Cărturan (2019)

Unul dintre filmele cu acel uriaș potențial datorită subiectului, dar din păcate neexploatat.. Si un final total neinspirat

Ideea de pornire e generoasă: un om simplu care-și anticipează sfârșitul și care trebuie să se îngrijească și de viitorul nepotului său, care ar rămâne singur pe lume. Un om ajuns în situația de a reacționa față de apropiata întâlnire cu moartea... Câtă dramă se putea țese pe acest fundal! Dar realizatorii au zbârcit-o. A ieșit un film... teatral. Da, aduce aminte de teatrul TV de pe vremuri, unde acceptai că actorii joacă în mare parte fals și afectat, iar decorurile sunt formale. Dialogurile sunt lipsite de viață, de parcă sunt texte de email. Uneori mai lovesc și replici clișeistice din filmele americane. Actorii joacă sec, poate mai puțin Adrian Titieni, care a căpătat experiență de preot în mai multe filme :) și Cristina Flutur, care suflă ceva viață în rolul ei destul de scurt.
Deși filmul nu va primi niciun premiu pentru niciun capitol și va fi curând uitat, este bun de văzut în familie și poate prinde foarte bine la publicul telenovelistic.
(Americănismele se văd și pe genericul final.)

Un film cu un subiect intens si sensibil, dar despre care consider că putea fi mai bine valorificat. Din acest film, mai mult decat rolul lui cărturan, jucat decent de bine, restul au cam fost de umplutură..

Tipic cinematografiei românești, scenariu care se naște dintr-o tradiție, superstiție, obiceiuri tipic românești, unele destul de interesante și foarte ofertante de disecat intr-un film, însă cursul lor în general decurge printr-un scenariu greoi, fad, fără prea multă chimie actoricească nici în dialog, nici in scene, iar "Cărturan" prin ideea fimului, una zdruncinatoare, tragică, avea un mare potențial de a oferi mai mult publicului, ca să nu mai zic de finalul abstract, tăiat, fără nici o direcție, care lasă urme de imaginație a fiecărui cinefil în parte, unii dintre noi cu siguranță având un moment în care a crezut chiar și pt o secundă intr-o continuare a vieții după moarte a celui care a fost Cărturan...

Cu un subiect destul de ofertant, dar din păcate exploatat insuficient, autorii acestui film aplică rețeta deja consacrată a filmelor românești din ultimii ani: subiect de scurtmetraj ce poate fi expediat in 15, maxim 20 de minute, lungit la 90 de minute ca să iasă lungmetraj și astfel să putem lua banii de la CNC. Rezultatul? O maaare plictiseală. Dialoguri formale spuse prost, ca citite de pe promter, cadre fixe și lungi în care actorii stau cu mâinile pe lângă corp ca niște elevi prinși cu lecția neînvățată, multă lălăială și iar lălăială. Restul nici nu mai contează pentru că regizorul a reușit performanța de determina niște actori buni să joace prost. Jalnic.

"Carturan" reuseste sa imbine drama cu happy ending, fapt inedit. Zbuciumul sufletesc al personajului, piedicile pe care pe intampina la tot pasul ne transmit frustrare si neputinta pe tot parcursul filmului. Si, totusi, atunci cand nimeni nu se mai asteapta, atunci cand toate usile se inchid in nas, lucrurile iau o noua directie.
Totodata, filmul surprinde realitatea satului romanesc, cu peisajele sale frumoase, dar cu oameni nevoiti sa plece "in afara" sa munceasca, cu preotul, ca personaj-cheie in viata comunitatii.
O singura obiectie: pomana tine de traditie doar in masura in care ea imbraca forma unei petreceri date in cinstea celui raposat, insa, din punct de vedere crestinesc, ea reprezinta miluirea celor sarmani, astfel incat si Dumnezeu sa se indure de sufletul celui raposat.

Minunat! Atat eu cat si copiii (de 12 si respectiv 16 ani) am fost absorbiti in lumea lui Carturan pana in ultimul minut. Neaparat de vazut!

Am plecat de la film un om satisfacut ca exista si lucruri bune, ca viata in Romania desi nu e usoara are si parti frumoase. Si ca exista filme care ne dau speranta, in care lucrurile mai putin bune se vad dar fara a ne fi aruncate in fata in fiecare moment, un film care vede si binele din lume si alege sa il si arate

Este un film bine regizat si bine interpretat. Teodor Corban joaca foarte bine rolul unui om aflat intr-o situatie extrem de delicata. De multe ori nu realizam care sunt cele mai importante lucruri in viata, iar situatia in care se afla personajul lui Teodor Corban este o situatie care inevitabil ne face sa ne intrebam, "Ce m-as face eu daca as fi in situatia asta?"
Imaginea cinematografica este una deosebita, iar scenariul prin pozitionarea actiuni in zona rurala impreuna cu imaginea scot in evidenta frumusetile satului romanesc.
Este un film unde viata se arata in intreaga ei capacitate, unde amaraciunea si umorul, barierele si ambitia, credinta si superstitia sunt incadrate perfect intr-un pachet surprinzator care va crea multe discutii placute dupa vizionare.

Foarte bun , îl recomand cu toată căldura ! Trebuie să îl vedeți , unul dintre cele mai bune filme românești atât din punct de vedere al calității sunetului (acesta fiind mult mai bun decât în mod obișnuit în filmele românești ) și bine înțeles al imaginii cât și din punct de vedere al temei pe care acesta o pune in vedere. Regizorul și scenaristul au reușit să facă o capodopera dintr-o poveste a unei familii (dacă o putem numi așa ) deloc fericite.
Concluzia (chiar daca nu v-am dat prea multe detalii ) este că merită categoric sa fie văzut !

Trebuie sa recunosc ca atunci când merg la un film romanesc mă aștept sa părăsesc sala de proiecție fie extrem de incantat, fie complet dezamăgit (cum se întâmplă de cele mai multe ori din păcate).
Cărturan este una dintre „surprizele” foarte plăcute. După un trailer care îți releva atmosfera filmului (dar fără sa îți dezvăluie prea mult din subiectul acestuia) am pășit in sala de proiecție plin de o plăcută „anticipațiune”. Si nu am fost dezamăgit absolut de loc.
O poveste frumoasa, curgătoare care „ține” de la un capăt la altul al filmului. Narațiunea curge frumos, fata piedici sau forțări. Deși subiectul este unul trist (este singurul lucru care vi-l dezvălui despre subiect) nu pleci trist din sala si ai câteva prilejuri (subtil introduse de regizor ) sa razi copios chiar in momente „dramatice” ale filmului.
Un actor principal foarte bun si natural (de nota 9 spre 10). Lipsa oricăror clișee supărătoare (clișee de care multe din filmele romanești sunt pline). Un scenariu complet original (unui foarte bun film romanesc văzut in ultimul an i-am scăzut in sinea mea o steluță pentru ca împrumutase câteva caractere dintr-un celebru roman sud-american). Un sunet foarte bun (sunetul fiind eterna slăbiciune a filmului romanesc).
Aveți in paragraful de mai sus tot atâtea motive sa va duceți sa vedeți Cărturan, mai ales într-o seara in care „simțiți nevoia” sa vedeți un film „bun” („stilul european”).