Comentarii Comentează
  • mihaelatb
    pe 19 August 2021 12:27
    Niciodata nu am putut sa ma emotionez la genul de „sensibilitate” indiana.
    Nici cand era moda Articolelor 420, a Florilor cu doi gradinari sau a tot felul de Vagabonzi. Nici acum.
    Nu pot sa suport un barbat in fusta facuta salvari, un barbat care viseaza si –si da ochii peste cap „din dragoste”. Nu sunt adepta lumbersexualului, dar sa tanjesti dupa un Avaramu mi se pare ceva mai mult decat penibil. Suntem totusi in secolul XXI”
    Charulata este un film in care nevasta este neinteleasa, singura, dar cu o personalitate mult mai puternica decat a sotului.
    Cu un sot pentru care romantismul , luna, noaptea sunt niste aiureli.
    Cu un frate al sotului care canta, mesteca betel, scrie si da nastere la pasiuni interzise.
    Sfarsitul ... renuntarea la o „romanta” care ar fi frant inima fratelui mai mare sau acceptarea adevarului, imposibilitatea unei iubiri intre un barbat si o femeie, cand in final Amal ramane cu un prieten.
    Am sa prefer intodeauna filmele indiene care prezinta situatia femeii in multe din statele Indiei„moderne” , care prezinta realitatea Indiei, cu suprapopulatie, cu mizerie, cu fanatismul religios, decat transpunerea scrierilor lui Rabindranath Tagore.
  • g.pricope
    pe 10 Martie 2014 01:00
    Un film profund, plin de sensibilitate, la care cu siguranta a contribuit si nuvela autobiografica lui Tagore, "Nastanirh".