Poate realizat in alta perioada ar fi impresionat , dar asa mi se pare depasit, nu exceleaza la vreun capitol.
balta67verde
pe 30 Octombrie 2016 11:33
Un film simpatic care are ceva tragicomic. Mircea Diaconu joaca excelent rolul omului terorizat de ideea ca ar putea fi arestat de activistii de partid. Merita revazut
Vegetarian
pe 15 Februarie 2015 23:50
Un film despre o Generatie de sacrificiu din Romania ..
la Tvr 2 . A fost in 15 feb 2015 .
saiaj
pe 31 August 2014 13:30
Tragi-comedie. Bunicel, ceva umor de situatii, nu foarte multa actiune dar merita vazut. E ok.
cezarika21
pe 11 August 2014 08:08
Unul dintre cele mai mari defecte ale neamului românesc este băşcălia, adică ridiculizarea a aproape orice, inclusiv a lucrurilor care ar trebui să rămână serioase. Acest defect a tras de multe ori înapoi neamul românesc, dar a avut marele merit de a ne ajuta să supravieţuim în stare semivegetală în toate epocile şi sub toate regimurile, pierzându-ne identitatea şi asimilându-ne. Orice este lipsit de umor a început să ne plictisească, iar un film ca "Memorialul durerii" a început să aibă tot mai puţini spectatori, după trecerea perioadei iniţiale de curiozitate. Dintr-o întreagă perioadă de distrugere dureroasă a proprietăţii capitaliste şi de reprimare violentă a tuturor celor care încercau să ridice glasul nu a mai rămas decât nostalgia după siguranţa unui loc de muncă unde nu trebuiai decât să semnezi condica sau a unui salariu pe care mulţi îl primeau fără să facă nimic util. Trecerea timpului a nivelat memoria, iar evenimentele care aduceau spaimă în anii regimului de tristă amintire au început azi să provoace râs.
Relatând un eveniment obişnuit al anilor '50 - sosirea unei caravane cinematografice într-un sat din Ardeal -, filmul lui Titus Muntean realizează de fapt o prezentare parodică a unui sat tipic românesc. Personajele par desprinse din comediile lui Caragiale, având un Tipătescu în persoana preşedintelui sfatului popular (omul duplicitar care se adaptează oricărui regim pe ideea că nimic nu durează veşnic), un Farfuridi în persoana directorului de şcoală ce debitează vorbe goale, un Pristanda în persoana miliţianului somnolent, un cetăţean turmentat în persoana "ţiganului etern" şi a unui Rică Venturiano în persoana tovarăşului Tavi, tânărul activist idealist, îmbâcsit cu ideologie leninist-stalinistă despre înălţarea nivelului politico-economic al poporului în epoca socialistă. Oricât de pitoreşti ar fi toate aceste personaje, nu poţi să nu constaţi schematismul, lipsa de substanţă şi caricaturizarea forţată a lor.
Scenariul este prea simplu şi prea liniar, părând a fi insuficient lucrat. Intenţia scenaristului - regizor a fost de a realiza o anecdotă fără prea mare profunzime, iar din acest motiv filmul pare a fi mai mult o colecţie de momente comice cu aceleaşi personaje decât un demers cinematografic bine închegat. Simţul artistic al lui Titus Muntean este unul static, rudimentar, lipsit de ambiţie şi de originalitate. Ironia acidă e transformată în băşcălie tipică filmelor româneşti din anii '90. Mai multe secvenţe sunt preluate de prin alte filme (masa din casa învăţătorului este o copie nereuşită al celeia din "Balanţa"), iar secvenţa masturbării de la proiecţie şi apoi cea a violului din final nu se potrivesc nici cu moralitatea proletară şi nici cu caracterul stângaci al personajului, aşa cum fusese revelat până atunci. Ambele secvenţe sunt nişte exhibiţii groteşti ale unui scenarist-regizor care speră să creeze un interes mai mare pentru un film care risca până atunci să-şi adoarmă spectatorii.
