Corupția a fost, este și va fi in administrația locala. Are câteva momente bune acest film. Pacino nu dezamăgește, dar parca nu face diferența, nu rupe gura târgului. Am senzația ca filmul este incomplet. Lipsește ceva. Fiecare din voi îl va descoperi singur vizionând filmul.
silviu37
pe 04 Septembrie 2021 14:27
nu-i prea bun filmul,la sfarsit na-i inteles nimic din el
andystarx
pe 08 Noiembrie 2015 17:14
Sincer sa fiu,nu pot sa ii acord mai mult de un 4,si asta doar datorita lui Al Pacino care a facut tot filmul,in rest foarte slab pentru un film al anilor 90 ! Pura plictiseala si pierdere de timp !
cezarika21
pe 22 Aprilie 2015 07:30
”City Hall” este un film care pătrunde în culisele administrației locale a New York-ului, insistând pe implicarea strânsă a Mafiei în problemele comunității. Filmul oscilează între dramă politică și thriller, nereușind să se remarce pe niciunul dintre cele două planuri. Drama politică este artificială, stereotipă și plină de o demagogie ridicolă, în timp ce thriller-ul este neconvingător. Filmul rezistă doar prin interpretările unor actori mari ca Al Pacino sau Danny Aiello, fără a deveni în nici un caz un ”must see”. Din acest motiv, îl notez cu 6,5, mai apropiat de 6 decât de 7.
alex_il_fenomeno
pe 15 Februarie 2012 17:08
o productie uimitoare , extrem de intensa ca poveste si cu un fir narativ atat de surprinzator , incat mai toate faptele se intampla "pe nepusa masa" . distributie remarcabila , cu John Cusack si Al Pacino protagonisti , scenariul atat de bun , cadrele atat de expresive , totul fac din aceasta productie un film pe cinste , care ne arata cum mergeau lucruri acum nu mult timp prin America . o productie de vazut si revazut .
marc_mihai
pe 17 Ianuarie 2012 11:37
In ce mod stie Pacino sa interpreteze oaia cand el de fapt este lupul.A mai facut-o si in alte filme.Are un farmec inegalabil.
Nu pot spune ca acest film a stralucit dar are un sarm aparte
Sergiu.Lobont
pe 30 Iulie 2011 23:12
Există categoria de filme care odată urmărite măresc considerabil traficul pe Wikipedia şi am să mă şi explic. Totul depinde de privitor şi de măsura în care el vrea să înţeleagă filmul respectiv. La pretenţii ce depăşesc cota de 90% ai nevoie puternică de Wikipedia, iar dacă cineva va spune că a înţeles filmul şi fără eu îi voi spune „bullshit”. După ce în „Glengarry Glen Ross” a pătruns adânc în pânzele domeniului imobiliarelor iar în „…And Justice for All” a pătruns la fel de adânc în domeniul dreptului penal acum a venit vremea ca în „City Hall” să pătrundă adânc în millieul de relaţii curate sau mai puţin curate ce propulsează mafia deasupra societăţii.
Român fiind sunt nevoit să explic puţin accepţiunea cuvântului mafia. Mafia nu e băiatul primarului din Deta care feliază oamenii pe stradă, mafia e acea comunitate de oameni despre care nu auzim, sau care are grijă să nu fie auzite decât lucrurile pozitive. Pentru a delimita activităţile unei asemenea comunităţi de buzunărelile de la colţul străzii a apărut cuvântul „găinari” de care se bucură majoritatea celor ce vor să fie numiţi mafioţi. Aceştia sunt pomeniţi destul de rar prin filme deoarece există destui Corleoni cu care să ne batem capul.
În „City Halls” apele sunt tulburate în cazul unui schimb de focuri dintre un poliţist şi unul dintre nepoţii mafiotului New York-ului. Presa începe să caute amănunte despre condiţiile în care acest nepot este eliberat pe cauţiune cu toate că dosarul lui avea o grosime consistentă. Cercetările încep să devină din ce în ce mai presante astfel un val oameni influenţi ai oraşului încep să dispară iar thrillerul de-abia acum începe.
Thriller doar din trompete că în materie de energie a filmului nu se poate lăuda cine ştie ce. Filmul musteşte doar prin reprezentaţiile de calitate ale actorilor, John Cusack, Bridget Fonda sau Martin Landau dar nu în ultimul rând Al Pacino. În ciuda aparenţelor Al Pacino nu este personajul principal asta dacă luăm în calcul cel puţin perspectiva duratei în care el şi Cusack apar pe ecran, filmul evoluează prin ochii lui Cusack, avem scene cu Cusack dar fără Pacino, nu şi viceversa.
