Excelent interpretat de Emma Thompson in rolul principal, cu o coloana sonora impecabila.Foarte britanic acest film, merita vazut.
Vegetarian
pe 13 Iulie 2012 07:33
Este un film potrivit si pt lista : Barbati care au relatie amoroasa sau de prietenie in film cu femei mult mai tinere .
Este un film potrivit si pt lista : True Story = Filme inspirate din cazuri reale .
GabrielaSirbu
pe 15 Iunie 2012 14:04
Pentru toti puritanii planetei, filmul - o poveste adevarata de altfel - nu va insemna decat un lung sir de intamplari imorale, extinse pe o perioada de timp si atat, desi el reprezinta cu totul altceva.
Am revazut filmul pe TCM si m-am bucurat de el cap-coada si-l recomand.
nyuszi
pe 16 Ianuarie 2012 15:18
M-a lasat cam fara cuvinte!
L-am vazut acum mai bine de o luna, dar nu mi-l pot scoate din cap. E impresionant! De intamplat nu se intampla, la propriu, mai nimic (in sensul asta e un film foarte "Britanic"), dar personajele sunt vibrante si reale, de la primul pana la ultimul, iar prestatia Emmei Thompson e de neegalat. Devine, in cel mai profund sens al cuvantului, Dora Carrington, prin fizic si gesturi si priviri. Iar asemanarea dintre Jonathan Pryce si adevaratul Lytton e de-a dreptul ireala.
Muzica e de asemenea fantastica. Se impleteste cu emotiile personajelor, de foarte multe ori funtionand ca un fel de "traducator" al acestora. Intr-una din scene, Carrington e in afara casei, ii urmareste pe ceilalti pe fereastra, iar muzica e sfasietoare. Carrington nu spune nimic despre izolare pe care o simte, dar nici nu trebuie, pentru ca Michael Nyman o face pentru ea.
Dupa vizionare m-am dus pe internet sa caut informatii despre persoanele reale prezentate in film. Pe de-o parte ceea ce am citit m-a deprimat, pe de alta, nu stiu, parca a fost frumos. Filmul se termina cu Carrington care se sinucide, dar in realitate a supravietuit cateva ore, suficient pentru a-si lua ramas bun de la Ralph si Frances Partridge. E ciudat cum unii oameni parca nu sunt facuti pentru lumea asta.
Cel mai suprinsa am ramas citind istoria adevaratei Frances Partidge (in film jucata cu subtilitate de Alex Kingston). A fost ultima "supravietuitoare" a grupului Bloomsbury (din care faceau parte, printre multi altii, Dora Carrington, Lytton Strachey, Vanessa Bell si Virginia Woolf), a trait 103 ani, si a lasat in urma un volum de literatura impresionant in forma, mai cu seama, de memorii/jurnale si traduceri.
Uneori ma intreb daca Carrington a fost fericita in realitate. In multe din pozele pe care le-am vazut zambeste, dar cine stie. Toti zambim in fotografii.
Este un film potrivit si pt lista : True Story = Filme inspirate din cazuri reale .
Am revazut filmul pe TCM si m-am bucurat de el cap-coada si-l recomand.
L-am vazut acum mai bine de o luna, dar nu mi-l pot scoate din cap. E impresionant! De intamplat nu se intampla, la propriu, mai nimic (in sensul asta e un film foarte "Britanic"), dar personajele sunt vibrante si reale, de la primul pana la ultimul, iar prestatia Emmei Thompson e de neegalat. Devine, in cel mai profund sens al cuvantului, Dora Carrington, prin fizic si gesturi si priviri. Iar asemanarea dintre Jonathan Pryce si adevaratul Lytton e de-a dreptul ireala.
Muzica e de asemenea fantastica. Se impleteste cu emotiile personajelor, de foarte multe ori funtionand ca un fel de "traducator" al acestora. Intr-una din scene, Carrington e in afara casei, ii urmareste pe ceilalti pe fereastra, iar muzica e sfasietoare. Carrington nu spune nimic despre izolare pe care o simte, dar nici nu trebuie, pentru ca Michael Nyman o face pentru ea.
Dupa vizionare m-am dus pe internet sa caut informatii despre persoanele reale prezentate in film. Pe de-o parte ceea ce am citit m-a deprimat, pe de alta, nu stiu, parca a fost frumos. Filmul se termina cu Carrington care se sinucide, dar in realitate a supravietuit cateva ore, suficient pentru a-si lua ramas bun de la Ralph si Frances Partridge. E ciudat cum unii oameni parca nu sunt facuti pentru lumea asta.
Cel mai suprinsa am ramas citind istoria adevaratei Frances Partidge (in film jucata cu subtilitate de Alex Kingston). A fost ultima "supravietuitoare" a grupului Bloomsbury (din care faceau parte, printre multi altii, Dora Carrington, Lytton Strachey, Vanessa Bell si Virginia Woolf), a trait 103 ani, si a lasat in urma un volum de literatura impresionant in forma, mai cu seama, de memorii/jurnale si traduceri.
Uneori ma intreb daca Carrington a fost fericita in realitate. In multe din pozele pe care le-am vazut zambeste, dar cine stie. Toti zambim in fotografii.