaruia este relativa. In ceea ce priveste legatura dintre cei doi, aceasta este destul de atipica si nu ar trebui sa se intample mai ales la persoanele care se pot detasa foarte usor de anumite stari sau sentimente. Insa nu a fost cazul lui Amy, si nu este in general cazul persoanelor empatice. Pe de alta parte, cred ca si eu as fi reactionat la fel: De ce sa fii ostil/a unui om cand in schimb poti afla de ce ia anumite decizii sau il poti ajuta?
Cat despre prestatia actorilor, mi-a placut atat Kristen Stewart, cat si Payman Maadi (de origine iraniano-americana), un actor care imi place foarte mult, el fiind de fapt motivul pentru care m-am decis sa vad acest film.
Ceea ce mi-a displacut putin este faptul ca finalul e deschis si lasa loc de interpretari: Oare ce-a facut Amy cu viata ei? Oare ce s-a intamplat cu ''471'' Ali pana la final?
Prin urmare, cred ca nu sunt doua ore pierdute pentru acest film. Nota mea este 7-Bun.
Scenariul este simplu, fără prea multe sub-plot-uri iar cele care există sunt dezvoltate foarte sumar doar pentru a atrage atenţia asupra unor aspecte cu caracter general sau asupra unor lucruri care se întâmplă în unele unităţi militatre ale armatei americane şi care probabil au devenit destul de răspândite. De menţionat în aceste sens ar fi hărţuirea sexuală a soldatului femeie care deşi după eveniment raportează superiorilor aceasta nu este crezută, ba chiar mai mult ajunge să fie, indirect, acuzată moral de oribila faptă. Sau ar mai fi sub-plot-ul în care este arătată proasta calitate a echipamentului militar livrat de partenerii civili armatei fapt prezentat sub forma unei glume morbide.
Ideea filmului se bazează pe relaţia interumană care se creează între un deţinut şi un gardian, relaţie interzisă de regulamentele militare dar regizorul reuşeşte să motiveze foarte ingenios motivul încălcării regulamentului de către soldat speculând trăiri emoţionale care-l conving pe cinefil de legalitatea stabilirii acestei legături şi care care ţine de specificul existenţei umane. Tot ca şi idee ar fi de menţionat că filmul ar fi uşor de încadrat, până la un anumit punct şi exprimând aceleaşi trăiri emoţionale, ca făcând parte din aceeaşi categorie cu pelicula „The Green Mile-1999”.
Sentimentele pe care pelicula reuşeşte să le trezească sunt foarte diferite şi confuze, regizorul folosindu-se în aceste sens de fapte, oameni şi locuri antagonice, ca prezenţă, cultură şi caracter şi care puse împreună creează ele însele acea iritare a simţurilor fiinţei umane dominată în mare parte de dorinţa de simetrie şi armonie. O altă „armă”, foarte subtil utilizată de producător, este realizată prin atribuirea combinaţiei „dominat-dominator” altfel de cum ar fi logic, adică persoana care domină fizic o relaţie este dominată psihologic de cel pe care-l domină fizic, metodă care a mai fost utilizată cu mare succes în filmul „The Silence of the Lambs-1991”.
Interpretarea celor două personaje principale este foarte bună, dialogurile sunt foarte bine concepute, în mod deosebit şi de remarcat fiind modul în care Ali (Peyman Moaadi) reuşeşte să treacă, în cadrul aceluiaşi dialog, prin stări total diferite şi antagonice reuşind cu foarte mare uşurinţă să „basculeze” dialogul într-un mod foarte natural. Oricum, Peyman Moaadi este foarte bun, recomandările sale venind din interpretarea la fel de reuşită din filmul „A Separation-2011”. La fel de reuşită este şi interpretarea celuilalt personaj principal, Cole (Kristen Stewart) care reuşeşte foarte bine şi credibil să trăiască şi să transmită toate sentimentele trăite de personajul ei, în unele momente având o interpretare deosebită.
Coloana sonoră este foarte reuşită multe piese fiind luate din repertoriul formaţiei „The Antlers”, scena de final beneficiind de o piesă deosebită a formaţiei respective accentuând foarte puternic sentimentele trăite şi exprimate de Cole.
Există şi câteva greşeli factuale minore, o greşeală mare de logică şi una de credibilitate care se referă la prezentarea interiorului penitenciarului şi a activităţilor care se desfăşoară acolo, decorurile realizate fiind departe de a fi credibile iar referitor la interacţiunile gardienilor cu deţinuţii există mari bănuieli că nu erau deloc „ortodoxe”, ştiind faptul că penitenciarul nu era considerat ca fiind amplasat pe teriroriu american şi nu se supunea legilor statului american,. O altă mare problemă a filmului este că prin accentuarea unor lucruri şi evenimente, într-un mod destul de ostentativ, se transmite cinefilului sentimentul că pelicula ar „beneficia” şi de imixtiunea serviciului de propagandă american.
Finalul se potriveşte cu desfăşurarea filmului, fiind în acelaşi ton cu acesta, şi nu înainte de a menţiona că pe alocuri filmul poate crea senzaţia de plictiseală poate fi încadrat la categoria lecţie de viaţă.
Vizionare plăcută!
Per total putea iesi un scenariu mult mai bun daca ar fi urmat o poveste intre cele 2 personaje .....
Bunicel Nota 6.