Părerea criticului
Prin amabilitatea distribuitorului român, Cinemagia a văzut Căpitanul America: Primul Răzbunător cu două săptămâni înainte de premiera românească şi-ţi spune la ce să te aştepţi (am văzut noi şi Cowboys & Aliens, dar despre el nu avem încă voie să scriem). Ei bine, te poţi aştepta la ceva spectacol de la acest al cincilea film din Universul cinematic Marvel (după cele două Iron Man, Thor şi cel mai recent The Incredible Hulk), la un erou carismatic şi la o foarte vizuală călătorie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Probabil că ştii deja povestea, dar îţi mai descriem o dată premisele: îl avem pe timidul Steve Rogers (tot Chris Evans, dar transformat într-un pişpirică scund şi slăbănog), un tânăr bolnăvicios, dar cu inimă atât de mare, încât ţine morţiş să se înroleze în armata SUA şi să pună umărul la salvarea lumii de flagelul nazist. Respins de cinci ori de medicii armatei, perseverenţa lui Steve îi atrage atenţia doctorului Erskine (Stanley Tucci, excelent ca de obicei), inventatorul unui ser ce l-ar putea transforma în soldatul perfect. Asta se şi întâmplă, Steve devine Căpitanul America, iar prima sa misiune este cât se poate de periculoasă: trebuie să-l anihileze pe Johann Schmidt (Hugo Weaving, într-un nou rol negativ), şeful diviziei de arme avansate a lui Hitler şi posesor al unui anumit obiect ocult ce permite crearea unor dispozitive atât de distrugătoare încât ar putea anihila pe oricine îi stă în cale.
Ritmat de muzica lui Alan Silvestri, Căpitanul America: Primul Răzbunător are suficientă energie ca să nu te plictisească deloc (ţine peste două ore), dar poate n-ar fi o idee bună să te aştepţi la un film de calibrul primului Iron Man. Blockbusterul regizat de Joe Johnston sună mai degrabă ca o introducere la The Avengers, producţia Marvel care se filmează în prezent şi care la anul ni-i va arăta laolaltă pe Thor, Hulk, Iron Man şi alţi câţiva, în luptă cu un inamic încă necunoscut. Totul pare prea simplu în Primul răzbunător, lucru ciudat având în vedere cât de inegale sunt forţele aflate în conflict: armele lui Schmidt (apropo, Hugo Weaving arată pur şi simplu neinspirat în forma sa de Red Skull) distrug totul în cale, dar nu şi scutul lui Steve, naziştii sunt întotdeauna mai numeroşi, dar mor la primul bobârnac, ceea ce taie mult din tensiune.
Chiar dacă nu are miză, filmul câştigă surprinzător de mult datorită lui Chris Evans, foarte carismatic în rolul titular. Cel puţin la început, înainte ca lui Steve să i se administreze serul, personajul este pur şi simplu delicios: exemplul perfect pentru vorba aceea cu "nu haina îl face pe om". Săritor şi atent, modest şi perseverent, Steve Rogers îţi aduce aminte că prima impresie nu ar trebui să conteze şi că în spatele unui ambalaj neatractiv se poate ascunde ceva magnific. După, Steve Rogers este Căpitanul America şi atât: aleargă, trage cu arma, dă de-a azvârlita cu scutul şi cam atât, personajul îngheţând (la propriu şi la figurat) în forma sa perfectă...
Ce va plăcea foarte mult la aventurile Căpitanului? Aspectul lor! Această călătorie în trecut este excelent realizată, îmbinând aerul retro cu un suflu foarte modern, o combinaţie foarte inspirată ce-l va uimi de câteva ori pe spectator. Ştii încontinuu că te afli în anii '40, dar scenografii şi specialiştii în efecte speciale deraiază frecvent, inventând fel de fel de dispozitive care cu siguranţă o să-ţi ia ochii. De la costumul Căpitanului la scutul lui, de la motocilete la trenuri, de la pistoale la cumplitele arme inventate de Schmidt, totul îţi lasă impresia că te afli într-un trecut alternativ, iar efectul este cât se poate de captivant.
