Coborâm la prima (2018)

Intr-un autobuz aglomerat de pe vremea lui Ceausescu, un tip se adreseaza: Domnisoara, va rog sa va tineti de bara de sus, ca bara de jos coboara la prima!

Da, nu este actiune. Nu e drama pe cat ai vrea tu. Nu e thriller sa te sperie.
E un film care iti arata povesti diferite, te emotioneaza, te misca, te face sa reflectezi. Daca nu vrei sa te emotioneze cineva, nu te uita la acest film!
Eu l-am vazut si mi-a placut, ba la final, am stors 2-3 lacrimi.
Ce frumos ar fi daca s-ar opri metroul mai des sa vorbim intre noi. E atata ura si indiferenta in metrou. Uneori te afecteaza si pleci acasa deprimat, alteori nici nu ii observi.

Un film simplu, specific romanesc. Aduci mai multe tipologii de oameni in acelasi loc si-i asculti vorbind despre subiecte pe care le-ai auzi in orice loc public din Romania.

Bun...altceva...un film bun, o altfel de idee regizoral românească însă nu este numai un film...e mai mult de atât

Daca asta ar fi singura creatie artistica in care i-ai vedea pe acesti actori interpretand un rol, ai crede ca teatrul si cinematografia romaneasca nu au speranta si nici nu ai mai vrea sa vezi altceva.
Cu toate astea, sa ne amintim ca ce vedem e un debut regizoral. Sa apreciem ca a ajuns Tedy Necula sa ocupe un astfel de scaun, pe care, din pacate, nu-l umple cum trebuie, cum nu stie sa lucreze cu actorii.
Filmul se simte ca o reclama activia, in care intriga, constipatia, e un blocaj in tunel al unui metrou bucurestean. Se foloseste acest spatiu pentru a aduce vietile pasagerilor din intim in public, plus cu ajutorul unui copil fara abilitati sociale, probabil bolnav de autism.
Filmul incearca sa fie magulitor fata de o pletoare de roluri umane care, in viziunea scenaristului, ar fi in contradictoriu: homosexualul, criminalul, lautarul, preotul, studenti, etc, pe care ii reuneste in doua tabere contradictorii evenimentul colectiv, cei ce plang vs cei ce fac misto. Apoi ii reuneste preotul care, n-am inteles de ce, isi ascundea sutana si bantuia metroul ca o soacra bagacioasa, personaj cladit prost care insa straluceste in marea de personaje caricatura. In fine, preotul, la randul lui, iar ii divide in doua tabere dupa ce i se afla meseria: cei ce dispretuiesc preotul si preotul.
Raman putin socat de viziunea asupra Romaniei a celor care au scris acest film. Multe scene care nu au treaba cu nimic.
Filmul e revendicat de cele doua scene suprarealiste, care, din pacate, nu au legatura cu firul narativ, puteau fi inserate oricand in film. Mai ajuta si idea de baza, ca se arunca o privire catre afectatii indirect a incendiului din Colectiv. Se exploateaza in film frica lor de dezastre provocate de incompetenta autoritatilor cand raman blocati in tunel? Nu. Mi-a placut? A fost ok. Este o stangacie de film, cu prostioare melodramatice, dar abordarea temei colectiv e unica, chit ca putin uitata spre sfarsitul filmului.

Te uiți puțin și vezi că e un film slab. Te mai uiți puțin și vezi și un moment mai bunicel. Și iar slab. Și iar bunicel. Până la discursul penibil și stupid al lui Cotimanis care trage o cabotineală de zile mari. Ceea ce trebuia să fie culmea, rațiunea filmului devine o mare chiflă.
Filmul e un rateu pentru că nu profită de un anume potențțial artistic. Acesta e stricat de unele interpretări foarte proaste (iubita mea, Mareș, e varză totală, Cociaș e penibilă cu accentul ei fals basarabean), de unele dialoguri cu cele mai leșinate clișee americane. Regisorul nu reușește să lege acest film, în ciuda unor faze bune. Viziunea copilului cu aparent autism (?) este cel mai bun moment al filmului.
Și, desigur, puțină propagandă homosexuală care e necesitatea la modă. Ar fi putut fi un film bun de văzut și pentru copii.
Concluzie: un fel de teatru TV de pe vremuri.

