Cine mă strigă? (1979)

Ina, o tânără de 19 ani din București, ajunge să fie condamnată la 6 luni închisoare « fără privare de libertate prin muncă într-o unitate productivă ». Este trimisă la o intreprindere de instalații și construcții siderurgice din Călărași, după ce pierduse un an de școală. Provenea dintr-o familie destrămată și a fost crescută de o bunică. Aceasta n-o punea la treabă, o răsfăța. După o aventură cu un coleg de școală(« o mică nebunie ! »), cu care a plecat la Sibiu la o rudă a acestuia, a ajuns pe litoral în compania unui bărbat matur din Sibiu, care mergea în concediu. Ea nu mai văzuse marea. Apoi i-a fost rușine să se mai ducă acasă și așa a ajuns la reeducare. Bunica o certase : « Fără cununie ? Te-ai spurcat ! Nu puteai să mai aștepți ? De ce mamă ? »
La Călărași iat-o pe șantierul cu barăci și noroaie. Stă în gazdă la Adina, o muncitoare cu vechime, împreună cu Anica, muncitoare tânără și studentă în ultimul an la Politehnică.
Ina este repartizată la o echipă de sudori cu un meșter și mai mulți muncitori tineri care stăteau la cămin în aceeași cameră. Ea s-a dus cu tocuri pe șantierul unde trebuia să se scoale la 5 dimineața și să îmbrace salopetă și pufoaică, să poarte cască de protecție. Este nevoită să renunțe la machiaj și să lucreze ore în șir la brenner. Băieții din echipă vorbesc despre ea : “Fata asta a greșit. Prin abatere. S-o învățăm noi meserie.” Ei nu-i face însă nicio placere și vrea să se sustragă pe motiv de boală (ia ricin și face diaree, cefalee, greață). Colectivul însă intervine.
În cameră aveau difuzor care o enerva cu muzica orchestrei Barbu Lăutaru. A găurit pereții ca să-și atârne rachetele de badminton. Anica însă este altfel : « N-aș putea trăi fără ordine , fără precizie. Ina îi spune Anicăi care învăța în timpul liber Tu te mulțumești cu puțin ! Tu nu simți nevoia să trăiești ? …Omul trebue să se mai distreze că viața-i scurtă ! …Nu merită pentru nimeni și pentru nimic să te sacrifici ! » Iată exprimată aici contradicția dintre o concepție normală, omenească și modelul de om nou complet devotat muncii sale și dispus la sacrificii pentru colectivitate
Pe Ina o interesează mai mult discoteca (era la club). Participă și ea la Balul inimioarelor (omul și inimioara) care permitea participanților să-și găsească o pereche. Se pune muzică de la un magnetofon. Ea dansează foarte bine și are succes la toți bărbații. Le face geloase pe colega ei Anica, îndrăgostită de muncitorul Picu și pe nevasta meșterului care nu fusese dansată de acesta în 20 de ani de conviețuire. De asemenea pe viitoarea soție a inginerului șef. Vasile, un coleg tânăr, este mai îndrăzneț și se dă cocoș . Un altul, Tudor, este mai poet, ține la ea sincer și încearcă s-o protejeze. Cei doi băieți se încaieră pentru ea, la dormitor.
Gazda fetelor, o muncitoare mai trecută de prima tinerețe, își serbează ziua de naștere. Nu vine la ea decât Ina. Un alt eveniment al echipei de pe șantier este nunta inginerului șef. Iau parte toți mai puțin Tudor. Ina a învățat să sudeze și dorește să lucreze cu meșterul ei la 40 m înălțime. Dar tocmai atunci s-a blocat maneta unei macarale și încrcătura acesteia a lovit în zona de lucru. Meșterul e rănit. Ina împreună cu echipa sa reușesc să-l salveze. Tudor este cel care o strigă și-i spune cum să procedeze. Iată deci o integrare de succes. Ina și-a găsit un rost și un prieten devotat în Tudor. Nu putea fi altfel. Dar după ani și ani, combinatul din Călărași este prezentat în ruine la sfârșitul filmului Sunt o babă comunistă (2013, regia Stere Gulea). Mare parte din metalul sudat din construcțiile megalitice ale combinatului siderurgic de acolo au ajuns la fier vechi.
Excelent au jucat cele trei actrițe care întruchipează trei tipologii feminine diferite.

Mesterul este jucat de Constantin Florescu, altul decat cel ce apare in poza! Constantin Florescu a fost un actor de teatru (Teatrul Regional Giulesti, Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, Bulandra, Teatrul din Sf.Gheorghe), nascut la 5 iulie 1938, absolvent al IATC in 1961 la clasa Moni Gheleter. A jucat rolul Regelui in Hamlet (regia Alexandru Tocilescu), in Mobila si Durere, Insemnari din jurnalul unui nebun, Imblanzirea scorpiei, Chelnerul mut, etc.Se stinge din viata in 8 ianuarie 1995 la Bucuresti in urma unei lungi suferinte. Ar trebui corectata imediat aceasta regretabila eroare!

E filmul de debut (1980) al acestei superbe actrite care daca nu stiati e din Faurei! Lumea a auzit doar de Banel Nicolita dar de Marioara Sterian daca ii intrebi pe oameni, majoritatea habar nu au cine e! Filmul inseamna cultura, fotbalul e doar un sport! Ce e mai important? Actrita, e din oras de la mine si aveam 10 ani cand se difuza acest film la cinematograful din oras! Eram in clasa a patra si toti profesorii si invatatoarele aveau daca nu ma insel acces gratuit pt ca aceasta extraordinara actrita era mandria orasului si liceului Faurei! Locuia in cartierul Bratesul Nou. Am revazut-o in urma cu multi ani dar abia am recunoscut-o (ca orice persoana publica nu cred ca isi dorea sa fie recunoscuta!?) dar nu am indraznit sa ii cer autograf! Eram la serbarea de la sfarsitul clasei a patra si actrita a oferit un buchet de flori pe scena Casei de cultura celei care i-a fost profesoara de lb romana dnei Ghionea Maria. Nu pot uita cat de tanara era si extraordinar de frumoasa aceasta actrita! De fapt exact cum o vedeti si in filme ea nu avea nevoie de machiaj! Era frumoasa natural si inzestrata cu un talent actoricesc de exceptie! V-o amintiti probabil in rolul bibliotecarei din "Fata Morgana" sau al boieroaicei, sotia lui Iancu Jianu! Stiu ca a fost directoarea Teatrului Ion Creangă sau nu stiu care, din Bucuresti!

Un film foarte bun , despre reintegrarea prin munca., cam exagerat , dar ar fi bine sa il vada si tinerele (de)generatii , printre niste etnobotanice, xmeni verzi pe pereti ,house si alte prostii de genul asta

Este un film bun, care depaseste tiparul filmelor de santier, prin problematica ideilor expuse. Avem de-a face cu caractere si situatii diferite desprinse din viata reala, cea adevarata. Tanara Ina, ajunge fara sa vrea in mijlocul unui colectiv de oameni total diferiti de stilul ei obisnuit de viata si incearca sa culeaga de la fiecare ce este mai bun, croindu-si propriul drum de urmat in viata de dupa „recuperare”. Un scenariu foarte bun, scris de avocata Rodica Padina pentru un rol de debut foarte reusit al Marioarei Sterian.

Tora Vasilescu şi Mărioara Sterian sunt atuurile acestui film comunist.