Părerea criticului
Film asteptat din foarte multe motive: revenire a regizorului Martin Campbell (autor si al apreciatului Goldeneye), primul roman al seriei lui Ian Fleming, un actor principal hulit de toti si cu toate acestea ales sa-l joace pe celebrul spion, lipsa gadget-urilor si a lui Q. Toate acestea promiteau un Bond atipic, lucru destul de interesant mai ales ca niciodata n-am inteles de ce se isterizeaza lumea din cauza unui barbat de 40 de ani care se chinuie sa dovedeasca tutoror ca este cel mai tare in situatii suspect de neverosimile.
Dar Bond 21 sau Casino Royale a fost o supriza placuta, iar Daniel Craig este principalul ingredient al succesului filmului. Pierce Brosnan mi-a placut si el, dar era un actor si-atat si un spion si-atat. Cel putin in Die Another Day aproape ca nu te poti gandi la un moment dat ca mai bine s-ar fi numit "Die Today", atat de dezordonat si neconvingator a fost.
Pe Craig l-am crezut si m-a facut sa rezonez. Cu niste ochi albastri (desigur CGI, ca prea sticleau si-n bezna beznelor), cu nasul borcanat si urechile clapauge, cu un pic de burtica si par rar, Craig pare un anti-Bond, dar e un Bond care-mi place. Si e cat se poate de potrivit pentru Casino Royale, in care spionul Majestatii Sale tocmai a primit calificativul 007 si inca nu si-a format imaginea de dur la patru ace cu care ni se scot ochii in toate celelalte filme.
Si pentru ca Bond este la inceput nu avem parte de Q, prin urmare gadget-urile lipsesc cu desavarsire. A, sau da, este ceva care arata a gadget, numai ca nu merge. In ceea ce priveste masinile, penuria nu este atat de mare, iar la Bond girls stam chiar bine, desi (sau poate tocmai pentru ca) avem de-a face tot cu o Bond girl atipica. Frantuzoiaca Eva Green, in rolul colaboratoarei Vesper Lynd (cel mai frumos nume din serie, neintrecut nici de cel al lascivei Pussy Galore), o actrita mai degraba interesanta (jolie-laide, ar spune francezul) decat frumoasa, dar inteligenta si intuitiva, care reuseste sa fie expresiva in ciuda tonelor de machiaj (nu era nevoie!) cu care au acoperit-o producatorii.
Cu o poveste de asemenea atipica, Casino Royale, la cele peste doua ore ale sale, este un film poate o idee prea lung, dar curat, fara timpi morti, cu cantitatea de andrenalina specifica seriei si intorsaturi de situatie pe potriva. In ciuda urmaririlor si-a impuscaturilor, scenaristii (printre care si Paul Haggis, autorul celebrelor Crash si Million Dollar Baby) au folosit in noul Bond o surprinzatoare doza de romantism. Astfel, il veti auzi pe Bond zicand printre replicile sale pline de tupeu si cateva cuvinte de amor care fac ochii nu foarte verzi ai Evei Green/Vesper Lynd sa se umezeasca de emotie, ceea ce suna destul de neverosimil in context, dar este in acelasi timp surprinzator si convingator. Cu conditia sa nu-l vedem pe Bond casatorit si cu un copil in parc in urmatorul film!
Dar Bond 21 sau Casino Royale a fost o supriza placuta, iar Daniel Craig este principalul ingredient al succesului filmului. Pierce Brosnan mi-a placut si el, dar era un actor si-atat si un spion si-atat. Cel putin in Die Another Day aproape ca nu te poti gandi la un moment dat ca mai bine s-ar fi numit "Die Today", atat de dezordonat si neconvingator a fost.
Pe Craig l-am crezut si m-a facut sa rezonez. Cu niste ochi albastri (desigur CGI, ca prea sticleau si-n bezna beznelor), cu nasul borcanat si urechile clapauge, cu un pic de burtica si par rar, Craig pare un anti-Bond, dar e un Bond care-mi place. Si e cat se poate de potrivit pentru Casino Royale, in care spionul Majestatii Sale tocmai a primit calificativul 007 si inca nu si-a format imaginea de dur la patru ace cu care ni se scot ochii in toate celelalte filme.
Si pentru ca Bond este la inceput nu avem parte de Q, prin urmare gadget-urile lipsesc cu desavarsire. A, sau da, este ceva care arata a gadget, numai ca nu merge. In ceea ce priveste masinile, penuria nu este atat de mare, iar la Bond girls stam chiar bine, desi (sau poate tocmai pentru ca) avem de-a face tot cu o Bond girl atipica. Frantuzoiaca Eva Green, in rolul colaboratoarei Vesper Lynd (cel mai frumos nume din serie, neintrecut nici de cel al lascivei Pussy Galore), o actrita mai degraba interesanta (jolie-laide, ar spune francezul) decat frumoasa, dar inteligenta si intuitiva, care reuseste sa fie expresiva in ciuda tonelor de machiaj (nu era nevoie!) cu care au acoperit-o producatorii.
Cu o poveste de asemenea atipica, Casino Royale, la cele peste doua ore ale sale, este un film poate o idee prea lung, dar curat, fara timpi morti, cu cantitatea de andrenalina specifica seriei si intorsaturi de situatie pe potriva. In ciuda urmaririlor si-a impuscaturilor, scenaristii (printre care si Paul Haggis, autorul celebrelor Crash si Million Dollar Baby) au folosit in noul Bond o surprinzatoare doza de romantism. Astfel, il veti auzi pe Bond zicand printre replicile sale pline de tupeu si cateva cuvinte de amor care fac ochii nu foarte verzi ai Evei Green/Vesper Lynd sa se umezeasca de emotie, ceea ce suna destul de neverosimil in context, dar este in acelasi timp surprinzator si convingator. Cu conditia sa nu-l vedem pe Bond casatorit si cu un copil in parc in urmatorul film!