Daca ar fi sa vorbesc strict de ceea ce am vazut pe ecran mi s-a parut unul dintre cele mai slabe filme romanesti facute vreodata. Ideea nu-i neaparat rea, dar executia este groaznica atat din cauza unor prestatii actoricesti total ratate cat si din cauza unor replici stupid de cliseice si banale. Inclusiv felul in care se leaga interactiunile dintre personaje este fortat si fals, culminand cu un deznodamant jenant.
Din fericire stiu cine este Tedy Necula, ii inteleg perfect motivatia de a oferi un film inspirational si motivul pentru care il leaga putin de o tragedie nationala, din punctul sau si al multora de vedere tragediile fiind momentele in care oamenii devin mai uniti si se transforma in... "oameni".

Un film supraapreciat de multi comentatori. Desi se dorește transmiterea unor idei de viata, filmul păcătuiește printr-o interpretare actoricească la fel de banală ca si subiectul abordat. Din pacate, în lipsa actorilor tineri sau mai putin tineri afirmați dupa anii 2000, actorii din generatia veche sau debutanții nu reusesc interpretări credibile la fel cum si întreaga situație imaginată în acel metrou este total neverosimilă. Se putea mult mai mult de la un film care abordează macar tangential tragedia de la Colectiv.

Chiar daca actiunea e statica si actorii nu joaca prea grozav, cu mici exceptii, mi-a placut mult. Un film impresionant si cu mesaj/e.

Nu imi dau seama daca intr-un soi de subiectivism si de apreciere peste masura pentru un film romanesc, ajung sa le supraevaluez, dar filmul de astazi ca si altele de pana acum, tot romanesti vazute in ultima perioada, a fost excelent. Incepe greu, cliseic cum spun ceilalti cinefili in comentarii, prezentand o zi banala din viata noastra de zi cu zi la metrou, la o data mai aparte - 30 octombrie 2015, Colectiv. Desi initial a fost prezentat ca un omagiu adus tragediei, filmul e mai mult de atat! Trecand usor prin subiect, cu niste replici ce tradeaza panica, frustrarea si condamnarea cu privire la cei din Colectiv sau din afara clubului, filmul prezinta o zi din viata noastra, a românului de rand. Cum ar fi daca intr-o zi s-ar opri metroul si toti cei din vagon ar trebui sa se cunoasca intre ei? La inceput sa ramanem prinsi in problemele noastre pt ca e doar e problema tehnica ce urmeaza sa treaca..dar vedem ca nu mai trece. Si fiecare are problemele lui, povestea lui de viata..fiecare se grabeste undeva..unii trebuie sa ajunga la spital, altii la munca, altii la iubit/a..dar timpul s-a oprit; din acel moment nu mai putem parcurge kilometri ci „vieti”..Filmul ia o intorsătură fenomenală cand preotul e demascat intr-o ipostază post-Colectiv, cand intr-o judecata colectiva (ce paradox) ”toti popii devin mafioti si jigodii”, iar monologul său e magistral! Acolo incepe filmul..iar imaginea tuturor in ochii copilului bolnav de autism releva poate fix imaginea reala a sufletului fiecaruia..puscariasul era altul, ciudatii erau altii, demonii erau fix cei ce plangeau soarta celor din colectiv, cei certati se impaca iar fata care mergea spre avort e vazuta alintandu-si copilul. Multa simbolistica, multa spiritualitate, multe sensuri - tipic unor regizori cu greutate din cinematografie. Iar la final, cand metroul ajunge intr-un sfarsit in statie..lumea redevine ce a fost, grabindu-se in directia ei. Cu unele exceptii.. Am dat pana la urma nota 9 pentru ca filmul pe parcursul lui nu a fost la aceeasi inaltime ca finalul si are nevoie sa fie inteles de cinefil, sa se faca niste conexiuni intre dramele si povestile tuturor, asemanator pe alocuri cu seria de filme spaniole Babel, Amores perros, etc. O idee foarte buna pusa in sceneta, pacat ca nu a fost mai plinita putin. Magistral oricum.

trist dar din pacate este adevarat ,o nota de 7 eu il recomand pentru vizionare doar pentru cei ce inteleg subiectul principal al povestii.

Un film romanesc plictisitor , tangential cumva cu "tragedia " de la Colectiv

Nu mi-a placut deloc filmul. Este un film inspirational...si cred ca am spus tot.

