In anii ’30 un luptator ilegalist preia de la un camarad ranit numele sau de cod „Canarul” – și misiunea sa, aceea de a merge intr-o localitate din judetul Prahova, pentru a-i transmite un mesaj cifrat unui om de legatura. Filmul, care este o ecranizare dupa nuvela „Lupta cu somnul” de Ioan Grigorescu, debuteaza cu o secventa in care formatia Phoenix interpreteaza melodia Canarul.(Cinemaraton)
cezarika57
pe 03 Iulie 2018 20:56
Florin Gabtrea in singura sau rol cinematografic. Muzica formatiei Phoenix. Scenariul foarte bun. Actiunea poare fi oricand atemporala
cezarika21
pe 04 Octombrie 2017 18:45
Înainte de a viziona acest film pregătiți-vă pentru un film de artă, un film greu. Nu e pentru oricine și orice încercare de a vă explica la ce să vă așteptați nu poate fi înțeleasă înainte de a lua contact direct cu filmul. Asta pentru că tot ceea ce veți vedea este o metaforă cinematografică, cu o intrigă pretextuală și cu o desfășurare în mare parte într-un plan iluzoriu, în care introspecția psihologică copleșește narativ acțiunea propriu-zisă.
Acțiunea filmului ”Canarul și viscolul” (având la bază o nuvelă a lui Ioan Grigorescu) se desfășoară pe trei planuri: un plan real, un plan retrospectiv și un plan introspectiv-oniric, suprapuse periodic și fără cursivitate și diferențiate cromatic. Trecutul este alb-negru, prezentul este cenușiu și doar visul este colorat. Aparent este vorba despre misiunea unui tânăr ilegalist comunist de a transmite un mesaj important unui tovarăș dintr-o altă localitate în iarna anului 1933.
Am spus aparent pentru că filmul prezintă o metaforică „luptă cu somnul” a personajului principal, adică mai clar spus actul propriu-zis al morții precedat de frig, pierderea cunoștinței, halucinație și rememorarea dintr-o perspectivă subiectiv-emoțională a momentelor definitorii ale vieții și finalizat prin ridicarea și urmarea luminii. Epicul este absorbit treptat pe măsură ce somnul se transformă, după o așteptare inutilă, în agonia de dinaintea morții. În aceste condiții timpul se dilată, permițând retrăirea în câteva minute a unor zile întregi. Un exercițiu stilistic în stil pasolinian al regizorului Manole Marcus.
cosmin742000
pe 01 Noiembrie 2016 07:14
Un film romanesc foarte bun......................................................
balta67verde
pe 26 Octombrie 2016 17:11
Un film interesant care merita vazut. Il am in colectie, dar parca nu am chef sa-l mai revad inca odata.
cosmin_kedii
pe 10 Octombrie 2013 08:41
Un duo remarcabil de actori care deservesc un inteligent film , un film care se ocupă cu teme elegante destul de indraznete pentru timpul său
Iulidesprefilme
pe 21 Iulie 2013 18:42
Aici se arată cum un tânăr e gata să moară ca să-şi facă datoria revoluţionară...
ciprian34
pe 26 Mai 2013 13:37
Unul din cele mai proaste filme pe care le-am vazut
Acțiunea filmului ”Canarul și viscolul” (având la bază o nuvelă a lui Ioan Grigorescu) se desfășoară pe trei planuri: un plan real, un plan retrospectiv și un plan introspectiv-oniric, suprapuse periodic și fără cursivitate și diferențiate cromatic. Trecutul este alb-negru, prezentul este cenușiu și doar visul este colorat. Aparent este vorba despre misiunea unui tânăr ilegalist comunist de a transmite un mesaj important unui tovarăș dintr-o altă localitate în iarna anului 1933.
Am spus aparent pentru că filmul prezintă o metaforică „luptă cu somnul” a personajului principal, adică mai clar spus actul propriu-zis al morții precedat de frig, pierderea cunoștinței, halucinație și rememorarea dintr-o perspectivă subiectiv-emoțională a momentelor definitorii ale vieții și finalizat prin ridicarea și urmarea luminii. Epicul este absorbit treptat pe măsură ce somnul se transformă, după o așteptare inutilă, în agonia de dinaintea morții. În aceste condiții timpul se dilată, permițând retrăirea în câteva minute a unor zile întregi. Un exercițiu stilistic în stil pasolinian al regizorului Manole Marcus.