În încheiere vreau să mai precizez că interpretările sunt bune, cu un Dorian Boguţă credibil în rolul băiatului timid de la ţară, convertit sincer la doctrina comunistă, secondat în mod corect de Mircea Diaconu, Nicolae Urs, Alexandru Georgescu sau Iulia Lumânare. Imaginea este de bună calitate, muzica este adecvată, iar decorurile austere sunt realizate în mod profesionist.
arolf_z
pe 30 Octombrie 2011 05:03
In Caravana Cinematografica, pe vremea arhaicului stalinism romanesc al anilor 50 ( actiunea are loc in republica populara romana, 1959), tanarul si ambitiosul tovaras Tavi, activist de la regiunea de partid (pe atunci tara fusese impartita de partid in regiuni ... de partid si de stat!) insarcinat cu culturalizarea ideologica a taranimii, in speta cu difuzarea si dezbaterea filmelor sovietice sau prosovietice, ajunge cu masina ( un vetust model sovietic caravan auto) condusa de tovarasul Anton, cel care le stie pe toate, intr-un pierdut si mizerabilist satuc romanesc, Mogos, pe undeva prin Transilvania. Timpul pare oprit in ceva natural ce este potrivnic si penibil omului, ploua fara incetare si tot locul este aproape acvatic, curgator si nedefinit, dezolant, desi in culori pastelate, pe masura noroiului si nepasarii seculare din batrani. Caravana auto, din cauza unei cirezi de vite, se impotmoleste pe o ulita a satului, iata un impas ideologic, ar gandi Tavi ! ? iar tovarasul Tavi, excedat, in disperare de cauza, ca sa vina cineva sa-i ajute, difuzeaza marsuri revolutionare prin megafoane. Incet- incet, din cauza zgomotului civil, apar cativa sateni reprezentativi: primarul, militianul, directorul de scoala, tiganul si ungurul.
Pe scurt actiunea filmului se petrece linear, dupa cum urmeaza: trimis de partid intr-un sat oarecare, comisarul cultural Tavi se vede ajuns in impas: din cauza ploii torentiale, rolele filmului propagandistic dela regiunea de partid sunt deteriorate. Tavi, furios ca nu poate proiecta filmul, dupa ce convoaca notabilitatile satului, automat ii face culpabili de sabotaj. Imblanzit la o masa tovoraseasca, cu palinca si carnati pe masura, Tavi o cunoaste pe Corina, bibliotecara din sat, comunista,frumoasa si senina. Indragostit coup de foudre, Tavi ii cere sa-l urmeze imediat la oras, intr-o lume noua. Totusi Corina, din femininate, il refuza pe moment. Tavi, insa o intelege gresit, refuzul ei i se pare fie ireal din punctul de vedere sentimental, si burghez, din punctul de vedere ideologic. Reactia lui este salbatica : o violeaza inainte de a parasi satul.
Filmul curge navalnic, ca un rau intre maluri stranse de pietre ascutite, din cauza furiei „ideologice” a comisarului Tavi pentru care orice neajuns sau lipsa de mijloace pentru proiectia filmului la data si in locul stabilit de Partid, de regiunea de Partid, constitue un sabotaj burghez. De aici rezulta – precum ar fi si de asteptat- cel putin, acel ridicol rece si negru de limbaj, de situatie, de idei ( sau mai degraba, al lipsei de idei), ce consuma pina la capat ca o flacara rea si devoratoare toate personajele. Personajele sunt caricaturale, acide, pe filonul acestei deriziuni atroce, in stil caragialesc : revolutiunea comunista o produce tovarasul Tavi, un fel de Rica Venturiano al stalinismului cultural, farfuridismul isi gaseste ecou in directorul scolii, cel care se nascuse si traise si inainte de comunism ... prin urmare, acel care trebuie sa stie cum sa reziste si sa se adapteze la orice si oricand cu aceeasi istorica vorbarie goala (vezi calitatea de liberal si de comunist ale neamului !) , militianul este o copie imperfecta (de nou legionar, poate?...), ceva mai somnolenta si mai cinstita, totusi, dupa Pristanda, tipatestii se regasesc in primarul satului, personaj duplicitar, care ar semna orice numai sa scape, abil burghez, dar pasnic, perspicace comunist, dar lenes, in timp ce cetatenul turmentat pare mai putin reflexiv in persoana tiganului etern, un fel de manelist modern de pripas. Epilepticul ungur, care isi „ produce” criza (evident,si din cauza.. romanilor) in plin orgasm filmic sovietic al elibararii Europei de nazism.. pune capat in mod benefic proiectiei cinematografice legionaro-comuniste . . Nimic nou sub soare, s-ar putea zice la prima vedere, inca o comedie neagra despre stalinismul romanesc, ridicol si tragic in acelasi timp, cu victime si criminali, intre aparenta si autenticitate, cu lumini si umbre fata de care istoria este neputincioasa, si fata de care, dupa atatia ani, rasul public poate inlocui plansetul individual, hazul, necazul, vorbaria goala, gandirea semnificativa, si asa mai departe, totusi : ceea ce marcheaza acest film ( avand la baza o povestire de Ion Grosan, unde violul Corinei nu se produce) este, as zice, paradoxul tragic al legii morale. Orice lege morala induce inevitabil opozitia intre doua legitimitati adverse.