Am văzut astăzi Coborâm la prima și pot spune că mi-a plăcut. Un film emoționant, bine scris, bine filmat, bine regizat. (Bravo, Tedy!) Mare parte din actori și-au facut treaba cum trebuie. Personaje bine conturate, dialoguri bune. Ca ritm, însă, cred că se putea ceva mai alert, mai dinamic (știu că era destul de dificil dat fiind spațiul restrâns). Poate mai multă tensiune (o criza de isterie, un călător claustrofob) sau poate chiar și o mică încăierare ar fi adus un plus de dinamism. Mi-a plăcut viziunea copilului asupra lumii din jur (sau cel puțin așa am înțeles eu). Nu mi-a plăcut teoria facută de Cotimanis la final. Eu aș fi lăsat spectatorul să-și tragă singur concluziile. Deși... rolul său părea interesant: un personaj oarecum superior/ireal ce apare pe nesimțite în mijlocul unui conflict reușind să-l aplaneze, să-l demonteze, având câte o vorbă de duh pentru fiecare și dând impresia că-i cunoaște foarte bine pe fiecare în parte. N-am înțeles de ce trebuia să se simtă cumva prost față de ceilalți că e preot. Mie mi se pare o meserie care teoretic ar trebui sa fie foarte respectabila. Aici el pare că se ascunde, iar copilul îl dă în vileag. A, și apelativele celor tineri față de el. Eu nu cred că ar fi îndrăznit nimeni să-i spună absolut nimic despre faptul că e preot. Mă rog, asta e doar o părere personală. În rest totul ok. Mult peste alte filme românești din ultimul timp.
Felicitări tuturor!
A, și încă ceva. A fost destul de dificil să aflu întreaga distribuție a filmului. Mă interesa pentru că nu o văzusem aici, pe Cinemagia, pe Francesca Leonte (cea cu căștile care intră în vorbă cu mustăciosul, sper să nu greșesc) pe care am remarcat-o ca având o partitură interesantă de care s-a achitat cu succes. De asemenea, vreau să mai remarc pe Ela Ionescu și Dan Murzea, foarte buni. Iar Sonia Teodoriu reușește să facă mult cu vorbe puține.
Bravo, tuturor!

Un film care trebuie vazut si mai ales simtit. Trebuie stiut ca este vorba despre un film inspirational si nicidecum unul de actiune, comedie sau sf. Un film care a trezit in mine o emotie inzecit mai mare decat multe alte filme consacrate si apreciate de publicul larg. Si cam asta astept de la un spectacol, sa-mi activeze acele simturi de care in mod uzual nu am parte. Trebuie vazut mai departe de scena filmului si inteles mesajul acestuia. Daca reusesti asta ai garantat 84 minute de emotie pura.
Felicitari Tedy si actorilor.
Recomand acest film.
Razvan

Un film care nu era necesar. Mesajul este destul de clar, însă putea fi exprimat într-un scurt metraj de un sfert de oră. Actorii joacă teatral (aici cu înțeles de „artificial”). Scene neverosimile, subiect și execuție facile.

„Coborâm la prima” - regia Tedy Necula
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1728115#post1728115

Uneori e bine să știi câte ceva despre film, înainte de a intra în sala de cinema, ca să nu ai surprize. Mă refer la cele neplăcute. Dar este important și ce știi, din aceleași motive, adică surprizele neplăcute.
Pentru faptul că mă aștept la orice de la filmul românesc, nu citesc nimic înainte, nu simt nevoia. Dar, în acest caz, fără să vreau, am auzit pomenindu-se despre catastrofa de la Clubul Colectiv.

La ce poți să te aștepți de la film dacă în sinopsis scrie: „Un metrou se blochează între stații în dimineața de după incendiul din clubul Colectiv”?

Nu trebuie să ai prea multă imaginație. În vagoanele de metrou sunt oameni cu problemele lor personale, cu micile drame pe care le amplifică, pentru că sunt ale lor, cu reacții mai mult sau mai puțin controlate, într-un spațiu unde nu ai loc să-ntorci.
Ce puteau găsi ei la ieșirea din Metrou? Adevărata tragedie! Zeci de tineri arși de vii. Zeci de familii îndoliate. Zeci de mii de oameni revoltați care găsesc un singur vinovat: Guvernul. Nimeni nu mai are timp să constate că de fapt în club erau circa 350 de persoane, întru spațiu prevăzut pentru 80!

