Parisul in vremea lui Mozart. Vremuri.
Cand toate personajele vorbesc engleza. Minunat detaliu. Titlul in limba franceza, personajele cu nume frantuizesti si nu auzi UN cuvant in limba franceza (in afara de
numele propriin si cateva adjective presarate pe alocuri). Ironia fiind un dialog pe la minutul 00:30:06, cand mama personajului de culoare vorbeste in limba natala cu o
alta sclava si "printul" le spune in engleza ca "franceza e limba preferata aici". Si alea raspund tot in egleza. Ce tare.
Altfel... un film cu un pic de politica, un pic de cultura. La propriu un pic, actiunea fiind mai mult despre viata personala a personajulului, si mai putin despre activitatea artistica. Si un pic de prejudecati ale vremii. A, stai, si astea s-au pastrat pana azi
Imi place gandul asta. Deci ii dispretuiesti pe cei peste care te-ai dus sa-i cuceresti, sa-i domini, sa-i inrobesti, sa-i omori, sa-i colonizezi si i-ai pus sa munceasca
pentru tine, tu considerand ca esti rasa pura si superior prin nastere.
Oare unde ar fi fost astazi Franta, Olanda, Anglia, Spania, Portugalia si ceilalti salbatici care au taiat in stanga si in dreapta daca nu ajungeau pe nicaieri si ramaneau la ei acasa, cu oamenii si resursele lor naturale?
Vremuri in care imparatii construiau imperii si palate orbitoare, o tineau din petrecere in petrecere, mancau, beau, se drogau, si-o trageau ca animalele, si "supusii"
munceau pana ii lua dracu si nivelul de civilizatie si educatie din tara, inclusiv Paris, era de analfabetism, respectiv ca isi aruncau pe geam, in strada, continutul de la oala de noapte. In timp ce regii si-o trageau inconjurati de opulenta, ei nefiind in stare de nimic. Mosteneau titluri, averi, pozitie sociala, putere samd si si-o trageau si intre ei, rude, doar ca sa pastreze averea in familie, drepturile, privilegiile, succesiunea la tron.
De trista amintire aceasta pagina a istoriei. Si de progres, dar si de mari nenorociri.
Apoi se zugraveste imaginea "vedetei", pe principiul (pastrat pana astazi) "Tu stii cine sunt io?" caruia nimeni nu ii mai ajunge cu prajina la nas. Personaj care a existat.
Un tanar talentat care isi depaseste conditia de bastard si poate sa dovedeasca si sa arate ca nu este doar un obiect colorat. O lectie de ambitie, determinare si stapanire de sine. Experientele din trecut il fac atat de arogant. Macar pe fundal nu se aud chitare electrice, ca la alte productii inspirate din fapte reale din anii de dinaintea inventarii electricitatii.
Incearca ei (producatorii) sa dreaga busuiocul, cu acest contrast culoarea pielii-originea baiatului-talent-succes. Dar in vremurile alea oameni ca el ajungeau, cel mai
probabil, sclavi, servitori sau izolati cine stie pe unde, sa nu se vada.
Si oricum noile reguli ii obliga pe producatori sa aduca pe ecran oameni din toate minoritatile, de toate culorile, de toate confesiunile care, culmea, trebuie sa se si
inteleaga, sa se tolereze, sa se accepte, sa comunice, sa fie prieteni. Filme.
Oare daca faceau acest film cu actori francezi si puneau subtitrare, avea succes la publicul vorbitor de limba engleza din America? Oare ce parere ar avea americanii
aia fuduli si mandri de ei daca s-ar face un film frantuzesc despre istoria lor? Cu personaje americane reale sau fictive care (macar in film) vorbesc in franceza?
user-6387d5620a878
pe 20 Decembrie 2023 23:01
Un film bun,pe mine m a captivat de la inceput.recomand.
Cand toate personajele vorbesc engleza. Minunat detaliu. Titlul in limba franceza, personajele cu nume frantuizesti si nu auzi UN cuvant in limba franceza (in afara de
numele propriin si cateva adjective presarate pe alocuri). Ironia fiind un dialog pe la minutul 00:30:06, cand mama personajului de culoare vorbeste in limba natala cu o
alta sclava si "printul" le spune in engleza ca "franceza e limba preferata aici". Si alea raspund tot in egleza. Ce tare.
Altfel... un film cu un pic de politica, un pic de cultura. La propriu un pic, actiunea fiind mai mult despre viata personala a personajulului, si mai putin despre activitatea artistica. Si un pic de prejudecati ale vremii. A, stai, si astea s-au pastrat pana azi
Imi place gandul asta. Deci ii dispretuiesti pe cei peste care te-ai dus sa-i cuceresti, sa-i domini, sa-i inrobesti, sa-i omori, sa-i colonizezi si i-ai pus sa munceasca
pentru tine, tu considerand ca esti rasa pura si superior prin nastere.
Oare unde ar fi fost astazi Franta, Olanda, Anglia, Spania, Portugalia si ceilalti salbatici care au taiat in stanga si in dreapta daca nu ajungeau pe nicaieri si ramaneau la ei acasa, cu oamenii si resursele lor naturale?
Vremuri in care imparatii construiau imperii si palate orbitoare, o tineau din petrecere in petrecere, mancau, beau, se drogau, si-o trageau ca animalele, si "supusii"
munceau pana ii lua dracu si nivelul de civilizatie si educatie din tara, inclusiv Paris, era de analfabetism, respectiv ca isi aruncau pe geam, in strada, continutul de la oala de noapte. In timp ce regii si-o trageau inconjurati de opulenta, ei nefiind in stare de nimic. Mosteneau titluri, averi, pozitie sociala, putere samd si si-o trageau si intre ei, rude, doar ca sa pastreze averea in familie, drepturile, privilegiile, succesiunea la tron.
De trista amintire aceasta pagina a istoriei. Si de progres, dar si de mari nenorociri.
Apoi se zugraveste imaginea "vedetei", pe principiul (pastrat pana astazi) "Tu stii cine sunt io?" caruia nimeni nu ii mai ajunge cu prajina la nas. Personaj care a existat.
Un tanar talentat care isi depaseste conditia de bastard si poate sa dovedeasca si sa arate ca nu este doar un obiect colorat. O lectie de ambitie, determinare si stapanire de sine. Experientele din trecut il fac atat de arogant. Macar pe fundal nu se aud chitare electrice, ca la alte productii inspirate din fapte reale din anii de dinaintea inventarii electricitatii.
Incearca ei (producatorii) sa dreaga busuiocul, cu acest contrast culoarea pielii-originea baiatului-talent-succes. Dar in vremurile alea oameni ca el ajungeau, cel mai
probabil, sclavi, servitori sau izolati cine stie pe unde, sa nu se vada.
Si oricum noile reguli ii obliga pe producatori sa aduca pe ecran oameni din toate minoritatile, de toate culorile, de toate confesiunile care, culmea, trebuie sa se si
inteleaga, sa se tolereze, sa se accepte, sa comunice, sa fie prieteni. Filme.
Oare daca faceau acest film cu actori francezi si puneau subtitrare, avea succes la publicul vorbitor de limba engleza din America? Oare ce parere ar avea americanii
aia fuduli si mandri de ei daca s-ar face un film frantuzesc despre istoria lor? Cu personaje americane reale sau fictive care (macar in film) vorbesc in franceza?