Am citit si cartea acum cativa ani. Ecranizarea e destuĺ de buna desi nici macar nu am zambit.
balta67verde
pe 17 Octombrie 2016 16:57
Film superb. Am ras cu lacrimi la unele scene. Isteriile lui Arkin sunt enorm de amuzante si jucate foarte credibil.
cosmin_kedii
pe 28 Februarie 2013 12:12
Acesta este un film cu adevărat surprinzător și plin de farmec
zeno.marin
pe 30 Ianuarie 2012 11:55
Catch 22, celebra ecranizare a satirei antirazboi a lui Heller imi lasa un gust un pic salciu, nedefinit, la fel de neclar ca si parerea despre film. Sa zicem totusi una buna, probabil datorita scenariului, dar per ansamblu o deceptie. Aceasta vine in primul rand datorita contrastului intre potentialul filmului si transpunerea grotesca a lui Mike Nichols, care realizeaza un fel de M*A*S*H cu valuri de realism discutabil si umor de proasta calitate.
Umorul si dialogurile de tipul "Fratii Marx", asezonate cu frecvente bufonerii inutile, neutralizeaza distributia prestigioasa de care a avut parte pelicula. Sa admitem ca au fost roluri secundare si cu exceptia lui Orson Welles sau Martin Balsam, toti celialti - Jon Voight , Anthony Perkins si Martin Sheen erau foarte tineri. Dar totusi nimic nu sare mai neplacut in ochi decat prestatia inexplicabil de slaba a lui Alan Arkin. Cu greu puteau gasi pe cineva mai inexpresiv si artificial in rolul lui Yossarian.
Ce place insa la film din nou se datoreaza autorului cartii, adica dialogurile pline de jocuri de logica si sofisme. Dintre aceste fireste se distinge paradoxul "Catch 22", ramas intiparit in cultura universala, paradigma fiind citata in nenumarate situatii unde absurdul face legea. Adica la ordinea zilei.
Umorul si dialogurile de tipul "Fratii Marx", asezonate cu frecvente bufonerii inutile, neutralizeaza distributia prestigioasa de care a avut parte pelicula. Sa admitem ca au fost roluri secundare si cu exceptia lui Orson Welles sau Martin Balsam, toti celialti - Jon Voight , Anthony Perkins si Martin Sheen erau foarte tineri. Dar totusi nimic nu sare mai neplacut in ochi decat prestatia inexplicabil de slaba a lui Alan Arkin. Cu greu puteau gasi pe cineva mai inexpresiv si artificial in rolul lui Yossarian.
Ce place insa la film din nou se datoreaza autorului cartii, adica dialogurile pline de jocuri de logica si sofisme. Dintre aceste fireste se distinge paradoxul "Catch 22", ramas intiparit in cultura universala, paradigma fiind citata in nenumarate situatii unde absurdul face legea. Adica la ordinea zilei.