Stilul caterincos, suprarealist exagerat, brazilian. Film grotesc, de altfel cand vad filme cu puscariile, bandele, favelele braziliene.....parca ma uit la maimute. Mai ok sunt prezentate povestile detinutilor din afara puscariei, decat cele din interiorul ei, care sunt mult exagerate. Martirajul detinutilor pe final, e de ras. Regizorul chiar se asteapta sa ne fie mila de rebuturile alea sociale...? 110 morti din 7500...putin, dupa parerea mea. Merge vazut...o data.
zeno.marin
pe 17 Martie 2013 01:32
Ati fost vreodata intr-o inchisoare din Brazilia? Nu??... Nici eu. Nici macar intr-una autohtona. Totusi nu iti treubie enorm de multa minte ca sa realizezi ca tocmai ai vazut un basm, chiar daca nu cu zane si feti frumosi. Un basm idealizat, precum un tort supra-insiropat pregatit de un cofetar caruia ii lipseste simtul gustului si al masurii, masura in acest caz fiind lipsa realismului. Incercare de a convinge in legatura cu latura umana a personajelor este grotesc de artificiala si esueaza (pentru unii spectaori asemeni mie cel putin). Fiarele salbatice din Carandiru sunt ultra-antropomorfizate si reprezentate de personaje la fel de neconvingatoare, caci totul e melodramatic, primitiv si lipsit de subtilitate, spectatorul fiind permanent ajutat sa inteleaga mesajele insa fara sa fie nevoie de asa ceva.
Asa se face ca asistam la un maraton de doua ore si jumatate, desfasurat printre smarcuri umane, in care scursurile izolate de societate au fiecare cate o poveste pe care treubie sa o ascultam, la inceput prin intermediul unui element de legatura. Acestea este doctorasul cu figura de star porno, zambind una intr-una candid si ridicol, prezent in film precum un fluturas pe un mare balegar. Bine ca are un stetoscop la consultatii, caci altfel nu mi-as fi dat seama ce rol are. Acest catalizator al naratiunii se pierde pe parcurs, pe masura ce povestile fiecarui detinut relevant ies la iveala, unele verosimile altele nu, dar toate avand ceva in comun: idee ca acesti crimnali de fapt sunt toti niste victime ale sortii.
Astfel de momente penibile sunt multe, de la intriga explicata chiar de personaje, sa priceapa oricine (vezi episodul de la banca) pana la pana la peretii ciuruiti prin care trece lumina divina, inconjoarnd pe criminali intr-o aura divina de martiri. Sau de ce nu, sa luam patetica imagine cu sangele spalat de spuma, sau alegoria cu cainele politist care lipaie sangele printre cadavre si da nasa in nas cu o pisica (WTF!).
Realizarea tehnica, decorurile, alegerea figurantilor, sunt cat se poate de reusite, minutiozitatea si complexitatea detaliilor fiind de exceptie. Dar cam aici se sfarseste enumerarea virtutilor sale, umbrite din pacate de metaforele in exces, de stangacia cu care ele sunte transmise precum si de noianul de clisee adunate din diverse filme din clasa sa (probabil ca are vreun nume "jailhousemovie" sau asa ceva). Oricat de spectaculoasa ar fi scena demolarii inchisorii, chiar mi-a parut rau ca s-a daramat sandramaua. De fapt ce e Carandiru? O telenovela cu pretentii.
Dehasdeu
pe 20 Ianuarie 2013 20:50
Inspirat din fapte reale, Carandiru surprinde prin faptul ca nu menajeaza deloc spectatorul oferindu-i in mod sistematic scene de o duritate si de un dramatism rar intalnite. Recomand acest film celor care pot trece de bariera limbii portugheze si care pot uita pentru aproximativ doua ore si jumatate conventionalismul american.
pisicuta1
pe 29 Decembrie 2012 00:09
un film exceptional,merita vazut.,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
pst35
pe 31 Octombrie 2012 23:16
Un film cutremurator, inspirat din realitate...nu trebuie ratat!
pe 13 Septembrie 2007 10:20
Este unul din cele mai bune filme pe carev l-am vazut.In acest film sunt deopotriva si comedia si crima,detinuti periculosi care fac legi, care traiesc dupa propriile lor reguli. Cel mai interesant a fost atunci cind am privit filum in limba nationala adica >portugheza......
Asa se face ca asistam la un maraton de doua ore si jumatate, desfasurat printre smarcuri umane, in care scursurile izolate de societate au fiecare cate o poveste pe care treubie sa o ascultam, la inceput prin intermediul unui element de legatura. Acestea este doctorasul cu figura de star porno, zambind una intr-una candid si ridicol, prezent in film precum un fluturas pe un mare balegar. Bine ca are un stetoscop la consultatii, caci altfel nu mi-as fi dat seama ce rol are. Acest catalizator al naratiunii se pierde pe parcurs, pe masura ce povestile fiecarui detinut relevant ies la iveala, unele verosimile altele nu, dar toate avand ceva in comun: idee ca acesti crimnali de fapt sunt toti niste victime ale sortii.
Astfel de momente penibile sunt multe, de la intriga explicata chiar de personaje, sa priceapa oricine (vezi episodul de la banca) pana la pana la peretii ciuruiti prin care trece lumina divina, inconjoarnd pe criminali intr-o aura divina de martiri. Sau de ce nu, sa luam patetica imagine cu sangele spalat de spuma, sau alegoria cu cainele politist care lipaie sangele printre cadavre si da nasa in nas cu o pisica (WTF!).
Realizarea tehnica, decorurile, alegerea figurantilor, sunt cat se poate de reusite, minutiozitatea si complexitatea detaliilor fiind de exceptie. Dar cam aici se sfarseste enumerarea virtutilor sale, umbrite din pacate de metaforele in exces, de stangacia cu care ele sunte transmise precum si de noianul de clisee adunate din diverse filme din clasa sa (probabil ca are vreun nume "jailhousemovie" sau asa ceva). Oricat de spectaculoasa ar fi scena demolarii inchisorii, chiar mi-a parut rau ca s-a daramat sandramaua. De fapt ce e Carandiru? O telenovela cu pretentii.