Par exemplum, singurii comunisti din acest film sunt, evident, doar comisarul Tavi si bibliotecra satului, Corina. Ea este o tinara idealista, senina si limpede ca o stea fara nume, care ajunsese in acest satuc dezolant, animata de dorinta sincera sa ofere satenilor o luminita la capatul tunelului, o luminita de cultura si speranta in omul nou, intr-o lume mai justa si mai solidara, spre exemplu, isi transformase propria locuinta in biblioteca ( o biblioteca burdusita, totusi, de carti leniniste !) ; el, comisarul Tavi, fostul copil al nimanui, rejeton crescut in orfelinat, devenit mai tarziu, produsul ardent al revolutiei proletare, razbunatorul celor sarmani si obiditi, nici nu ar fi avut alta cale in acele vremuri eroice ! un fel de robespiere rural gata sa diabolizeze fara retinere orice ostacol de opinie sau de situatie in sabotaj politic, in acelasi timp, pe plan intim, un barbat minor, decapat de timiditate, de orgoliu excesiv, de o incontrolabila pulsiune sexuala fara raspuns ( ceea ce ar fi echivalentul onanismului, oh! ...) Dar tot asa dupa cum revolutia franceza isi va fi devorat proprii fii, in mod tragic, comisarul Tavi o va nimici pe Corina, in mod anarhic: singura lui posibila iubire va fi distrusa de el insusi, prin viol. Oricat ar parea de bizar, in gradientul de definire al tragicului, filmul este capabil sa emita doua mesaje contradictorii: comunismul este incorigibil (Tavi), comunismul este intangibil (Corina). Filmul, pe plan ideatic insa poate fi acuzat de tezism istoric sau de basm politic capitalist, (unde cei buni(capitalisti, of course,fara sa stie,) lupta impotriva celor rai, comunisti din romantism, fie !), fie si numai intrebandu-ne retoric, daca nu cumva cei zece ani + scursi intre liberalismul burghez si comunismul stalinist (1947-1959) ar putea fi suficienti sa schimbe moravurile unui neam, umoare lui morala, sa-i schimbe psihologia, curajul si demnitatea... si daca nu, ceea ce nu ne–ar conveni, la urma urmei.,. fiindca suntem romani.. ,atunci poate ca n-ar trebui sa admitem culpabilizarea unica a comunismului, ci sa luam in seama si obarsia culpabila nationala detectata inca de Caragiale,de Delavrancea, de Eminescu, de Filimon si de multi altii de la sfarsitul secolului XIX-lea . Ca intre Scilla si Caribda, intre comunism – capitalism, intre aceste doua stramtori morale, istorice, existentiale,romantice, eroice, poporul roman isi continua inperturbabil somnul vegetal pe mai departe ,fiindca in istorie totul curge, asa precum hazardul intr-un joc de carti(scena finala afilmuluii!). Filmul lui Muntean are excelenta unei introspectii teziste care provoaca revolta bunului simt istoric.
yasmine_kiss
pe 15 Iunie 2011 21:34
l-am vazut si am ramas placut surprinsa...romanii mai fac si filme bune!!!