Dar în film nu se întâmplă nimic din toate acestea. Sau aproape nimic, doar câteva replici între pasageri, și acelea făcând parcă referire la un eveniment de mult petrecut. Afirmația din sinopsis a fost preluată și aruncată în spațiul public, cum de fapt s-a și intenționat. Așa ceva intră la „publicitate mincinoasă”, gen „La noi găsiți cele mai mici prețuri”, sau „Nu costă decât 999,99 lei”!

Filmul este regizat de Tedy Necula, după un scenariul scris de Alexandra Axinte. Acțiunea se petrece, într-adevăr, într-un vagon de metrou care staționează. Și staționează vreo 84 de minute, adică pe toată durata filmului, mai puțin câteva cadre de pe peron, la început și la sfârșit. Dar asta chiar nu ar fi o problemă, numai că personajele vorbesc între ele... în șoaptă. Pe tot parcursul filmului! Mai puțin la început, când nu spun nimic. Dacă filmul românesc are o problemă cu sonorul, apoi de data aceasta chiar că i s-a pus capac. Ar fi o soluție, dacă citește cine trebuie aceste rânduri, filmul să fie subtitrat în română. Nu este deloc o ironie!

Acestea fiind zise, cred că se poate intui cât de greu mi-a fost să rămân în sală, deși speram, adică am sperat până în ultimul moment, să fie ceva memorabil în film, la care eu să nu mă fi gândit, care să depășească nivelul acelor situații și personaje culese de prin alte filme și aduse forțat în același vagon de metrou, după o rețetă consacrată.

Și acel moment a venit, cel puțin în accepția realizatorilor. După cum e ușor de intuit, în vagon se găseau tot felul de personaje, ca-n viață, de la tineri la bătrâni, de la pușcăriași la gay, da la afaceriști la golani și drogați. Printre aceștia, era și un personaj dubios interpretat de Bebe Cotimanis. Identitatea lui se deconspiră abia în acel moment culminant, când, din bagaje, i se revarsă patrafirul. Era preot în civil! Toți călătorii rămân blocați, de parcă-l văzuseră pe Mengele!

Urmează o predică a preotului, pe care o ține pasagerilor blocați în metrou, în care vorbește cu năduf despre unitate și prejudecăți, despre înțelegere și comunicare între oameni, precum în metrou, cât și în viața de toate zilele. Adică fix ce ar fi trebuit să înțeleagă spectatorul singur, dar scenarista nu s-a putut baza pe asta și a plusat.

Acum, nu c-ar fi rău, sau că nu-i bine, dar reacția pasagerilor a fost ciudată. Îndeobște, în zilele noastre, oamenii au o atitudine cuviincioasă față de preoți, chiar și fără straie. Nu prea a fost în ordine pledoaria preotului, și mai ales tonul, de parcă între pasageri s-ar fi creat cine știe ce conflicte.

Dacă e să fim realiști, și dacă blocarea trenului n-ar fi fost o convenție, între pasageri s-ar fi ajuns la conflicte serioase, ținând cont de diversitatea de opinii și atitudine. Să vezi atuncea film!

Așa, filmul lui Tedy Necula rămâne la nivel de exercițiu didactic studențesc, apreciat de profesori, pentru că nici ei nu pot mai mult, susținut de prietenii realizatorilor și acceptat de o anumită categorie de spectatori.
Filmul nu este nociv, nu are vulgarități, elevii pot veni în grup cu diriginta, pentru că nu este nici prea tendențios. Chiar am văzut mulți tineri intrând în sală cu invitații sau probabil bilete cumpărate online, ceea ce înseamnă să s-au mobilizat pe internet. După reacția lor spontană din timpul proiecției, îmi dau seama că au înțeles multe replici pe care eu nu le-am auzit, dar după evoluția personajelor pot aprecia profunzimea sau superficialitatea acestor replici. Copilul a fost minunat, dar în viața reală lucrurile stau cu totul altfel.

