Miguel de Cervantes reprezintă pentru spanioli o valoare națională, având o importanță națională comparabilă cu cea a lui Dante pentru italieni, a lui Dickens pentru englezi sau a lui Goethe pentru nemți. Cine a călătorit vreodată în Spania a putut observa respectul cu care este rostit numele lui Cervantes și recunoștința pe care i-o poartă compatrioții săi. Nu am putut astfel înțelege sub nicio formă din ce motiv rolul marelui scriitor spaniol i-a fost încredințat într-o coproducție franco-hispano-italiană unui actor german și nu unui actor spaniol, care putea transfera personajului o parte din idealismul și entuziasmul tipic latin.
Filmul lui Vincent Sherman reconstituie vag o parte din biografia lui Cervantes insistând pe unele episoade definitorii ale personalității sale: activitatea de secretar particular al cardinalului Acquaviva, participarea la Bătălia de la Lepanto și cei cinci ani de captivitate în Algeria, prezentate într-o notă cavalerească astăzi desuetă. Reconstituirea istorică e veridică până la un anumit punct, după care apar obișnuitele exagerări romanțate realizate în scop comercial (dueluri, relații amoroase, declarații patetice).
Acțiunea eroică și plină de culoare te prinde, chiar dacă îți dai seama că e mai mult ficțiune decât realitate în ceea ce vezi pe ecran. Nu crezi tot ce vezi, dar poți măcar să-ți faci idee despre viața adevărată a lui Cervantes și despre idealismul său. Dacă scenariul ar fi fost mai realist și interpretările mai reușite, filmul ar fi avut un impact mai puternic și nu ar fi trecut aproape neobservat. Chiar și așa, filmul merită urmărit pentru a înțelege modul în care s-a șlefuit personalitatea unuia dintre cei mai mari scriitori din istoria umanității.
Filmul lui Vincent Sherman reconstituie vag o parte din biografia lui Cervantes insistând pe unele episoade definitorii ale personalității sale: activitatea de secretar particular al cardinalului Acquaviva, participarea la Bătălia de la Lepanto și cei cinci ani de captivitate în Algeria, prezentate într-o notă cavalerească astăzi desuetă. Reconstituirea istorică e veridică până la un anumit punct, după care apar obișnuitele exagerări romanțate realizate în scop comercial (dueluri, relații amoroase, declarații patetice).
Acțiunea eroică și plină de culoare te prinde, chiar dacă îți dai seama că e mai mult ficțiune decât realitate în ceea ce vezi pe ecran. Nu crezi tot ce vezi, dar poți măcar să-ți faci idee despre viața adevărată a lui Cervantes și despre idealismul său. Dacă scenariul ar fi fost mai realist și interpretările mai reușite, filmul ar fi avut un impact mai puternic și nu ar fi trecut aproape neobservat. Chiar și așa, filmul merită urmărit pentru a înțelege modul în care s-a șlefuit personalitatea unuia dintre cei mai mari scriitori din istoria umanității.