Dacianus
pe 21 Mai 2011 19:26
Un film amuzant, interesant si care ramane in memorie. Merita vazut.
Kable
pe 21 Septembrie 2010 15:29
Un film obligatoriu de vazut pentru iubitorii filmelor romanesti, nu dor ca e dramatic dar este si putin comic, cu final neasteptat. Foarte bun acest film.
bro
pe 23 Iunie 2010 06:48
a fost in premiera la studfest oradea in aer liber. un film foarte bun cu un umor specific. merita vazut
sabinalin
pe 01 Iunie 2010 15:55
Mogos,Romania, candva in anii '60. E sambata si oamenii din sat sunt plecati la oras. Ploua ca la sfarsit de lume si peisajul e jalnic. De niciunde in care isi face aparitia o masina care vine cu misiunea de a-i culturaliza pe satenii la care schimbarile tragice din tara par sa nu fi ajuns inca. Misia tovarasului Tavi este de a proiecta un film de propaganda care sa arate binefacerile comunismului. Misia tovarasului Anton care toarna-n... beton,pardon, e sa fie sofer si sa stie tot. Subiectul caravanelor cinematografice a mai fost atins en-passant de Horatiu Malaele in pe nedrept subapreciatul "Nunta muta" si revine in forta in al doilea lungmetraj al regizorului Titus Muntean, un alt realizator de film care are ceva important de spus in cinematografia romaneasca. Pelicula exceleaza la capitolul "scenariu", unul bine legat si fara excese de limbaj, care provoaca multe hohote de ras dar care si intristeaza serios in anumite momente. Roluri remarcabile pentru Dorian Boguta, foarte expresiv in portretizarea tovarasului Tavi, activistul perfect care cedeaza in cele din urma pornirilor carnale, si pentru Iulia Lumanare, bibliotecara care viseaza la o lume frumoasa dar care este nevoita sa se trezeasca brusc si foarte dur la realitate. Aparitii importante si pentru Mircea Diaconu, in rolul presedintelui de sfat popular care incearca sa impace pe toata lumea, si pentru Nicolae Urs, invatatorul satului specialist in discursuri gaunoase si in tuica de prune "din cea cu margele". Daca sunteti amatori de cinema de foarte buna calitate trebuie sa-l vedeti neaparat !
Krizalid
pe 29 Mai 2010 13:22
nici acest film nu intrece bariera romaneasca .....iar despre eu cand vreau sa fluier ...ma abtin ..multa publicitate pt. nimic !
Kytta
pe 20 Mai 2010 17:31
Fara suparare...romani chiar nu vor sa evolueze, nu sunt fan inrait al filmelor de actiune-aventura dar astea atrag publicul. nu dau nota asupra filmului ca nu l-am vazut, dar cu siguranta nu va atrage lume la cinematograf, si daca lumea nu vine la cinematograf....tot se vor mai face filme cu bugeturi de 900.000 de euro, penibil.
caroldaniel67
pe 30 Aprilie 2010 09:40
Ei, da! Cred ca filmul trebuie vazut...
Alte comentarii...dupa!
la Tvr 2 . A fost in 15 feb 2015 .
Relatând un eveniment obişnuit al anilor '50 - sosirea unei caravane cinematografice într-un sat din Ardeal -, filmul lui Titus Muntean realizează de fapt o prezentare parodică a unui sat tipic românesc. Personajele par desprinse din comediile lui Caragiale, având un Tipătescu în persoana preşedintelui sfatului popular (omul duplicitar care se adaptează oricărui regim pe ideea că nimic nu durează veşnic), un Farfuridi în persoana directorului de şcoală ce debitează vorbe goale, un Pristanda în persoana miliţianului somnolent, un cetăţean turmentat în persoana "ţiganului etern" şi a unui Rică Venturiano în persoana tovarăşului Tavi, tânărul activist idealist, îmbâcsit cu ideologie leninist-stalinistă despre înălţarea nivelului politico-economic al poporului în epoca socialistă. Oricât de pitoreşti ar fi toate aceste personaje, nu poţi să nu constaţi schematismul, lipsa de substanţă şi caricaturizarea forţată a lor.