Dar nu-i încurajez pe alți cineaști să folosească această rețetă, pentru că ar fi ca și cum i-aș împinge într-un bazin în care apa nu e suficient de adâncă. Au fost realizate multe astfel de filme, unele cu mult mai multă profunzime, în situații limită, când soarta tuturor depindea de fiecare, și erau nevoiți să renunțe la prejudecăți și la orgolii, să comunice între ei, sau să-și pună mintea la contribuție. Deocamdată, aici, trebuie să ne mulțumin că debutantul Tedy Necula nu a dat cu bâta-n baltă, iar interpretarea actoricească a fost „firească”:

Un film foarte slab, nu se merita vazut, regret ca am fost sa vad acest film!!

Slab pe naiba, nu va luati dupa altii care comentează aici. Filmul e pentru oameni sensibili care vor sa iasa cu inima plina de acolo. In plus, mai aratati-mi macar un film romanesc care sa se ridice la nivelul asta. Mai avem nevoie și de o gura de aer printre atatea filme despre comunism, incest, scene lungi in bucătărie, nuditate fara rost si tăceri extrem de lungi si penibile.

Imi permit o nedumerire, intrucat m-am contrazis cu prietenii la iesirea de la film: mama copilului a furat portofelul barbatului care urma sa divorteze, dar la final i l-a inapoiat. Intrucat femeia nu pare totusi o hoata, barbatul nu este socat de gest, iar de-a lungul desfasurarii actiunii au fost cel putin 2-3 momente in care s-a simtit tensiune intre cei doi, e vreo posibilitate ca barbatul sa fie chiar tatal copilului care suferea de autism, rezultat dupa aventura a barbatului? Multumesc anticipat

Recomand acest film oamenilor care cred că schimbarea vine din interior, din fiecare dintre noi. Tinerii care simt că un viitor mai bun incepe cu ei, sa meargă să vadă filmul. Toleranță, iubire, deschidere,incredere. Acesta este mesajul filmului, fara efecte speciale spectaculoase, fara exagerări dramatice. Un film care îndeamnă la reflecție asupra vieții. Recomand copiilor peste 12ani și vârstnicilor sa meargă să-l vadă, este un liant sufletesc între generații.

Foarte slab! Vreau să zic, foarte slab! În nota filmelor românești; plin de clișee penibile, replici ușoare și fără noimă. Regizorul adună tot ce a văzut că prinde în filmele de la Hollywood, plusează pe marginea tragediei din Colectiv, și adună totul în acest film, reieșind un mare ghiveci.

Nu recomand filmul celor ce cauta senzationalul si fantasticul din unele filme ce ne invadeaza cu brutalitate fiinta si induc idei nerealiste despre viata.
In schimb ,celor ce cauta farama de umamitate ce a mai ramas in noi le recomand cu incredere aceasta poveste !
Numai cei ce au trecut prin suferinta pot reda frumusetea vietii, asa cum se intampla in acest film.

Un film care te face sa râzi, sa plângi, sa remarci preconceptiile, naivitatea, blândețea, bunătatea si răutatea laolaltă, sa te bucuri alături de actori si sa suferi alături de ei. Scene imprevizibile, empatie, durere și bucurie - separa si apropie lumile tuturor celor din metrou. Toate emoțiile de mai sus si nu numai intr-un cadru atât de mic. Valoarea umană este plusul acestui film. L-am urat si l-am iubit. Merita!

Personaje amuzante interesant adunate intr-o poveste captivanta!
Rar vezi filme romanesti care sa te surprinda cand se termina, caci ai fi vrut sa continue.
Felicitari!

O idee simplă îmbrăcată frumos.
Recomand cu căldură!

Tedy adună în acest film un set de evenimente pe care le traim in mod constant in viata, sunt niste patternuri „orășenești”. Povestea lucrează cu privitorul încercând să schimbe într-un final toata acțiunea. RECOMAND!!!

Recomand cu cea mai mare caldura! Avem tendinta de a nu le acorda incredere filmelor romanesti, insa in cazul asta nu vom fi dezamagiti! E o poveste simpla, despre oameni, stereotipuri si mentalitati, cu replici geniale si umor de calitate, iar actorii, dau valoare si aduc normalitatea in film! E un must see romanesc! Bravo echipei!

Am mai fost eu la un film fara sa stiu ca e romanesc si m-am plictisit de moarte. De atunci, intai se da drumul la trailer si cand auzi doar voci romanesti, de preferat sa cauti altul.

Eu zic întâi sa îl vezi și pe urma sa comentezi.

Daca joaca Constantin (Bebe) Cotimanis, mie nu-mi place filmul. Atat am avut de spus!