Cinci oameni la drum (1962)

Filmul este o digresiune portretistică plasată pe șantierul unei conducte magistrale de gaz metan. Membrii unei echipe de sudori și apropiații lor - neveste, logodnice - se confruntă cu dificultățile și sfârșesc prin a le depăși.

A fost considerat în epocă "un film psihologic", iar în anul 1981 a fost declarat de către unul din scenariștii lui: "unul dintre cele mai proaste filme românești care a trecut pe ecranele și prin mințile noastre".