Jumatate film, jumatate desene animat. Nu merita sa pierdeti 140 de minute din viata. Nici nu se termina cum trebuie. Totul amestecat aiurea. Nimic captivant.
cosmin_kedii
pe 08 Martie 2013 12:30
Grafica este originala și scene de acțiune sunt impresionante un SF de mare succes
morfil
pe 16 Februarie 2012 17:50
"Is this what we fought for?!
Fifty years of struggle...
to end up too exhausted...
to rebuild our society?"
Cam asa incepe filmul, continuand cu Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven si cu imagini splendide parca desprinse din Gradina Edenului...
Nici prin cap nu mi-a trecut ce experienta uluitoare ma asteapta...
Din pacate, dupa acest inceput genial, urmeaza o serie de patetisme greu de acceptat de majoritatea... Aceste exagerari, tipic creatiei japoneze, fac foarte mult rau filmului. Cat sunt eu de empatic si cat de mult imi plac patetismele, recunosc ca mi-a fost dificil sa rezist prima ora din film... Aproape imi venea sa renunt! Poate tocmai de aceea filmul are aprecieri negative, la care se adauga si confuzia generata de povestea complexa.
Sigur, dupa aceea toate s-au asezat treptat pe fagasul lor, povestea alunecand precum diapozitivele acelea pe care mi le punea tata cand eram mic si comunist...
Acum, probabil ca multi, dupa ce ati vizionat filmul, asteptati niste explicatii, ca si mine, de altfel. Din pacate, nu detin aceste explicatii, nu pot sa fac un sinopsis logic. Asta pentru ca filmul doreste altceva. Nu este un film straight-forward, usor de inteles, de actiune tipic americana. De fapt, este un joc genial intre realitati, posibilitati, idei, sentimente, personaje, conflicte... Toate acestea sunt folosite pentru a crea izvoare pentru intrebarile fara raspuns ale omenirii. Unele sunt fortate, altele decurg perfect.
Vizual, filmul te incanta, te surprinde, cand este noir, cand este colorat, cand este luminos, cand plin de contrast. Raze de lumina strabat scene intregi, fluturi atat de reali, dar care se risipesc precum cenusa, flori de cires in adieri de vant, apusuri sangerii, gradini pline de verdeata si surasuri, stele infinite, metropole mecanizate, caricaturizate, roti dintate care se rotesc zgomotos, statui colosale, parca rupte din Grecia antica, etc.
Eu am vazut filmul 1080p Bluray cu sunet DTS 5.1, deci experienta vizuala si auditiva a fost pe masura filmului.
Efectele nu sunt comparabile cu cele ale blockbusterelor, insa, pe parcursul desfasurarii povestii captivante, pe foarte multe planuri, cu multe conflicte si personaje, cu multe teme, motive si simboluri, micile nereusite practic nu mai conteaza... asta numai daca esti captivat de poveste... Nici nu trebuie sa intelegi prea mult... Filmul nici nu cere asta... Totul trebuie sa fie un vis, un vis al intrebarilor fara raspuns... De ce luptam? De ce avem razboi? Ce suntem dispusi sa facem pentru iubire? Ce este moral? Ce inseamna sa fii tata, fiu, indragostit, cetatean, lider, om, fiinta creata?
Din pacate, sunetul nu reuseste sa contribuie intens pentru atingerea perfectiunii... Totusi, sunt cateva scene in care sunetul si imaginea se saruta cu buze tremurande: la inceputul filmului, de prin minutul 4 pana in minutul 10, pe fundal auzindu-se notele de pian din Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven, continand urmatoarele scene:
1. Tetsuya este pe motocicleta cu Luna, iubita sa, traversand un pod imens, imbratisati de o lumina puternica, aurie;
2. Tatal lui Tetsuya discuta cu reprezentantul armatei despre fondurile necesare pentru proiectul sau, privind amandoi pe fereastra uriasa spre metropola monstruoasa;
3. Familia este lalolalta in gradina aceea superba, impodobita cu ciresi, flori de jur-imprejur, unde ninge ca in povesti cu frunze si flori roz, pregatita pentru fotografie;
