Un film slab , ca mai toate filmele lui Nicolae Margineanu
cezarika21
pe 01 Septembrie 2013 19:31
Un mediu metraj de televiziune după o nuvelă a lui Vasile Voiculescu despre demnitate, onoare şi spiritul de sacrificiu. Deloc vulgar, dar filmat pe o peliculă de proastă calitate, ”Capul de zimbru” pune accentul pe două personaje cu caractere total diferite. Regizorul propulsează acţiunea într-un spaţiu mitic care pare încremenit în timp şi spaţiu, un loc în care nu se întâmplă nimic. Acţiunea filmului se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind puse în antiteză nobleţea sufletului românesc şi lăudăroşenia şi pretinsa superioritatea a germanilor.
SINOPSIS. În timpul celui de-al doilea război mondial se află la aceeaşi masă un ofiţer german şi un ofiţer român (căpitanul Tomuţ) care posedă amândoi o marcă cu capul de bour. În timp ce neamţul se laudă cu marca poştală, afirmând mândru că sunt doar două astfel de timbre în lume (dintre care unul este al lui), iar valoarea comercială a timbrului ar fi de peste un milion de mărci, românul tace şi păstrează timbrul care are pentru el o valoare de talisman. Timbrul neamţului dispare, iar ofiţerii români sunt învinuiţi că l-ar fi furat. Ei sunt supuşi unei percheziţii corporale, dar căpitanul Tomuţ refuză şi ameninţă că-şi va zbura creierii dacă cineva se va atinge de el, considerând că pentru un ofiţer punerea la îndoială a cuvântului de onoare este înjositoare. Mai târziu, după plecarea neamţului, el îşi aruncă timbrul în foc, afirmând că oamenii şi-au pierdut nobleţea sufletească.
SINOPSIS. În timpul celui de-al doilea război mondial se află la aceeaşi masă un ofiţer german şi un ofiţer român (căpitanul Tomuţ) care posedă amândoi o marcă cu capul de bour. În timp ce neamţul se laudă cu marca poştală, afirmând mândru că sunt doar două astfel de timbre în lume (dintre care unul este al lui), iar valoarea comercială a timbrului ar fi de peste un milion de mărci, românul tace şi păstrează timbrul care are pentru el o valoare de talisman. Timbrul neamţului dispare, iar ofiţerii români sunt învinuiţi că l-ar fi furat. Ei sunt supuşi unei percheziţii corporale, dar căpitanul Tomuţ refuză şi ameninţă că-şi va zbura creierii dacă cineva se va atinge de el, considerând că pentru un ofiţer punerea la îndoială a cuvântului de onoare este înjositoare. Mai târziu, după plecarea neamţului, el îşi aruncă timbrul în foc, afirmând că oamenii şi-au pierdut nobleţea sufletească.