Catering de Crăciun (2022) – Crăciun la minim: o poveste caldă, dar plată, servită după rețeta standard
Producțiile festive au un tipar ușor de recunoscut: orașe împodobite ca în felicitări, oameni buni chiar și atunci când greșesc, drame blânde care se rezolvă în 90 de minute și o atmosferă în care nimic nu doare, nimic nu zguduie, nimic nu deranjează. Catering de Crăciun intră perfect în această formulă — poate chiar prea perfect — oferind o experiență atât de previzibilă și cuminte, încât pare concepută mai degrabă ca fundal luminos pentru serile liniștite de decembrie decât ca film propriu-zis. Povestea o urmărește pe Molly, o tânără ce își începe afacerea de catering în preajma Crăciunului și primește o comandă importantă de la o fundație locală cu tradiție. De aici, firul narativ se desfășoară fără surprize: un interes romantic timid, diferențe de statut care se rezolvă elegant, câteva fricțiuni superficiale și un final armonios previzibil. Totul curge într-un ritm blând, aproape precaut, de parcă filmul ar fi temător să iasă din linia de plutire a confortului festiv.
Nu este un film care să mizeze pe intensitate dramatică sau pe nuanțe psihologice. Personajele sunt construite schematic, cu funcții clare în mecanismul narativ: protagonistă muncitoare, moștenitor rezervat, rude binevoitoare, prieteni de umplutură. Nimeni nu evoluează cu adevărat, nimeni nu surprinde, iar dialogurile sunt strict funcționale. Chiar și protagonista, deși corect desenată, nu are adâncime sau vibrație; rămâne un personaj convențional, un vehicul pentru tradiționala transformare festivă, nu o prezență cinematografică memorabilă.
Atmosfera vizuală – lumini, brazi, ornamente, zăpadă artificială – este corectă, dar lipsită de personalitate. E un decor repetat la nesfârșit în producțiile de sezon, fără momente realmente frumoase sau cadre care să iasă în evidență. Deși filmul poartă numele Catering, surprinzător de puține scene implică mâncare, gătit, tensiune culinară sau construcție vizuală în jurul gastronomiei. Tema rămâne doar un pretext, nu un element exploatat sau savurat. Astfel, filmul pierde ocazia unui potențial farmec senzorial, care l-ar fi diferențiat de alte zeci de titluri similare.
Ceea ce funcționează, într-o anumită măsură, este atmosfera generală: calmă, luminoasă, amabilă. E un film în care nimeni nu ridică vocea, nu există conflicte reale, nu există dileme care să apese. Este, într-un fel, reușita și limita sa cea mai mare. Creează un confort molcom, ideal pentru cei care vor doar o poveste liniștită, fără complicații. Dar tocmai această alegere îl face atât de lipsit de forță și relevanță încât, după vizionare, nu rămâne mai nimic de ținut minte.
Personajele secundare, scrise minimalist, nu ajută la consolidarea lumii filmului, iar relațiile dintre personaje se dezvoltă mecanic, fără tensiune emoțională. Totul pare redus la scheletul unei rețete pe care scenariștii o știu prea bine: întâlnire, neînțelegere, depășire, Crăciun fericit. Publicul familiar cu acest tip de producții va recunoaște fiecare colț al traseului încă din primul sfert de oră.
În esență, Catering de Crăciun este un film corect, politicos, bine intenționat — dar timid, superficial și excesiv de previzibil. Funcționează dacă îl privești ca pe un decor, nu ca pe o poveste. Este plăcut doar în măsura în care vrei ceva care să nu te implice, să nu te provoace, să nu te solicite. Un Crăciun cinematografic servit în regim de fast-casual: acceptabil, dar lipsit de savoare.
⭐ Rating by Laura Hărăbor : 5/10
Un film cald, dar foarte plat; corect în intenție, însă fără personalitate, fără farmec aparte și fără momente memorabile. Perfect pentru cine vrea doar o lumină blândă pe fundal — insuficient pentru cine caută cinema de Crăciun cu identitate.