În ciuda celor de mai sus energia filmului constă in două scene pe care eu le-am găsit ca fiind foarte puternice. E vorba de discursul pe care Pacino îl ţine la înmormântarea copilului care pare mai mult un discurs parte a unei campanii electorale şi discuţia dintre personajul lui Pacino şi cel al lui Cusack.
Filmul îşi are momentele de glorie şi momentele prosteşti care par a nu se lega cu restul filmului. Ce rol are personajul lui Fonda în film mai mult decât de a umple un gol ce nu trebuia neapărat acoperit, ce e cu scena finală care îl are protagonist pe Cusack? Filmul e ca un monitor al ritmului cardiac care în loc să anunţe supravieţuirea pacientului îi anunţă decesul. Al Pacino spunea în autobiografie că nu a mai făcut un film foarte bun de pe vremea lui „Dog Day Afternoon”. Din păcate pentru calitatea acelora a fost una mult prea ridicată astfel încât un film redutabil al zilelor noastre va păli în comparaţie. A apărut în „Merchant of Venice”, „You Don’t Know Jack”, „Heat”, filme redutabile ale acestor vremuri atâta timp cât nu iei în calcul anii 80’-90’.
MadaxD
pe 21 August 2010 11:26
Cum sa nu iti placa? Doar e un film cu John Cusack!:)
Nu pot spune ca acest film a stralucit dar are un sarm aparte
Român fiind sunt nevoit să explic puţin accepţiunea cuvântului mafia. Mafia nu e băiatul primarului din Deta care feliază oamenii pe stradă, mafia e acea comunitate de oameni despre care nu auzim, sau care are grijă să nu fie auzite decât lucrurile pozitive. Pentru a delimita activităţile unei asemenea comunităţi de buzunărelile de la colţul străzii a apărut cuvântul „găinari” de care se bucură majoritatea celor ce vor să fie numiţi mafioţi. Aceştia sunt pomeniţi destul de rar prin filme deoarece există destui Corleoni cu care să ne batem capul.
În „City Halls” apele sunt tulburate în cazul unui schimb de focuri dintre un poliţist şi unul dintre nepoţii mafiotului New York-ului. Presa începe să caute amănunte despre condiţiile în care acest nepot este eliberat pe cauţiune cu toate că dosarul lui avea o grosime consistentă. Cercetările încep să devină din ce în ce mai presante astfel un val oameni influenţi ai oraşului încep să dispară iar thrillerul de-abia acum începe.
Thriller doar din trompete că în materie de energie a filmului nu se poate lăuda cine ştie ce. Filmul musteşte doar prin reprezentaţiile de calitate ale actorilor, John Cusack, Bridget Fonda sau Martin Landau dar nu în ultimul rând Al Pacino. În ciuda aparenţelor Al Pacino nu este personajul principal asta dacă luăm în calcul cel puţin perspectiva duratei în care el şi Cusack apar pe ecran, filmul evoluează prin ochii lui Cusack, avem scene cu Cusack dar fără Pacino, nu şi viceversa.
În ciuda celor de mai sus energia filmului constă in două scene pe care eu le-am găsit ca fiind foarte puternice. E vorba de discursul pe care Pacino îl ţine la înmormântarea copilului care pare mai mult un discurs parte a unei campanii electorale şi discuţia dintre personajul lui Pacino şi cel al lui Cusack.
Filmul îşi are momentele de glorie şi momentele prosteşti care par a nu se lega cu restul filmului. Ce rol are personajul lui Fonda în film mai mult decât de a umple un gol ce nu trebuia neapărat acoperit, ce e cu scena finală care îl are protagonist pe Cusack? Filmul e ca un monitor al ritmului cardiac care în loc să anunţe supravieţuirea pacientului îi anunţă decesul. Al Pacino spunea în autobiografie că nu a mai făcut un film foarte bun de pe vremea lui „Dog Day Afternoon”. Din păcate pentru calitatea acelora a fost una mult prea ridicată astfel încât un film redutabil al zilelor noastre va păli în comparaţie. A apărut în „Merchant of Venice”, „You Don’t Know Jack”, „Heat”, filme redutabile ale acestor vremuri atâta timp cât nu iei în calcul anii 80’-90’.