Capote (2005)

În noiembrie, 1959, Truman Capote (Philip Seymour Hoffman), autorul romanului "Breakfast at Tiffany" citește un articol pe ultima pagină a celebrului New York Times. În articol este vorba despre uciderea a patru membri ai familiei Clutter la o fermă din Holcomb, Kansas. Povești similare apar în ziare aproape zilnic, dar ceva la povestea asta i-a atras atenția lui Capote. Era o ocazie, credea el, de a-și aplica teoria la care se gândea de mult, și anume, că în mâinile scriitorului potrivit, non-ficțiunea ar putea trece drept ficțiune. Ce impact au avut aceste crime în acel orășel din câmpiile bătute de vânt? Cu acest scop în minte, fără să-l intereseze dacă vor fi prinși sau nu criminalii, el reușește să convingă revista The New Yorker să-i dea această însărcinare și pleacă spre Kansas. El este însoțit de prietena lui din copilărie, când locuia în Alabama, Harper Lee (Catherine Keener), care în cateva luni va primi Premiul Pulitzer și va deveni faimoasă ca autoare a romanului "To Kill a Mockingbird".

Chiar dacă vocea sa copilaroasă, manierismele și hainele neconvenționale stârnesc ostilitate într-un loc unde oamenii se cred încă în Vestul Salbatic, Capote va câștiga rapid încrederea localnicilor, în special a lui Alvin Dewey (Chris Cooper), agentul Biroului de Investigații din Kansas care conduce "vânătoarea" criminalilor. Prinși în Las Vegas, criminalii Perry Smith (Clifton Collins Jr.) și Dick Hickock (Mark Pellegrino) sunt aduși în Kansas, unde sunt judecați și condamnați la moarte. Capote îi vizitează în închisoare. Pe măsură ce începe să-i cunoască, își dă seama că articolul de revistă a ajuns de consistența unui roman, o carte care ar putea să se măsoare cu cele mai bune din literatura modernă. Capote avea acum un subiect la fel de profund ca al oricărui alt scriitor american. Este chiar ciocnirea dintre două americi: America cea sigură, protejată pe care o cunoștea familia Clutter si cea fără morală, fără rădăcini, în care locuiau ucigașii lor. Ascuns în spatele unei măști adesea frivole, în Capote se află un scriitor foarte ambițios. Dar până și el se întreabă dacă este în stare să scrie cartea - cartea cea mare - despre care crede că i-a fost dată de destin. "Uneori, când mă gândesc la cât de bună poate fi", scrie el unui prieten, "abia mai pot să respir".