AdriAdrianna98
pe 25 Decembrie 2023 12:23
interesanta combinatia intre tema de craciun si domeniul bucatarilor. in rest, enervant de previzibil si obositoare atitudinea personajului feminin: eu sunt cea mai buna, eu sunt de gheata, eu nu exprim nimic si tot asa. nu m-a dat pe spate nici actorul iar scena de la final cu ''ai batrani'' e pur si simplu penibila si n-are niciun sens
Producțiile festive au un tipar ușor de recunoscut: orașe împodobite ca în felicitări, oameni buni chiar și atunci când greșesc, drame blânde care se rezolvă în 90 de minute și o atmosferă în care nimic nu doare, nimic nu zguduie, nimic nu deranjează. Catering de Crăciun intră perfect în această formulă — poate chiar prea perfect — oferind o experiență atât de previzibilă și cuminte, încât pare concepută mai degrabă ca fundal luminos pentru serile liniștite de decembrie decât ca film propriu-zis. Povestea o urmărește pe Molly, o tânără ce își începe afacerea de catering în preajma Crăciunului și primește o comandă importantă de la o fundație locală cu tradiție. De aici, firul narativ se desfășoară fără surprize: un interes romantic timid, diferențe de statut care se rezolvă elegant, câteva fricțiuni superficiale și un final armonios previzibil. Totul curge într-un ritm blând, aproape precaut, de parcă filmul ar fi temător să iasă din linia de plutire a confortului festiv.
Nu este un film care să mizeze pe intensitate dramatică sau pe nuanțe psihologice. Personajele sunt construite schematic, cu funcții clare în mecanismul narativ: protagonistă muncitoare, moștenitor rezervat, rude binevoitoare, prieteni de umplutură. Nimeni nu evoluează cu adevărat, nimeni nu surprinde, iar dialogurile sunt strict funcționale. Chiar și protagonista, deși corect desenată, nu are adâncime sau vibrație; rămâne un personaj convențional, un vehicul pentru tradiționala transformare festivă, nu o prezență cinematografică memorabilă.
Atmosfera vizuală – lumini, brazi, ornamente, zăpadă artificială – este corectă, dar lipsită de personalitate. E un decor repetat la nesfârșit în producțiile de sezon, fără momente realmente frumoase sau cadre care să iasă în evidență. Deși filmul poartă numele Catering, surprinzător de puține scene implică mâncare, gătit, tensiune culinară sau construcție vizuală în jurul gastronomiei. Tema rămâne doar un pretext, nu un element exploatat sau savurat. Astfel, filmul pierde ocazia unui potențial farmec senzorial, care l-ar fi diferențiat de alte zeci de titluri similare.
Ceea ce funcționează, într-o anumită măsură, este atmosfera generală: calmă, luminoasă, amabilă. E un film în care nimeni nu ridică vocea, nu există conflicte reale, nu există dileme care să apese. Este, într-un fel, reușita și limita sa cea mai mare. Creează un confort molcom, ideal pentru cei care vor doar o poveste liniștită, fără complicații. Dar tocmai această alegere îl face atât de lipsit de forță și relevanță încât, după vizionare, nu rămâne mai nimic de ținut minte.
Personajele secundare, scrise minimalist, nu ajută la consolidarea lumii filmului, iar relațiile dintre personaje se dezvoltă mecanic, fără tensiune emoțională. Totul pare redus la scheletul unei rețete pe care scenariștii o știu prea bine: întâlnire, neînțelegere, depășire, Crăciun fericit. Publicul familiar cu acest tip de producții va recunoaște fiecare colț al traseului încă din primul sfert de oră.
În esență, Catering de Crăciun este un film corect, politicos, bine intenționat — dar timid, superficial și excesiv de previzibil. Funcționează dacă îl privești ca pe un decor, nu ca pe o poveste. Este plăcut doar în măsura în care vrei ceva care să nu te implice, să nu te provoace, să nu te solicite. Un Crăciun cinematografic servit în regim de fast-casual: acceptabil, dar lipsit de savoare.
⭐ Rating by Laura Hărăbor : 5/10
Un film cald, dar foarte plat; corect în intenție, însă fără personalitate, fără farmec aparte și fără momente memorabile. Perfect pentru cine vrea doar o lumină blândă pe fundal — insuficient pentru cine caută cinema de Crăciun cu identitate.