Este o comedie în 3 acte (7 tablouri). A avut premiera la 26 ianuarie 1940 la Teatrul Național din București. Capul de rățoi este cea mai cunoscută piesă de teatru a lui George Ciprian. Considerată ca un exemplu timpuriu al teatrului absurdului, descrie adolescența autorului și prietenia sa cu Urmuz. În perioada postbelică piesa a fost pusă în scenă şi jucată la Teatrul de comedie din Bucureṣti (premiera a avut loc la 27 aprilie 1966, regia spectacolului era semnată de David Esrig, iar distribuția îi cuprindea, între alții, pe Mircea Albulescu, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ion Lucian, Amza Pellea ). La 27 ianuarie 1978 a fost jucată la Teatrul de Stat Oradea, sub regia lui Sergiu Savin, cu Mircea Constantinescu, Radu Vaida, Laurian Jivan și Eugen Țugulea.
Cele patru personaje principale, Ciriviș, Macferlan, Bălălău, Pentagon, fac farse pe seama oricui. Cu toate acestea, în spatele acestora se vrea distrugerea măștilor sub care oamenii se ascund într-o societate ipocrită. Ciriviș, Macferlan, Bălălău, Pentagon doresc să trăiască nonconformist, de exemplu vor să locuiască într-un măr din grădina lui Mușat. Titlul piesei vine de la o farsă pe care cei patru o făceau profesorului lor la școală: noaptea, pe furiș, îi tăiau rățoii din curte, le luau căpățânile și lăsau profesorului nedumerit leșurile rățoilor.
Cele patru personaje principale, Ciriviș, Macferlan, Bălălău, Pentagon, fac farse pe seama oricui. Cu toate acestea, în spatele acestora se vrea distrugerea măștilor sub care oamenii se ascund într-o societate ipocrită. Ciriviș, Macferlan, Bălălău, Pentagon doresc să trăiască nonconformist, de exemplu vor să locuiască într-un măr din grădina lui Mușat. Titlul piesei vine de la o farsă pe care cei patru o făceau profesorului lor la școală: noaptea, pe furiș, îi tăiau rățoii din curte, le luau căpățânile și lăsau profesorului nedumerit leșurile rățoilor.