Scenariul este prea simplu şi prea liniar, părând a fi insuficient lucrat. Intenţia scenaristului - regizor a fost de a realiza o anecdotă fără prea mare profunzime, iar din acest motiv filmul pare a fi mai mult o colecţie de momente comice cu aceleaşi personaje decât un demers cinematografic bine închegat. Simţul artistic al lui Titus Muntean este unul static, rudimentar, lipsit de ambiţie şi de originalitate. Ironia acidă e transformată în băşcălie tipică filmelor româneşti din anii '90. Mai multe secvenţe sunt preluate de prin alte filme (masa din casa învăţătorului este o copie nereuşită al celeia din "Balanţa"), iar secvenţa masturbării de la proiecţie şi apoi cea a violului din final nu se potrivesc nici cu moralitatea proletară şi nici cu caracterul stângaci al personajului, aşa cum fusese revelat până atunci. Ambele secvenţe sunt nişte exhibiţii groteşti ale unui scenarist-regizor care speră să creeze un interes mai mare pentru un film care risca până atunci să-şi adoarmă spectatorii.
În încheiere vreau să mai precizez că interpretările sunt bune, cu un Dorian Boguţă credibil în rolul băiatului timid de la ţară, convertit sincer la doctrina comunistă, secondat în mod corect de Mircea Diaconu, Nicolae Urs, Alexandru Georgescu sau Iulia Lumânare. Imaginea este de bună calitate, muzica este adecvată, iar decorurile austere sunt realizate în mod profesionist.
Pe scurt actiunea filmului se petrece linear, dupa cum urmeaza: trimis de partid intr-un sat oarecare, comisarul cultural Tavi se vede ajuns in impas: din cauza ploii torentiale, rolele filmului propagandistic dela regiunea de partid sunt deteriorate. Tavi, furios ca nu poate proiecta filmul, dupa ce convoaca notabilitatile satului, automat ii face culpabili de sabotaj. Imblanzit la o masa tovoraseasca, cu palinca si carnati pe masura, Tavi o cunoaste pe Corina, bibliotecara din sat, comunista,frumoasa si senina. Indragostit coup de foudre, Tavi ii cere sa-l urmeze imediat la oras, intr-o lume noua. Totusi Corina, din femininate, il refuza pe moment. Tavi, insa o intelege gresit, refuzul ei i se pare fie ireal din punctul de vedere sentimental, si burghez, din punctul de vedere ideologic. Reactia lui este salbatica : o violeaza inainte de a parasi satul.
Filmul curge navalnic, ca un rau intre maluri stranse de pietre ascutite, din cauza furiei „ideologice” a comisarului Tavi pentru care orice neajuns sau lipsa de mijloace pentru proiectia filmului la data si in locul stabilit de Partid, de regiunea de Partid, constitue un sabotaj burghez. De aici rezulta – precum ar fi si de asteptat- cel putin, acel ridicol rece si negru de limbaj, de situatie, de idei ( sau mai degraba, al lipsei de idei), ce consuma pina la capat ca o flacara rea si devoratoare toate personajele. Personajele sunt caricaturale, acide, pe filonul acestei deriziuni atroce, in stil caragialesc : revolutiunea comunista o produce tovarasul Tavi, un fel de Rica Venturiano al stalinismului cultural, farfuridismul isi gaseste ecou in directorul scolii, cel care se nascuse si traise si inainte de comunism ... prin urmare, acel care trebuie sa stie cum sa reziste si sa se adapteze la orice si oricand cu aceeasi istorica vorbarie goala (vezi calitatea de liberal si de comunist ale neamului !) , militianul este o copie imperfecta (de nou legionar, poate?...), ceva mai somnolenta si mai cinstita, totusi, dupa Pristanda, tipatestii se regasesc in primarul satului, personaj duplicitar, care ar semna orice numai sa scape, abil burghez, dar pasnic, perspicace comunist, dar lenes, in timp ce cetatenul turmentat pare mai putin reflexiv in persoana tiganului etern, un fel de manelist modern de pripas. Epilepticul ungur, care isi „ produce” criza (evident,si din cauza.. romanilor) in plin orgasm filmic sovietic al elibararii Europei de nazism.. pune capat in mod benefic proiectiei cinematografice legionaro-comuniste . . Nimic nou sub soare, s-ar putea zice la prima vedere, inca o comedie neagra despre stalinismul romanesc, ridicol si tragic in acelasi timp, cu victime si criminali, intre aparenta si autenticitate, cu lumini si umbre fata de care istoria este neputincioasa, si fata de care, dupa atatia ani, rasul public poate inlocui plansetul individual, hazul, necazul, vorbaria goala, gandirea semnificativa, si asa mai departe, totusi : ceea ce marcheaza acest film ( avand la baza o povestire de Ion Grosan, unde violul Corinei nu se produce) este, as zice, paradoxul tragic al legii morale. Orice lege morala induce inevitabil opozitia intre doua legitimitati adverse.
