Un film deosebit. Lumea trebuie sa cunoasca istoria acestui popor. Nota 10.
user-61e9ab4506e34
pe 20 Ianuarie 2022 20:36
Un film de "generatie noua". Un film facut cu telefonul (?). Sec. Nu transmite absolut nimic. Dupa 30 minute am renuntat. Subiectul, accesibil, interesant. Pacat de el.
Smrs
pe 26 Iunie 2021 17:11
Dacă toată istoria noastră s-ar transpune în filme, am candida cu mare succes la Oscarul filmelor străine. Încă un film de colecție despre cea mai importantă etapă a istoriei noastre - trecerea de la regat la comunism, instalarea comunismului, cu secvențe de la Marea Unire și sprijinul masiv al Bisericii Greco-Catolice pentru păstrarea identității românilor din Ardeal. Cu o interpretare perfectă a actorilor, imaginile transferă către noi aproape cuvânt cu cuvânt tot ce am învățat despre acest pasaj istoric. Felicitări. Deosebit.
ioana1007
pe 27 Decembrie 2020 17:38
Ioan Andrei Ionescu in rolul comandantului inchisorii ....extraordinara interpretare !!! Filmul este greu de vazut, greu...istoria ne apasa rau...
user-5ee113a84dab5
pe 10 Iunie 2020 20:12
Nu pot sa vizionez acest film am urmat toti pasi ceruti.si tot nu reusesc
user-5e94d45d08708
pe 14 Aprilie 2020 00:18
Foarte bun filmul ,merita vazut.trebuie ca sa se cunoasca istoria.
mirodoni
pe 05 Decembrie 2019 21:15
Cardinalul,
Am început să fiu mai pretențios cu timpul meu disponibil. La trei filme din recolta de toamnă 2019 a trebuit să ies din sala de cinema cu mult înainte de sfârșit. Ca urmare, nu am mai scris despre acestea. Am aflat, însă, despre filmul „Maria, Regina României”. Pentru că mi-era clar despre ce e vorba, am considerat că e de datoria mea să-l văd. Deși parțial românesc, am văzut un film în adevăratul sens al cuvântului, așa că a încolțit din nou speranța în sufletul meu și am mers să văd și filmul „Cardinalul”, regizat de Nicolae Mărgineanu.
Cunoșteam subiectul, episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, cel care a citit Proclamația de la 1 Decembrie 1918, ajunge după 32 de ani în penitenciarul de la Sighet, împreună cu alți episcopi, pentru că refuză să se convertească la creștinism. Contextul istoric este deja cunoscut, așa că pe mine mă interesează „Cardinalul” ca film. Ca film bine realizat, ceea ce însemnă, în primul rând credibil. După părerea mea, așa cum am mai spus și cu altă ocazie, filmul bun este filmul în care nu se văd actorii, ci personajele. Pentru aceasta, filmul trebuie să aibă încă din scenariu personaje bine conturate, apoi regizorul trebuie să aleagă actori pe măsură.
Nicolae Mărgineanu are o poveste clară, bazată declarat pe fapte reale. Câteva momente s-ar putea să pară de domeniul ficțiunii, dar poate fi doar o impresie falsă, datorată refuzului de a accepta o realitate cruntă situată undeva departe în timp.
Sistemul bolșevic era dispus să tolereze într-o bună măsură Biserica Ortodoxă, pe care o putea domina, dar nu putea tolera Biserica Catolică din Transilvania, deoarece aceasta avea venituri proprii și era sub o puternică influență a Vestului.
Filmul prezintă faptele, cu argumente din ambele tabere, lăsând spectatorul să tragă singur concluziile. Sau cel puțin așa dă impresia. Adevărul este că spectatorii au deja concluziile lor, iar vizionând filmul nu fac decât să și le confirme. Mai depinde și din care parte bate vântul. Cu 50 de ani în urmă, altfel se vedeau lucrurile.
Nu cred că este un film pe care să-ți dorești să-l revezi, pentru că îți dezvăluie totul, dar dacă-l vezi, nu ai ce regreta. Este un spectacol cinematografic reușit, ce nu se poate spune despre prea multe filme românești contemporane.
Drixie77
pe 21 Noiembrie 2019 11:54
Este bine ca se fac altfel de filme, elevii trebuie sa cunoasca adevarul despre perioada comunista, nu povestirile romantate spuse de catre bunici si unii parinti. "Intre chin si amin" de Toma Enache este un alt film despre comunism.
Cipriandeblaj
pe 12 Noiembrie 2019 23:09
Un film ce povestește o istorie văzută prin peticul gratiilor despre un om ce nu ar trebui uitat... și încă multe ar mai fi de spus...
Ar trebui să ne învățăm și istoria tăcută, ascunsă pentru a vedea cu cât sacrificiu s-a plătit pentru acest neam și pentru credință... pentru tine, pentru mine...
Am început să fiu mai pretențios cu timpul meu disponibil. La trei filme din recolta de toamnă 2019 a trebuit să ies din sala de cinema cu mult înainte de sfârșit. Ca urmare, nu am mai scris despre acestea. Am aflat, însă, despre filmul „Maria, Regina României”. Pentru că mi-era clar despre ce e vorba, am considerat că e de datoria mea să-l văd. Deși parțial românesc, am văzut un film în adevăratul sens al cuvântului, așa că a încolțit din nou speranța în sufletul meu și am mers să văd și filmul „Cardinalul”, regizat de Nicolae Mărgineanu.
Cunoșteam subiectul, episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, cel care a citit Proclamația de la 1 Decembrie 1918, ajunge după 32 de ani în penitenciarul de la Sighet, împreună cu alți episcopi, pentru că refuză să se convertească la creștinism. Contextul istoric este deja cunoscut, așa că pe mine mă interesează „Cardinalul” ca film. Ca film bine realizat, ceea ce însemnă, în primul rând credibil. După părerea mea, așa cum am mai spus și cu altă ocazie, filmul bun este filmul în care nu se văd actorii, ci personajele. Pentru aceasta, filmul trebuie să aibă încă din scenariu personaje bine conturate, apoi regizorul trebuie să aleagă actori pe măsură.
Nicolae Mărgineanu are o poveste clară, bazată declarat pe fapte reale. Câteva momente s-ar putea să pară de domeniul ficțiunii, dar poate fi doar o impresie falsă, datorată refuzului de a accepta o realitate cruntă situată undeva departe în timp.
Sistemul bolșevic era dispus să tolereze într-o bună măsură Biserica Ortodoxă, pe care o putea domina, dar nu putea tolera Biserica Catolică din Transilvania, deoarece aceasta avea venituri proprii și era sub o puternică influență a Vestului.
Filmul prezintă faptele, cu argumente din ambele tabere, lăsând spectatorul să tragă singur concluziile. Sau cel puțin așa dă impresia. Adevărul este că spectatorii au deja concluziile lor, iar vizionând filmul nu fac decât să și le confirme. Mai depinde și din care parte bate vântul. Cu 50 de ani în urmă, altfel se vedeau lucrurile.
Nu cred că este un film pe care să-ți dorești să-l revezi, pentru că îți dezvăluie totul, dar dacă-l vezi, nu ai ce regreta. Este un spectacol cinematografic reușit, ce nu se poate spune despre prea multe filme românești contemporane.
Ar trebui să ne învățăm și istoria tăcută, ascunsă pentru a vedea cu cât sacrificiu s-a plătit pentru acest neam și pentru credință... pentru tine, pentru mine...