Atenţie, stai şi la genericul de final pentru a vedea ultima secvenţă! Chiar dacă va trebui să aştepţi şapte sau opt minute, merită, pentru că vei avea ocazia să arunci o privire înspre The Avengers, filmul a cărui lansare în România este programată pe 4 mai 2012.
Probabil că ştii deja povestea, dar îţi mai descriem o dată premisele: îl avem pe timidul Steve Rogers (tot Chris Evans, dar transformat într-un pişpirică scund şi slăbănog), un tânăr bolnăvicios, dar cu inimă atât de mare, încât ţine morţiş să se înroleze în armata SUA şi să pună umărul la salvarea lumii de flagelul nazist. Respins de cinci ori de medicii armatei, perseverenţa lui Steve îi atrage atenţia doctorului Erskine (Stanley Tucci, excelent ca de obicei), inventatorul unui ser ce l-ar putea transforma în soldatul perfect. Asta se şi întâmplă, Steve devine Căpitanul America, iar prima sa misiune este cât se poate de periculoasă: trebuie să-l anihileze pe Johann Schmidt (Hugo Weaving, într-un nou rol negativ), şeful diviziei de arme avansate a lui Hitler şi posesor al unui anumit obiect ocult ce permite crearea unor dispozitive atât de distrugătoare încât ar putea anihila pe oricine îi stă în cale.
Ritmat de muzica lui Alan Silvestri, Căpitanul America: Primul Răzbunător are suficientă energie ca să nu te plictisească deloc (ţine peste două ore), dar poate n-ar fi o idee bună să te aştepţi la un film de calibrul primului Iron Man. Blockbusterul regizat de Joe Johnston sună mai degrabă ca o introducere la The Avengers, producţia Marvel care se filmează în prezent şi care la anul ni-i va arăta laolaltă pe Thor, Hulk, Iron Man şi alţi câţiva, în luptă cu un inamic încă necunoscut. Totul pare prea simplu în Primul răzbunător, lucru ciudat având în vedere cât de inegale sunt forţele aflate în conflict: armele lui Schmidt (apropo, Hugo Weaving arată pur şi simplu neinspirat în forma sa de Red Skull) distrug totul în cale, dar nu şi scutul lui Steve, naziştii sunt întotdeauna mai numeroşi, dar mor la primul bobârnac, ceea ce taie mult din tensiune.
Chiar dacă nu are miză, filmul câştigă surprinzător de mult datorită lui Chris Evans, foarte carismatic în rolul titular. Cel puţin la început, înainte ca lui Steve să i se administreze serul, personajul este pur şi simplu delicios: exemplul perfect pentru vorba aceea cu "nu haina îl face pe om". Săritor şi atent, modest şi perseverent, Steve Rogers îţi aduce aminte că prima impresie nu ar trebui să conteze şi că în spatele unui ambalaj neatractiv se poate ascunde ceva magnific. După, Steve Rogers este Căpitanul America şi atât: aleargă, trage cu arma, dă de-a azvârlita cu scutul şi cam atât, personajul îngheţând (la propriu şi la figurat) în forma sa perfectă...
Ce va plăcea foarte mult la aventurile Căpitanului? Aspectul lor! Această călătorie în trecut este excelent realizată, îmbinând aerul retro cu un suflu foarte modern, o combinaţie foarte inspirată ce-l va uimi de câteva ori pe spectator. Ştii încontinuu că te afli în anii '40, dar scenografii şi specialiştii în efecte speciale deraiază frecvent, inventând fel de fel de dispozitive care cu siguranţă o să-ţi ia ochii. De la costumul Căpitanului la scutul lui, de la motocilete la trenuri, de la pistoale la cumplitele arme inventate de Schmidt, totul îţi lasă impresia că te afli într-un trecut alternativ, iar efectul este cât se poate de captivant.
Atenţie, stai şi la genericul de final pentru a vedea ultima secvenţă! Chiar dacă va trebui să aştepţi şapte sau opt minute, merită, pentru că vei avea ocazia să arunci o privire înspre The Avengers, filmul a cărui lansare în România este programată pe 4 mai 2012.
