Părerea criticului
Dupa ce te uiti la "Casino" foarte probabil nu vei mai avea aceeasi perspectiva asupra Las Vegasului. In spatele acelor panouri luminoase gigantice se ascund povesti a caror amplitudine permite sa fie transpuse in filme. Deodata te trezesti in mijlocul unui secret si nu stii cum sa reactionezi, devii parte implicata si ii arunci o privire prietenei cu care te uiti la film ca si cum tu deja ai fi stiut toate astea, ca doar de ce sa nu impresionezi de cate ori ai ocazia. In conditiile in care Martin Scorsese a avut mereu o inclinatie spre a glorifica personaje detetestabil de controversate, filmul acesta nu se sustrage de la regula. Plasate in film, personajele par aproape simpatice, De Niro cu costumele lui multicolore si Pesci cu atitudinea lui de cocos insa in conditiile in care filmul se bazeaza pe fapte reale parca ne face sa privim cu alti ochi vizitele pe la casino.

Filmul urmareste povestea a doi prieteni din copilarie, acelasi duet dintre Robert de Niro si Joe Pesci pe care l-am regasit ba in Goodfellas ba in Raging Bull. Sa tinem cont de faptul ca Scorsese a gandit acest film ca fiind o pseudo-continuare a filmului aparut cu cinci ani mai devreme, Goodfellas numaidecat. Corelatiile sunt multe, incepand de la casting si continuand cu millieul intrigilor din sanul mafiei si poate si cu tehnica de regizare similara a celor doua, cu un plus de culoare pentru Casino... adica pare mult mai accesibil si cinefililor mai putin pasionati de filme cu mafia, chiar si niste asemanari cu seria Oceans pot fi regasite. Inceputul relatiei dintre ei, din nou cunoscuta, de obicei personajul lui Joe Pesci incepe prin a fi un fel de indrumator/protector al personajului lui De Niro urmand ca evolutia relatiei dintre cei doi sa fie eventual una descendenta. Chiar nu am nici o intentie sa fac un rezumat al filmului pentru ca acesta este spre a fi vizualizat si nu citit la fel cum nu mai vreau sa ma repet spunand ca De Niro si Pesci au scos untul din rolurile pe care le-au primit.

Motive ca sa urmariti filmul sunt cu nemiluita, incepand de la dialogurile spumoase dintre cei doi protagonisti, replicile sarcastice destul de neobisnuite pentru un film de-al lui Scorsese, soundtrack sau pentru simplu fapt ca dupa ce auzi cuvantul "fuck" de 200 de ori, celelalte 222 de ocazii similare trec neobservate, de altfel pe parcursul filmului se pronunta cuvantul cu pricina cu o ciclicitate de 2,4 ori pe minut... cum filmul mai ca tine trei ore...

Daca titlul comentariului nu vi se pare corect va spun eu ca e. "Capo" e capul, deci "capi" va reprezenta numaidecat "capii... mafiei" De ce am ales eu asta? Personajul lui Sharoanca a cam fost marul discordiei dintre cei doi, Sharon care a jucat atat de bine incat la un moment dat mi-as fi dorit sa o impuste cineva in film, sa o calce o masina ...ceva doar sa nu ii mai indemne pe unul impotriva celuilalt. Situatia este destul de incomfortabila din moment ce jucariile ei nu erau neica nimeni ci mai ca erau doi bossi ai mafiei sub papucul ei dar pana la urma ce nu face barbatul pentru femeie. Ii dai tot si ea vrea si mai mult.