Primul lung-metraj al lui Ilo Orleans. Actorii sunt no-name, nu se pot lauda cu prea multe roluri in CV, dar si-au dat si ei silinta sa fie cat mai convingatori. Daca nu va plac filmele gay, n-aveti niciun motiv sa vedeti Capital Games, pentru ca e un clasic gay story. Trebuie sa recunosc ca pe mine ma intriga asemenea povesti, sa vad cum ajung doi oameni intr-o relatie. Ca sa particularizez : cum ajung doi barbati (sau doua femei, dupa caz), cat se poate de hetero (cel putin, aparent), sa se implice intr-o relatie romantica. Ce ii impinge unul spre celalalt ? Atractia fizica ? Pasiuni comune ? Caractere asemanatoare, sau din contra, diferite ? Timpul petrecut impreuna ? Inertia ? Curiozitatea ? Disponibilitatea ? Poate toate la un loc, poate niciunul din cele enumerate. Poate e, pur si simplu, soarta. Majoritatea filmelor gay vazute de mine sunt construite pe cliseul din Capital Games : doi barbati lucreaza (sau petrec timp) impreuna, iar relatia lor evolueaza si avanseaza intr-una romantica. Da, e un film cat se poate de superficial, care denota lipsa de experienta a regizorului, iar de actori nu mai vorbesc.
Repet : doar pentru cei care nu stramba din nas la filmele gay.
Repet : doar pentru cei care nu stramba din nas la filmele gay.