4. Amintirile sfasietoare ale lui Tetsuya din razboi.
Apoi de la 1 ora 46 minute, pe fundal regasim aceleasi note sublime de pian din Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven, continand urmatoarele scene:
1. Flota aeriana lanseaza bombele;
2. Robotii ataca soldatii mascati;
3. Discutia lui Tetsuya/Casshern cu mama sa, Midori, in care regasim, practic, esenta filmului: conflictele nesfarsite dintre existentele individuale (individualismul vestic, capitalist, demonic, din care rezulta narcisismul si ura fata de tot ce este in afara propriei constiinte) concretizate prin razboi, de orice tip, si solutia propusa pentru iesirea din impasul acesta: co-existenta (iubirea aproapelui, iertarea, iubirea, credinta in Divin - numele eroului, Casshern, provenind de la o Divinitate a localnicilor din care se descoperisera ca se trage rasa umana, cel mai probabil reprezentata de statuia tipica Greciei antice, a unui inger mai mult sau mai putin corespunzator imaginii standard, aflata pe una dintre colinele respective, o statuie redata de multe ori in film)
As putea rezuma aici discutia dintre cele 3 personaje, insa as sfarama frumusetea filmului pe care trebuie s-o descoperiti singuri. Oricum, incepand de la la 1 ora 50 minute, lucrurile se clarifica oarecum. Deci, aveti nevoie de multa rabdare, atentie la detalii, intelepciune ca sa rezistati si sa intelegeti totul pana la final.
Muzica de final , incepand cu 2 ore 8 minute 45 secunde, iarasi este adecvata imaginilor minunate.
"Razboiul face din oameni neoameni." Cu alte cuvinte, regasim in acest experiment artistic o traditie japoneza care spune ca eroul trebuie sa devina ceea ce uraste cel mai mult pentru a putea invinge dusmanul. Iar razboiul este foarte important. Toate in acest film pleaca de la razboiul de 50 de ani dintre Europa si Est pentru cucerirea Eurasiei. Acesta reprezinta intriga. Razboiul este cel care declanseaza fiecare intrebare din film.
Acest experiment fantasy japonez, unic prin inovatie cinematografica, recomandat DOAR celor care cauta altceva si care au mai mult de un neuron, este inspirat dintr-un serial anime din 1973-1974:
Cu siguranta nu un film usor cu multe detali in specificul stil japonez, cu multe twisturi etc
Il recomand doar in cazul in care chiar se vrea vizionat nu doar de plictiseala ca se risca neintelegerea intregului plot
Fifty years of struggle...
to end up too exhausted...
to rebuild our society?"
Cam asa incepe filmul, continuand cu Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven si cu imagini splendide parca desprinse din Gradina Edenului...
Nici prin cap nu mi-a trecut ce experienta uluitoare ma asteapta...
Din pacate, dupa acest inceput genial, urmeaza o serie de patetisme greu de acceptat de majoritatea... Aceste exagerari, tipic creatiei japoneze, fac foarte mult rau filmului. Cat sunt eu de empatic si cat de mult imi plac patetismele, recunosc ca mi-a fost dificil sa rezist prima ora din film... Aproape imi venea sa renunt! Poate tocmai de aceea filmul are aprecieri negative, la care se adauga si confuzia generata de povestea complexa.
Sigur, dupa aceea toate s-au asezat treptat pe fagasul lor, povestea alunecand precum diapozitivele acelea pe care mi le punea tata cand eram mic si comunist...
Acum, probabil ca multi, dupa ce ati vizionat filmul, asteptati niste explicatii, ca si mine, de altfel. Din pacate, nu detin aceste explicatii, nu pot sa fac un sinopsis logic. Asta pentru ca filmul doreste altceva. Nu este un film straight-forward, usor de inteles, de actiune tipic americana. De fapt, este un joc genial intre realitati, posibilitati, idei, sentimente, personaje, conflicte... Toate acestea sunt folosite pentru a crea izvoare pentru intrebarile fara raspuns ale omenirii. Unele sunt fortate, altele decurg perfect.
Vizual, filmul te incanta, te surprinde, cand este noir, cand este colorat, cand este luminos, cand plin de contrast. Raze de lumina strabat scene intregi, fluturi atat de reali, dar care se risipesc precum cenusa, flori de cires in adieri de vant, apusuri sangerii, gradini pline de verdeata si surasuri, stele infinite, metropole mecanizate, caricaturizate, roti dintate care se rotesc zgomotos, statui colosale, parca rupte din Grecia antica, etc.
Eu am vazut filmul 1080p Bluray cu sunet DTS 5.1, deci experienta vizuala si auditiva a fost pe masura filmului.
