Părerea criticului
Compania Disney a pornit o campanie de dublare a vocilor filmelor de animatie în mai multe tãri vorbitoare de alte limbi decât englezã. La urma urmei, copiii nu pot sã citeascã subtitrãri sau nu reusesc sa citeasca asa de repede, iar când vin cu pãrintii la cinema si li se citeste la ureche nu întotdeauna reusesc sã priceapã toatã povestea.

Cu sigurantã media de vârstã pentru spectatorul român de film de animatie este totusi mai mare de 7 ani. Si tocmai acesti spectatori se vor fi îngrozit sã nu mai poatã auzi ei „poantele” în englezã, si-si amintesc speriati de primele desene animate de dupã Revolutie, în care vocile erau fãcute de acelasi interpret, cu modulatii vocale, sau de 2-3 „cititori de text” care se tineau unul pe altul de nas sau... sã nu zic prostii.

Ei bine nu! Dacã la americani e o adevãratã artã sã faci vocile de animatie, o companie care se respectã nu face deloc rabat la calitate. Un spectator încântat va povesti mai departe cât de tare e filmul, iar sunetul face aproape 50% din peliculã! Asa cã Disney a plãtit toate cheltuielile si s-a asigurat cã totul va fi "Ka-chow!", cum spune McQueen. Au ales vocile pe sprânceanã (Marcel Iures, Florin Piersic, Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Florian Pittis, Corina Dãnilã, Valentin Uritescu, Nae Lãzãrescu si Vasile Muraru – nici cã-i gãseau mai bine în rolurile celor doi frati!) si le-au dat un regizor talentat – Ana Mãrgineanu – care a reusit sã scotã de la ei personajele si sã dizolve "personalitãtile" pe care riscam sã le recunoastem supãrãtor în spatele vocilor. I-au dus pe toti la Paris, într-un studio performant, special pentru astfel de misiuni complexe, iar calitatea înregistrãrii se va fi ridicat muuult deasupra pateticelor voice-over-uri înregistrate la noi. No offence!

Vã gânditi cã totusi se pierde ceva din track-urile de atmosferã sau foley? Nu vã mai gânditi, cã doar nu-s ãia de la Disney si Pixar asa de ametiti! Vorbim de un studio profesionist, track-urile originale au venit separat, ce vorbesti dom’le? totul e fãcut ca la americani.

Chiar si cel mai sceptic spectator, dacã acordã acel benefit of the doubt versiunii dublate în românã, va fi impresionat plãcut de rezultat. Stiu cã pierdeti vocile dragilor actori americani, dar si ai nostri sunt la fel de talentati si profesionisti, si aproape de nerecunoscut în Masini. Meritul lor si al Anei Mãrgineanu este cã nici o voce nu te scoate din film. Toti sunt de acolo, din lumea aceea amuzantã si delicios de "veridicã" (numai dacã te uiti la muste!), sunt masinile alea, nu numele care le dau vocile. Iar asta este o adevãratã artã!