Părerea criticului
"Cats and Dogs: "The Revenge of Kitty Galore" - Un deliciu
Cine-a zis că-i greu să faci filme uşurele, da' bune?
Ratingul aberant pe care l-a prins pe IMDb dovedeşte încă o dată cât de necalificate sunt aceste sisteme de sondare a opiniei gregare, adevărate pepiniere ale efectului de turmă, unde vulgaritatea, incultura şi prostia îşi arogă statutul de "criterii". Întâmplarea a făcut să văd la distanţă de numai o zi lamentabilul "The Expendables" şi deliciosul "Cats and Dogs: "The Revenge of Kitty Galore". Rebutului dintâi, codindu-se să-l "expendieze" acolo unde până şi propriul titlu recunoaşte că-i e locul, adică la tomberon, mulţi îi găsesc varii proptele schiloade - că, vezi-Domane, e un film pentru nostaaalgici (da' făcut prost), că e un film de mari actooori (da' jucat prost), că nu contează decât acţiuuunea (încropită cum nu se poate mai prost), aşa că luaţi-l aşa cum e şi mamă-mamă ce-o să vă placă! Frecţii la un picior de lemn. "Cats and Dogs 2" nu recurge la nici un fel de cârje - e un film fără fiţe, o distracţie cinstită, având un singur target de audienţă: publicul de orice nivel intelectual. Oricine poate găsi în el ceea ce caută: acţiune, umor, inteligenţă, duioşie, efecte speciale, imagine frumos compusă, ritm, spectacol. Te captivează încă de la primele cadre ale prologului, iar cu genericul stil James Bond te-a sedus definitiv.
La drept vorbind, toată povestea nu e decât un pretext de trimiteri atât la filmele propriu-zise ale serialului cu 007, cât şi la multe altele de aceaşi gen (şi nu numai). Gluma mea favorită e numele antagonistei, Kitty Galore (inspirat din "Pussy Galore", lidera comandoului de aviatoaere lesbiene din "Goldfinger" - un nume de o adorabilă obscenitate, însemnând, pentru cine nu le are, "Fofoloancă din belşug") - iar marele rateu mi se pare motanul de la Alcatraz, cu trimiterile sale prea evidente şi lipsite de orice subtilitate la Hannibal Lecter. Mais, peu emporte: subiectul e exact atât de trăsnit cât să se situeze la limita dintre neverosimil şi credibil, scenariul (Ron J. Friedman şi Steve Bencich, după personajele create de John Requa şi Glenn Ficarra) se croşetează parcă din mers, nepretenţios dar cu o îndemânare de-ţi ia ochii, iar regia îşi impune articulaţiile precise şi flexibile, confirmând că tânărul Brad Peyton le are pe astea cu filmul şi, cel puţin pe tărâmul divertismentului onest, avem motive să mai aşteptăm lucruri bune de la el.
Merită să remarcăm şi prezenţa în galerie a unor nume ca Nick Nolte, care-şi împrumută inimitabil-omnirecognoscibilul timbru vocal personajului Butch, sau Roger Moore, promovat de la James Bond-ul de-anţărţ la rangul de "M" al pisicilor Tab Lazenby (alt nume cu cheiţă!). Christina Applegate vorbeşte suav dar şi dur prin gura lui Catherine, pisica super-agent, iar James Marsden, Joe Pantoliano şi Bette Milder completează distribuţia. Păcat că în rolul uman şi, deci, complet al lui Shane (stereotip în mod justificat, dată fiind concepţia de ansamblu a universului de personaje animalier-umane) a fost luat Chris O'Donnell, pe care-l ţinem minte nu atât din Robinul lui Schumacher, cât mai ales din "Scent of a Woman". O, tempora...!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 august, 2010, h. 17:36-18:08
Bucureşti, România
Cine-a zis că-i greu să faci filme uşurele, da' bune?
Ratingul aberant pe care l-a prins pe IMDb dovedeşte încă o dată cât de necalificate sunt aceste sisteme de sondare a opiniei gregare, adevărate pepiniere ale efectului de turmă, unde vulgaritatea, incultura şi prostia îşi arogă statutul de "criterii". Întâmplarea a făcut să văd la distanţă de numai o zi lamentabilul "The Expendables" şi deliciosul "Cats and Dogs: "The Revenge of Kitty Galore". Rebutului dintâi, codindu-se să-l "expendieze" acolo unde până şi propriul titlu recunoaşte că-i e locul, adică la tomberon, mulţi îi găsesc varii proptele schiloade - că, vezi-Domane, e un film pentru nostaaalgici (da' făcut prost), că e un film de mari actooori (da' jucat prost), că nu contează decât acţiuuunea (încropită cum nu se poate mai prost), aşa că luaţi-l aşa cum e şi mamă-mamă ce-o să vă placă! Frecţii la un picior de lemn. "Cats and Dogs 2" nu recurge la nici un fel de cârje - e un film fără fiţe, o distracţie cinstită, având un singur target de audienţă: publicul de orice nivel intelectual. Oricine poate găsi în el ceea ce caută: acţiune, umor, inteligenţă, duioşie, efecte speciale, imagine frumos compusă, ritm, spectacol. Te captivează încă de la primele cadre ale prologului, iar cu genericul stil James Bond te-a sedus definitiv.
La drept vorbind, toată povestea nu e decât un pretext de trimiteri atât la filmele propriu-zise ale serialului cu 007, cât şi la multe altele de aceaşi gen (şi nu numai). Gluma mea favorită e numele antagonistei, Kitty Galore (inspirat din "Pussy Galore", lidera comandoului de aviatoaere lesbiene din "Goldfinger" - un nume de o adorabilă obscenitate, însemnând, pentru cine nu le are, "Fofoloancă din belşug") - iar marele rateu mi se pare motanul de la Alcatraz, cu trimiterile sale prea evidente şi lipsite de orice subtilitate la Hannibal Lecter. Mais, peu emporte: subiectul e exact atât de trăsnit cât să se situeze la limita dintre neverosimil şi credibil, scenariul (Ron J. Friedman şi Steve Bencich, după personajele create de John Requa şi Glenn Ficarra) se croşetează parcă din mers, nepretenţios dar cu o îndemânare de-ţi ia ochii, iar regia îşi impune articulaţiile precise şi flexibile, confirmând că tânărul Brad Peyton le are pe astea cu filmul şi, cel puţin pe tărâmul divertismentului onest, avem motive să mai aşteptăm lucruri bune de la el.
Merită să remarcăm şi prezenţa în galerie a unor nume ca Nick Nolte, care-şi împrumută inimitabil-omnirecognoscibilul timbru vocal personajului Butch, sau Roger Moore, promovat de la James Bond-ul de-anţărţ la rangul de "M" al pisicilor Tab Lazenby (alt nume cu cheiţă!). Christina Applegate vorbeşte suav dar şi dur prin gura lui Catherine, pisica super-agent, iar James Marsden, Joe Pantoliano şi Bette Milder completează distribuţia. Păcat că în rolul uman şi, deci, complet al lui Shane (stereotip în mod justificat, dată fiind concepţia de ansamblu a universului de personaje animalier-umane) a fost luat Chris O'Donnell, pe care-l ţinem minte nu atât din Robinul lui Schumacher, cât mai ales din "Scent of a Woman". O, tempora...!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 august, 2010, h. 17:36-18:08
Bucureşti, România