Efectele nu sunt comparabile cu cele ale blockbusterelor, insa, pe parcursul desfasurarii povestii captivante, pe foarte multe planuri, cu multe conflicte si personaje, cu multe teme, motive si simboluri, micile nereusite practic nu mai conteaza... asta numai daca esti captivat de poveste... Nici nu trebuie sa intelegi prea mult... Filmul nici nu cere asta... Totul trebuie sa fie un vis, un vis al intrebarilor fara raspuns... De ce luptam? De ce avem razboi? Ce suntem dispusi sa facem pentru iubire? Ce este moral? Ce inseamna sa fii tata, fiu, indragostit, cetatean, lider, om, fiinta creata?
Din pacate, sunetul nu reuseste sa contribuie intens pentru atingerea perfectiunii... Totusi, sunt cateva scene in care sunetul si imaginea se saruta cu buze tremurande: la inceputul filmului, de prin minutul 4 pana in minutul 10, pe fundal auzindu-se notele de pian din Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven, continand urmatoarele scene:
1. Tetsuya este pe motocicleta cu Luna, iubita sa, traversand un pod imens, imbratisati de o lumina puternica, aurie;
2. Tatal lui Tetsuya discuta cu reprezentantul armatei despre fondurile necesare pentru proiectul sau, privind amandoi pe fereastra uriasa spre metropola monstruoasa;
3. Familia este lalolalta in gradina aceea superba, impodobita cu ciresi, flori de jur-imprejur, unde ninge ca in povesti cu frunze si flori roz, pregatita pentru fotografie;
4. Amintirile sfasietoare ale lui Tetsuya din razboi.
Apoi de la 1 ora 46 minute, pe fundal regasim aceleasi note sublime de pian din Moonlight Sonata (1st movement) a lui Beethoven, continand urmatoarele scene:
1. Flota aeriana lanseaza bombele;
2. Robotii ataca soldatii mascati;
3. Discutia lui Tetsuya/Casshern cu mama sa, Midori, in care regasim, practic, esenta filmului: conflictele nesfarsite dintre existentele individuale (individualismul vestic, capitalist, demonic, din care rezulta narcisismul si ura fata de tot ce este in afara propriei constiinte) concretizate prin razboi, de orice tip, si solutia propusa pentru iesirea din impasul acesta: co-existenta (iubirea aproapelui, iertarea, iubirea, credinta in Divin - numele eroului, Casshern, provenind de la o Divinitate a localnicilor din care se descoperisera ca se trage rasa umana, cel mai probabil reprezentata de statuia tipica Greciei antice, a unui inger mai mult sau mai putin corespunzator imaginii standard, aflata pe una dintre colinele respective, o statuie redata de multe ori in film)
As putea rezuma aici discutia dintre cele 3 personaje, insa as sfarama frumusetea filmului pe care trebuie s-o descoperiti singuri. Oricum, incepand de la la 1 ora 50 minute, lucrurile se clarifica oarecum. Deci, aveti nevoie de multa rabdare, atentie la detalii, intelepciune ca sa rezistati si sa intelegeti totul pana la final.
Muzica de final , incepand cu 2 ore 8 minute 45 secunde, iarasi este adecvata imaginilor minunate.
"Razboiul face din oameni neoameni." Cu alte cuvinte, regasim in acest experiment artistic o traditie japoneza care spune ca eroul trebuie sa devina ceea ce uraste cel mai mult pentru a putea invinge dusmanul. Iar razboiul este foarte important. Toate in acest film pleaca de la razboiul de 50 de ani dintre Europa si Est pentru cucerirea Eurasiei. Acesta reprezinta intriga. Razboiul este cel care declanseaza fiecare intrebare din film.
Acest experiment fantasy japonez, unic prin inovatie cinematografica, recomandat DOAR celor care cauta altceva si care au mai mult de un neuron, este inspirat dintr-un serial anime din 1973-1974:
Shinzô ningen Kyashân
aka Neo-Human Casshern
or Casshan/Kyashan
http://www.imdb.com/title/tt0192886/
http://www.youtube.com/watch?v=aG2W05xJ76o
http://www.youtube.com/watch?v=5LNMJ8rxvdc
http://www.youtube.com/watch?v=Ake27fl0wOc&feature=related
Il recomand doar in cazul in care chiar se vrea vizionat nu doar de plictiseala ca se risca neintelegerea intregului plot