Par exemplum, singurii comunisti din acest film sunt, evident, doar comisarul Tavi si bibliotecra satului, Corina. Ea este o tinara idealista, senina si limpede ca o stea fara nume, care ajunsese in acest satuc dezolant, animata de dorinta sincera sa ofere satenilor o luminita la capatul tunelului, o luminita de cultura si speranta in omul nou, intr-o lume mai justa si mai solidara, spre exemplu, isi transformase propria locuinta in biblioteca ( o biblioteca burdusita, totusi, de carti leniniste !) ; el, comisarul Tavi, fostul copil al nimanui, rejeton crescut in orfelinat, devenit mai tarziu, produsul ardent al revolutiei proletare, razbunatorul celor sarmani si obiditi, nici nu ar fi avut alta cale in acele vremuri eroice ! un fel de robespiere rural gata sa diabolizeze fara retinere orice ostacol de opinie sau de situatie in sabotaj politic, in acelasi timp, pe plan intim, un barbat minor, decapat de timiditate, de orgoliu excesiv, de o incontrolabila pulsiune sexuala fara raspuns ( ceea ce ar fi echivalentul onanismului, oh! ...) Dar tot asa dupa cum revolutia franceza isi va fi devorat proprii fii, in mod tragic, comisarul Tavi o va nimici pe Corina, in mod anarhic: singura lui posibila iubire va fi distrusa de el insusi, prin viol. Oricat ar parea de bizar, in gradientul de definire al tragicului, filmul este capabil sa emita doua mesaje contradictorii: comunismul este incorigibil (Tavi), comunismul este intangibil (Corina). Filmul, pe plan ideatic insa poate fi acuzat de tezism istoric sau de basm politic capitalist, (unde cei buni(capitalisti, of course,fara sa stie,) lupta impotriva celor rai, comunisti din romantism, fie !), fie si numai intrebandu-ne retoric, daca nu cumva cei zece ani + scursi intre liberalismul burghez si comunismul stalinist (1947-1959) ar putea fi suficienti sa schimbe moravurile unui neam, umoare lui morala, sa-i schimbe psihologia, curajul si demnitatea... si daca nu, ceea ce nu ne–ar conveni, la urma urmei.,. fiindca suntem romani.. ,atunci poate ca n-ar trebui sa admitem culpabilizarea unica a comunismului, ci sa luam in seama si obarsia culpabila nationala detectata inca de Caragiale,de Delavrancea, de Eminescu, de Filimon si de multi altii de la sfarsitul secolului XIX-lea . Ca intre Scilla si Caribda, intre comunism – capitalism, intre aceste doua stramtori morale, istorice, existentiale,romantice, eroice, poporul roman isi continua inperturbabil somnul vegetal pe mai departe ,fiindca in istorie totul curge, asa precum hazardul intr-un joc de carti(scena finala afilmuluii!). Filmul lui Muntean are excelenta unei introspectii teziste care provoaca revolta bunului simt istoric.
Alte comentarii...dupa!