Părerea criticului
Am văzut prima dată la TV muzicalul Cats, era prin 1998. M-au atras atunci acrobațiile actorilor purtând cozi și urechi ascuțite, cântând „Jellicle Songs For Jellicle Cat”. Costumele erau reușite, nu aminteau de vreun carnaval grotesc ci reușeau să pună în valoare coregrafia acrobatică.
Odată cu premiera filmului Cats, i-am regăsit pe aceiași Victoria, bătrâna Deuteronomy, Rumpleteazer, Grizabella sau malițiosul Macavity, de data asta cu figurile unor actori cunoscuți – precum Judi Dench sau Ian McKellen, a unui Idris Elba ori Taylor Swift.
Conflictul între pisicile „bune” ale lui Old Deuteronomy și cele „rele” ale lui Macavity, pe fundalul Londrei victoriene e principala intrigă a filmului, motivată de competiția între pisici dinaintea Balului Jellicle, când Old Deuteronomy va alege o felină pentru a fi renăscută și pentru a duce o viață nouă. Dar, în realitate, pisicile chiar sunt competitive?
Numerele muzicale nu duc acțiunea înainte, filmul este o succesiune de reprezentații în care fiecare pisică sau grup de pisici își demonstrează măiestria la dans sau cântat. Însă sunt multe momente pe care publicul le va îndrăgi. Cel cu Gus (prescurtare de la Asparagus): The Theatre Cat (Ian McKellen) - motanul ce a fost odată un actor faimos, dar acum a îmbătrânit și suferă de o paralizie ce îi face labele să tremure, ori momentul cu motanul magician, sau cu Grizabella (Jennifer Hudson) ce cântă sfâşietor melodia „Memory” ori momentul aproape mortal cu Bombalurina (Taylor Swift) sunt printre preferatele noastre.
Pisicuţa albă Victoria (balerina Francesca Hayward) nu doar că dansează minunat, dar are o mimică extraordinară. Coregrafia e foarte frumoasă, cu stiluri de dans care variază de la baletul clasic la cel contemporan, de la hip-hop la jazz, de la street dance la step.
Din păcate, modul de deplasare al pisicilor, sincopat, nu fluid, ne-a dat câţiva fiori. Sunt momente când pisicile arată ca o trupă de zombie. Ia ceva timp și până te obișnuiești cu aspectul antropomorf al blănoaselor creaturi. Recomandăm filmul familiilor cu copii - aceștia din urmă pot accepta mai ușor convențiile de reprezentare a personajelor.
Dacă iubitorii de musical vor aprecia coregrafiile jumătate feline din Cats, pentru mare parte a publicului filmul va rămâne o muzicală pledoarie pentru pisici.
Odată cu premiera filmului Cats, i-am regăsit pe aceiași Victoria, bătrâna Deuteronomy, Rumpleteazer, Grizabella sau malițiosul Macavity, de data asta cu figurile unor actori cunoscuți – precum Judi Dench sau Ian McKellen, a unui Idris Elba ori Taylor Swift.
Conflictul între pisicile „bune” ale lui Old Deuteronomy și cele „rele” ale lui Macavity, pe fundalul Londrei victoriene e principala intrigă a filmului, motivată de competiția între pisici dinaintea Balului Jellicle, când Old Deuteronomy va alege o felină pentru a fi renăscută și pentru a duce o viață nouă. Dar, în realitate, pisicile chiar sunt competitive?
Numerele muzicale nu duc acțiunea înainte, filmul este o succesiune de reprezentații în care fiecare pisică sau grup de pisici își demonstrează măiestria la dans sau cântat. Însă sunt multe momente pe care publicul le va îndrăgi. Cel cu Gus (prescurtare de la Asparagus): The Theatre Cat (Ian McKellen) - motanul ce a fost odată un actor faimos, dar acum a îmbătrânit și suferă de o paralizie ce îi face labele să tremure, ori momentul cu motanul magician, sau cu Grizabella (Jennifer Hudson) ce cântă sfâşietor melodia „Memory” ori momentul aproape mortal cu Bombalurina (Taylor Swift) sunt printre preferatele noastre.
Pisicuţa albă Victoria (balerina Francesca Hayward) nu doar că dansează minunat, dar are o mimică extraordinară. Coregrafia e foarte frumoasă, cu stiluri de dans care variază de la baletul clasic la cel contemporan, de la hip-hop la jazz, de la street dance la step.
Din păcate, modul de deplasare al pisicilor, sincopat, nu fluid, ne-a dat câţiva fiori. Sunt momente când pisicile arată ca o trupă de zombie. Ia ceva timp și până te obișnuiești cu aspectul antropomorf al blănoaselor creaturi. Recomandăm filmul familiilor cu copii - aceștia din urmă pot accepta mai ușor convențiile de reprezentare a personajelor.
Dacă iubitorii de musical vor aprecia coregrafiile jumătate feline din Cats, pentru mare parte a publicului filmul va rămâne o muzicală pledoarie pentru pisici.
