Caotica Ana (2007)

Din nou, un film frumos de Julio Medem într-o lume de vis

Dupa Lucia y el Sexo, Julio Medem si-a luat o pauza lunga pana in 2007, cand a revenit cu o pelicula dificila - Caotica Ana. Habar n-am cum a ajuns pe hard-ul meu, dar aseara am facut ce-mi place mai mult si mai mult: i-am dat play. Douazeci de minute mai tarziu eram complet absorbit. Cel mai important lucru e ca filmul reuseste sa fie mereu surprinzator (si se intampla foarte rar sa scriu asta despre un titlu), iar ca spectator esti mereu intre visare si decriptarea unor sensuri. Povestea e destul de incurcata: o pictorita la 20 de ani care traia hippie intr-o pestera la Ibiza e descoperita de o frantuzoaica mecena care o aduce intr-o casa a ei de la Madrid, locul unde gazduieste si formeaza o gloata de artisti tineri de toate felurile. Tanara noastra cunoaste un tanar de origine africana care ii va declansa o cautare febrila in ea insasi. Rezultatele din sedintele de hipnoza o socheaza: vieti anterioare, destine puternice, morti timpurii, reintalniri peste timp... Daca Eastwood nu spunea mai nimic cu Hereafter, Medem se arunca cu totul, vrea sa spuna atat de multe. Asa ca reactia privitorului e una extrema: fie e dat pe spate, fie respinge filmul categoric. Pe mine m-a dat pe spate. La fel si interpretarea si look-ul schimbator al Manuelei Velles - un debut de senzatie.

Ana se află la vârsta primei iubiri, trăiește cu zâmbetul pe buze și simte energia din palme. Pentru ea pictura este un mod de a se exterioriza. În momentul în care acceptă o ședință de hipnoză va descoperi că înăuntrul său există mai multe uși tainice, fiecare purtând în spate o existență diferită, străveche. Un film ce te ține vrăjit și perplex. Mi-a plăcut coloana sonoră, te duce pe culmile visării, te face să simți libertatea Anei. În rest, este un subiect sensibil, pe marginea căruia s-au făcut mereu speculații.

"Haotica Ana" a fost conceput ca un omagiu adus feminităţii.
Medem critică societatea tradițională, profund misogină, dezumanizată. Regizorul propune schimbarea: renunțarea la valorile învechite, maligne - schimbare de care depinde chiar viitorul nostru ca specie.
În mai 2001, într-un accident rutier, moare Ana Medem, sora regizorului. Personajul principal - "Haotica Ana" este inspirat din viața și opera artistei plastice Ana Medem a căror lucrări apar pe tot parcursul filmului.
Haotica Ana este un spirit liber care nu-și găsește locul în societatea infantilă, vulgară și lipsită de sens în a cărei putreziciune ne scăldăm voioși cu toții...

Deşi prezintă un story uşor comercial şi cam necredibil, filmul este foarte original şi foarte... spaniol, dacă-mi permiteţi. Abordează teme precum coexistenţa binelui şi a răului, atracţia contrariilor şi reîncarnarea într-o manieră inedită. În partea a doua, intriga devine ceva mai complicată. În orice caz, în pofida unor imperfecţiuni, merită cu prisosinţă văzut în locul superproducţiilor de acţiune care invadează piaţa. Finalul, however, îl găsesc cam forţat.

e un film super film iar medem un regizor tipic spaniol , e intradevar haotic dar pt cei carora le plac filmele de gen , acesta nu trebuie ratat ! pe mine ma relaxat tare mult ;)