Părerea criticului
Prezent la Festivalul de la Berlin de anul acesta, Candy a adus si in cinematografele noastre un scenariu cu foarte multa poezie; si cel putin o imagine care o sa va surprinda estetic: cea a casei lui Dan (Heath Ledger) si a lui Candy (Abby Cornish) cu peretii pictati in intregime cu versuri si mesaje haotice.
Povestea s-ar putea rezuma in cateva randuri: un australian- Heath Ledger in rolul lui Dan se indragosteste de Candy si, in acelasi timp, devine dependent de heroina. Abbie joaca rolul unei Candy frumoase si cu trairi foarte intense, dar incapabile sa faca alegeri corecte- si asta pe fondul unor conflicte vechi, nesolutionate, cu mama ei.
Astfel, Candy se transforma treptat din pictorita in persoana dependenta de droguri, prostituata si pacienta unui sanatoriu de boli nervoase.
Dan, povestitorul intamplarii, este poet ajuns sa alterneze prizarile de heroina cu lectura de versuri; lumea se construieste in jurul iubitei lui- Candy, cea careia « mii de pasari ii impodobesc parul », iar dincolo de asta e desprins de realitate. Se hranesc amandoi cu « raze de soare si batoane de ciocolata », cu bucuria de a fi impreuna si de a impartasi senzatiile produse de droguri, cu indarjirea de a scapa de ele si apoi cu neputinta, cu asteptarea copilului lor... Scenele lor impreuna sunt intense si convingatoare. Le veti aprecia jocul. Cu adevarat, Heath Ledger, dupa turnarea filmului care i-a adus consacrarea- Brokeback Mountain- revine in forta cu rolul lui Dan.
Pornind din Sydney, Dan si Candy ajung in cele din urma in Melbourne ca sa se indrepte pentru copilul pe care il asteapta, dar tot nu reusesc sa scape de droguri. Asta ii face sa umble din nou dupa bani si heroina, in timp ce alte lucruri si aspecte devin lipsite de importanta.
Cu toate astea, poezia scenariului atenueaza (usor) drama.
Luke Davies, co-scenarist al filmului si autorul romanului omonim publicat in 1997 sustine ca s-a bazat pe situatii pe care le-a vazut el insusi in randul dependentilor de heroina cand a scris Candy. Asa se explica eficienta indicatiilor pe care le-a dat actorilor in timpul filmarilor...
Candy este al treilea lung-metraj al lui Neil Armfield, regizor de teatru renumit in Australia. Cele doua filme de debut erau impregnate de gustul sau pentru scena : A douasprezecea noapte (1987), adaptare a « Noptii Regilor » de Shakespeare, si « Castanet Club » (1990) , documentar despre o trupa australiana de cabaret.
In Candy, experienta lui Neil Armfield in teatru se oserva din interesul pentru expresii, pentru mimica, gestica. Iar Abby Cornish si Heath Ledger reusesc sa fie in acest film foarte expresivi.
Povestea s-ar putea rezuma in cateva randuri: un australian- Heath Ledger in rolul lui Dan se indragosteste de Candy si, in acelasi timp, devine dependent de heroina. Abbie joaca rolul unei Candy frumoase si cu trairi foarte intense, dar incapabile sa faca alegeri corecte- si asta pe fondul unor conflicte vechi, nesolutionate, cu mama ei.
Astfel, Candy se transforma treptat din pictorita in persoana dependenta de droguri, prostituata si pacienta unui sanatoriu de boli nervoase.
Dan, povestitorul intamplarii, este poet ajuns sa alterneze prizarile de heroina cu lectura de versuri; lumea se construieste in jurul iubitei lui- Candy, cea careia « mii de pasari ii impodobesc parul », iar dincolo de asta e desprins de realitate. Se hranesc amandoi cu « raze de soare si batoane de ciocolata », cu bucuria de a fi impreuna si de a impartasi senzatiile produse de droguri, cu indarjirea de a scapa de ele si apoi cu neputinta, cu asteptarea copilului lor... Scenele lor impreuna sunt intense si convingatoare. Le veti aprecia jocul. Cu adevarat, Heath Ledger, dupa turnarea filmului care i-a adus consacrarea- Brokeback Mountain- revine in forta cu rolul lui Dan.
Pornind din Sydney, Dan si Candy ajung in cele din urma in Melbourne ca sa se indrepte pentru copilul pe care il asteapta, dar tot nu reusesc sa scape de droguri. Asta ii face sa umble din nou dupa bani si heroina, in timp ce alte lucruri si aspecte devin lipsite de importanta.
Cu toate astea, poezia scenariului atenueaza (usor) drama.
Luke Davies, co-scenarist al filmului si autorul romanului omonim publicat in 1997 sustine ca s-a bazat pe situatii pe care le-a vazut el insusi in randul dependentilor de heroina cand a scris Candy. Asa se explica eficienta indicatiilor pe care le-a dat actorilor in timpul filmarilor...
Candy este al treilea lung-metraj al lui Neil Armfield, regizor de teatru renumit in Australia. Cele doua filme de debut erau impregnate de gustul sau pentru scena : A douasprezecea noapte (1987), adaptare a « Noptii Regilor » de Shakespeare, si « Castanet Club » (1990) , documentar despre o trupa australiana de cabaret.
In Candy, experienta lui Neil Armfield in teatru se oserva din interesul pentru expresii, pentru mimica, gestica. Iar Abby Cornish si Heath Ledger reusesc sa fie in acest film foarte expresivi.
